Mi-e poftă
Mi-e poftă-n dimineață, de iubire,
De prelungite-mbrățișări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veșnicii.
Mi-e poftă-n răsărituri, de lumină,
De îndrăzneli șoptite și tăceri,
De nebunii, chemări și-adrenalină,
Ce picură în suflet primăveri.
Mi-e poftă-n dimineață, de uitare,
De patimi regăsite și iertări,
De-un orizont, abia ieșit din mare,
Stârnind o avalanșă de-ntrebări.
Mi-e poftă-n răsărituri, de răcoare,
De ploaie și atingeri care ard,
De curcubeul clipei și de soare
Și de ce nu? de clipa de hazard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.