În tăcere
Cuvinte nespuse
rătăcite priviri
și tăceri...
Pierdute iubiri
vorbe fără rost,
în acorduri
de tăceri...
copilul,
un scâncet
și zâmbetul lui
și tăceri...
Un poet plângând în tăcere
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif

Votează! | Copiază!
1 valerian mario [utilizator înregistrat] a spus pe 11 martie 2010: |
| poetul se loveste la orice pas de propriul pesimism.de aici naste ploaia de versuri cu ploaie. |
2 cristina - andreea [din public] a spus pe 5 septembrie 2010: |
| e foarte frumoasa poezia aceasta, dar nu numai asta toate sunt froarte frumoasa! |
3 adry frumusik [din public] a spus pe 19 septembrie 2010: |
| frumosasa amintire imi place |
4 mariuka [din public] a spus pe 8 octombrie 2010: |
| imi place foarte mult |
5 aly _alinuta****aly_pisicuta:****** [din public] a spus pe 16 octombrie 2010: |
| este o adevarta amintire foarte frumoasa este emotionanta |