Memorie

am adormit într-o piatră
cu ochiul mânjit de sare
dovadă că
amintirile primei zile de la facerea lumii
mai sunt încă vii

încă nu era cer
desfăcut de pământ
însă în mijlocul pietrei
plesneau
şi visul
şi ploaia
şi ceasul
şi oaia
şi eu nenăscutul
urlând de durere-n cuvânt

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire

priveşti dimineaţa cum tremură
într-un bob de rouă adormit
o păpădie smulsă din inima câmpului
îmi sărută febril pleoapa încă străpunsă
de rădăcinile orfice
şi totul trece ca într-o splendoare crudă a zborului
prevestind topirea păsărilor cu aripi de sare
în gândul ierbii aştept închegat
lumina laxativă
să se dezlănţuie
tăindu-mi somnul rotund
în două particule de trezire

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea lumii: facerea lumii încă trăieşte facerea...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul nopţii

ascultă somnul de sare cum scânteiază somnambulic
în sâmburele închis al serii
deschide sângele înstănit cu sfidarea sărutului
unui suflet uns în sidef

apropiindu-mă de visul stins al iasomiei
nisipul din lumină
ucide umbra de piatră din gândul apei,
iar timpul tresare ca un izvor susurând
topind munţii abrupţi de sare
dintre pleoapele evei

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea lumii: Creatorul încă lucrează la facerea lumii...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestemat, ah, ochi de piatră

Vai vieţii mele, încă de la naştere
ochi de piatră în trup de apă...
Vederea, ca tăria păianjenului
sprijinindu-se pe balele lui geometrice.
Atârnă greu ochiul de piatră
şi sfâşie apa.
La ce bun vederea pietrei pentru apă
când trebuie să îngheţe apa de frig
când trupul trebuie să-mi fie de gheaţă
bloc lucios şi transparent de gheaţă,
gheaţă tare, gheaţă solidă
ca să nu-mi cadă ochiul de piatră de sub sprânceană
ca să nu-mi alunece prin piept
prin pântec şi prin picior
ca să nu-mi ajungă vederea lui de piatră
sub tălpile mele de apă.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă,
trebuie să-ngheţ ca să te ţin sub sprânceană,
mai friguros decât frigul
trebuie să mă ţin
în toiul frigului
ca să văd vederea pietrei cu tine.
Blestemat, ah, ochi de piatră în trup de apă!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând răzvrătit

calea aceasta e urcuşul ori coborârea
nu mi-a răspuns nimeni
doar că uneori nu-mi mai aud
gândul prin iarbă foşnind
de parcă n-aş fi crescut încă din pământ
să-l colind

nu m-a întrebat nimeni
ce-aş fi vrut să fiu
la facerea lumii
nor în amurg
pasăre rară
ori
pajişte cu cai tropotind

câteodată sunt piatra ruptă
din prispa de-acasă
câteodată doar un gând răzvrătit
prin cuvânt

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşert

poate am înflorit mult prea târziu
să mai cred că exist
poate că sunt ultima secundă
topită în ceas
ce s-a zbătut de milenii
să devină cuvânt

e-o minune şi ochiul acesta imens
că a văzut timpul în formă brută
cum se întinde şi se scurtează
ca un elastic vechi

o piramidă cu sfinx
stă de milenii sub un soare
şi numără firele de sare ce-au crescut
pe obrazul lui Ra

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă nu mi-a sosit ceasul

Încă nu mi-a sosit ceasul,
Nu mă jeliţi înainte de vreme,
De zeci de ani parcă aşteptaţi
Să-mi bată clopotele!
Clopotele bat pentru alţii deocamdată,
Pe care nu-i jeliţi.
Mie încă nu mi-a venit ceasul,
Simt asta în vene,
Dumnezeu şi mai câţiva de acolo
Mă iubesc,
Simt asta în tâmple.
Nu mă jeliţi înainte de vreme,
Clopotele catedralei nu mă sperie,
Sunt o înaltă formă de artă,
E o onoare pentru mine să le ascult.
Nu mi-a venit rândul,
Simt asta în sânge,
Acut,
Încă mai pot să-mi ridic faţa din ţărână,
Încă mai pot culege o floare,
Încă mă tulbură femeile
De pe stradă,
Încă mai pot să mă ridic din genunchi,
Încă mai pot suporta incertitudinea
Zilei de mâine,
Încă mai pot încasa palmele sorţii,
Mai pot sfida singurătatea,
Tăcerea.
Nu mă jeliţi înainte de vreme,
De parcă aşteptaţi asta
De zeci de ani,
De când mă tot jeliţi
Vă împuţinaţi voi înşivă,
Mie încă nu mi-a venit rândul,
Eu simt asta
În vibraţia clopotelor.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timp

ar trebui să fim de sare sau de piatră
ca să răzbatem prin vremea aceasta obscură
pe muchia de cuţit rănile
se desfac îngălbenite de istorie
cine te întreabă de ce sângele îţi plânge?
cine te alină când degetele se frâng
pe clapele timpului?
cine îţi ascută tânguirea şchiopătând
între gândurile inimii?

zborul se închide în cârpe
văzduhul spânzură ca o aripă ghimpată,
spânzură poate în mintea mea,
tu, în golul tău,
îţi diluezi amintirile cu lacrimile
ce-au mai rămas
după ultima secetă

rugineşte-mă, lasă-mă să fiu
umbra sfinxului purtată de vânt
prin toate deşerturile
şi fă-mă într-un sfârşit
lacrimă de sare

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idilă cu piatra

idila artistului cu roca neîmblânzită,
sălbăticită de atâta frumuseţe
se transformă într-o curte făcută pietrei...
la început se cântă pietrei încă neîndrăgostite
apoi artistul se pliază într-un fel de ritual
pe forma ondulândă a trupului ei marmoreean
încă netransfigurat de spinii luminii
şi de muşcăturile lacome ale dălţii în piatră.
meşterul nici nu îndrăzneşte
să-i zâmbească pietrei neîmblânzite...
există o rivalitate la început de idilă
între cei doi îndrăgostiţi,
o tatonare a expresiilor figurative,
o sinteză a curburilor şi dinamismului,
a mesajului şi a destinului pietrei îndrăgostite
după facere şi transfigurare,
piatra devină o blândă felină
încă neîndrăgostită, de-a pururi,
de pygmalionul ei sedus şi abandonat
ea se odihneşte doar în braţele visului
care a zămislit-o devenind ascultătoare...
dar nemărturisitoare de sentimente umane
doar Dumnezeu-marele artist universal
încântat de frumuseţea ei divină
şi de ochii ei semănaţi cu jar
i-a suflat viaţă, dorinţă şi veşnicie
amăgindu-l pe mirele universal,
a cărui nebunie din iubire
i-a făcut inima să tacă... iremediabil...

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopia iubirii

într-o parte a lumii
mă aşteptai fără a şti
că nu sunt
încă
eu nu ştiam că ai putea fi
într-o zână
într-o obsesie
în umbra unei idei

erau timpuri când oamenii se priveau
cu nălucile în ochi
iubirea zbura
utopic
printre gânduri

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă n-a sosit ceasul ...

Încă n-a sosit ceasul iubirii de granit.
Grăuntele iubirii, încă n-a încolţit.
Mai doarme încă-n lutul dorinţelor din noi,
Pe braţul lui puternic, pe umerii mei goi.
O rază de lumina ar fi de-ajuns, ca-n zbor,
Să-ntindă-a ei aripă, să sfarme-al ei zăvor,
S-aprindă, dintr-un licăr, nemuritoarea-i stea,
Ce stând în amorţire nu se mai răzvrătea.
Încă n-a sosit ceasul iubirii de granit.
Vlăstarul de iubire încă n-a-nmugurit.
Speranţa-i este leagăn şi-n braţele-i de fier,
Îl poartă spre izbândă, urcându-l pân' la cer.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea lumii încă nu e terminată...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facerea lumii încă nu a luat sfârşit...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul de piatră

Ceasul de piatră
Fără limbi şi rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elveţiene.

Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se ştie cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puţine.

Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Şi muri.

Poate o să-nvie
În anul trei mii.

Mai ştii?!

poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezat întru cuvânt

Botezat întru cuvânt nu e fiecare,
Dumnezeu, însă, ne-a dat suflet şi suflare,
Eu respir cuvinte vii, tu eşti lemn şi piatră,
În natură ciocârlii, uneori, mai latră.
Când adorm, simt un cuvânt cum mă însoţeşte,
Ceasul bate, ac de crom, rece ca un peşte.
Unele cuvinte sunt doar stafii, sunt bune,
Eşti alături, când şi când, goală ca o lună.
Geometrii abstracte au uneori căutare,
fără suflet au rămas pietre pe cărare,
eu iubesc misterul, yes, haosul şi jocul,
botezat întru cuvânt mi-am găsit norocul.
Nu sunt vise de om mort, eu trăiesc din vise
mult mai vii, au paşaport înspre Paradise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şedinţa de singurătate

traversăm tăceri nemăsurabile
încălţaţi în atâtea cuvinte goale
fără a avea vreo soartă precisă -
un punct diform de azi până mâine
se face linie orizontală
între pasul de ieri şi pasul de azi

ceasul rămâne fără memorie
e doar o zgârietură adâncă în conştiinţa peretelui
secundele ca o introspecţie
transformă gândul de piatră
în lacrimi

o undă cutremurându-se
sculptează în silueta imprecisă a sufletului
şedinţa de singurătate

oasele stau istovite în carne
aşteptând o ultimă strigare
a îngerului desăvârşit

urmează o lungă răcoare
în miezul pietrei zvârcolindu-se

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroi sunt încă...

- Eroi au fost, eroi sunt încă,
Viteji şi tari precum o stâncă.
- Eroi mai sunt, aşa cum spui,
Dar ce păcat... că sunt statui!

epigramă de Marian Cioacă (15 februarie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poligonul inimii

Ca să vezi!?
Mi-am pus inima pe o piatră la ţintă
am făcut o sută de paşi în spate
am scos o amimtire
am pus căutarea la ochi
şi am tras...
Într-o spargere de secunde
secunda s-a desfăcut!
Am nimerit o lacrimă atârnătoare
un înger întins pe o aripă la soare
o mână cerşind un cuvânt
o alice roditoare de moarte
însă inima asta
nu am nimerit-o nicicum!
Şi bate în piatră şi îi bate timpul cuvenit
şi ca să vezi
să vezi
şi să nu crezi
tot ea în piept
cu piatra m-a nimerit!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi adevărată, - şi jucată

Ochiul se face frumos sau urât
de după ideea de dedesupt.
Timpul se face de semizeu
dacă "tu" îl iubeşte pe "eu".

Se întomnează, cad frunze,
trec animale lehuze,
trece natura absurdă, natura
arzându-mi cuvântul şi gura.

Eu sunt o piatră-n strigare, o piatră, -
un înger eu sunt, care latră
o dată
şi încă o dată
şi încă o dată...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!