* * *

Bat sălbatic clopote de nuntă
Blestemat e ceasul când abjur
Suntem zugrăviţi ca pe-o icoană
Nu cu roşu numai cu azur

Umerii ţi-s parcă promoroacă
Trupul tău mă soarbe ca un hău
Cade o zăpadă sângerie
De pe iarba pântecelui tău

Şi acolo sus sub baldachine
Steaua mea se-aprinde violet
M-ai făcut bărbat până la şolduri
De la sold în jos sunt un schelet

poezie de Octavian Soviany
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote, frate

Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.

poezie de Dumitru Delcă (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Crai-nou verde-pal, şi eu singur
Prin crengile cu sunet de schelet -
Învineţit ca un cadavru...
- Vino-n zăvoiul violet.
Or, nu! s-aprind luminile-n oraş...
Sunt alţii, şi un alt poet -
E mult de când dormim în umbră,
În cimitirul violet...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ca paiul de uscat şi de firav
Şi-ntocmai ca smochinul fără roadă
În lumea ta eu mi-s un fir de praf
Ci tu-mi dăduşi cămaşă de zăpadă

Şi lângă mine pururi adăstând
Ca un stăpân milos peste măsură
M-ai pus la masă când am fost flămând
Iar mâna ta mi-a dat adăpătură

O împăratul nostru din tării
Ci eu dedat la scârbe şi chiolhane
Te vând ca Iuda-n fiecare zi
Şi bat de sârg în carnea ta piroane

Dar chiar dacă-s scalâmb şi îngălat
Tu singur mă iubeşti cu-adevărat

poezie de Octavian Soviany
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua mea

Pe firmament sunt mii şi mii de stele,
Ce strălucesc din noapte până-n zori,
Dar tu eşti mult mai mândră decât ele
Că îmi aprinzi iubiri şi-mi dai fiori.

Şi te privesc cu-atâta încântare,
Cum pâlpâi şi luceşti pe cerul meu
M-atingi cu raza ta seducătoare,
Aş vrea acolo să rămâi mereu.

Dar când se-arată norii de furtună,
Te-acoperă de tot, ca o perdea,
Şi-n minte gânduri negre se adună,
Că nu te mai zăresc deasupra mea.

Însă tu stai acolo temerară
Până când norii iar se risipesc
Şi mă veghezi precum Steaua Polară
Ca-n dragoste să nu mă rătăcesc.

poezie de Octavian Cocoş (9 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana din perete. În vremuri tulburi de pandemie

Fecioară-Mamă din icoană
Coboară blând de pe perete
Şi cu lacrimile Tale stropeşte în formă de Cruce uşorii casei mele,
Ca atunci când Îngerul morţii va trece şi pe la noi în cetate,
Să ne ocolească, să ne lase în viaţă
Ca să-ţi poată mai apoi mulţumi, neştiutori şi nevinovaţi, copilaşii noştri.
După aceea, te rog,
Nu te mai sui în icoană, e rece acolo pe perete
Şi parcă nu te simt acolo destul de aproape de inima mea.
Fă mai bine din trupul meu un perete,
Înfinge în el adânc un piron din Crucea Fiului Tău
Şi aşează acolo icoana
Unde să locuieşti cu bucurie ţinându-L în braţe pe micuţul Iisus.
Iar când vreun alt Nimicitor
Va mai urla nebun pe sub fereastra mea,
Nu cred că se va supăra Iisus
Dacă-i vei cere să mă lase şi pe mine puţin
Să stau la tine în braţe,
Fiindcă numai mâinile de Mamă
Ştiu cum să mângâie uşor sufletul celui rămas copil,
Singure numai ele, pot linişti furtuna
Şi să-mi dăruiască puterea încrezătoare de a merge mai departe...
Coboară din icoană – revino-mi în inimă!

27 martie 2020

rugăciune de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau linişte

bat clopote de-aramă

mă plimb între lumi

simt raza lunii cum cade
pe coasta pământului

aud cerul sub cetini
văd zăpada plângând

mai sus de nori
umbrele mele mustind a spaimă
înfloresc din poveştile apelor
în care se scaldă căprioarele
cu puii lor nenăscuţi

parcă sunt eu sau nu

sub cioburi de vise
percep un vuiet de roşu aprins
răsărind

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire în alb

Mă trezesc în noapte
în nelinişte albă
mama plângea-n icoană,
lumina din geam părea o salbă.

Ninge şi ninge lacrimi de gheaţă
peste pădure, peste sat
îl văd pe tata coborând în etern
clopote în dungă bat şi bat.

Ninge şi ninge peste viaţă
mă plimb haotic în gând,
aievea te zăresc iubire în alb
rezemându-mi capul la sânul tău blând.

Miroase a zăpadă, gerul trozneşte-n tăcere
sub straturi albe aud iarba plângând,
aud haite de lupi chemând depărtarea
şi adorm târziu în noapte cu tine în gând.

Iubito, fă-mi loc în aşternutul alb,
să simt plăcerea trupului tău,
să uit de mine şi trista-mi povară,
risipindu-mi clipa din ceasul cel rău.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul asfinţitului

În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă,
Înserarea cade pe câmpie
Şi totu-n negru se –mbracă.

Zorii zilei au să prefacă
Întunecimea nopţii în feerie...
În asfinţit, o dâră sângerie
Lasă soarele când pleacă.

Oricui ar trebui să-i placă
Sângerii apusuri să tot fie,
Nenumărate şi-n vecie,
Iar viaţa încă să nu treacă

În asfinţit, o dâră sângerie...

rondel de Ioan Friciu (23 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuntă pe Facebook

Mi-au făcut amicii lobby
Pentru nuntă pe feisbuc;
Şi m-am pomenit c-un Boby
Bun bărbat, dar eunuc.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te voi iubi

Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare şi pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.

Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.

Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.

Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.

Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi şi când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri şi şoapte,
Te voi iubi... când mă înveţi să zbor.

Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă ştie,
Te voi iubi... şi-apoi am să te fur.

Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi şi voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.

Te voi iubi-ntr-o noapte de beţie,
Te voi iubi... mărturisindu-ţi trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu mă crezi când spun că Luna
Şi-a făcut pe cer fereastră,
Iar eu văd sclipind acolo,
Când şi când, lumină-albastră?

Crezi că, uneori, e blondă,
Ori e roşie ca focul?
Crezi că i-am furat sărutul
Şi mi-a blestemat norocul?

Cum a zis? Îţi spun pe dată,
Nu-i secret şi mi-a plăcut:
"Dragule, când sunt albastră,
Tu să-mi vii cu un sărut,

Iar, de nu vii tu la mine
Să mă scapi de chin şi dor,
Eu, în nopţile senine,
Vin, cuprinsă de amor,

Transformată într-o muză,
Demnă de invidiat,
Să te am o noapte-ntreagă."
Uf, că greu m-a blestemat!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi uite-aşa mi te dai toată

Ţi-s ochii dimineţi de rouă,
Când diamante râd în iarbă
Şi soarele cu raze... plouă,
Peste a câta clipă... oarbă.

Ţi-s buzele de foc şi pară,
De catifea... şi flori de mac
Iubirile... când se-nfăşoară
Cu vise-n dulcele... iatac.

Ţi-s sânii patimi... şi ispită,
Plini de nectar şi tainic dor,
Ca o chemare... nesfârşită,
Când cerul curge pe covor.

Ţi-s coapsele izvor fierbinte
Ce nasc destine... şi plăceri,
Când sărutări vor să te-alinte
Şi să te-adune... din tăceri.

Şi uite-aşa... mi te dai... toată
Cum nu credeai... a fi... amor,
Turnat în trupul tău de fată,
La vremea... sfântului fior.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O icoană eşti, prea scumpă doamnă

Tenul tău frumos şi alb ca brânza,
Ochii de-un albastru celestal,
Se uită după tine-n pom şi frunza,
Eşti pusă pe al vieţii-mi piedestal.

O icoană eşti, prea scumpă doamnă,
Anotimpu'-n care frunza cade,
Eşti numai o clipă dintr-o toamnă,
Eşti amorul ce-n suflet îmi şade.

Mâini atât de fine, parcă-s de catifea
Mă mângâie ades pe fruntea goală,
Mă-nvăluie parfumul, aromă de cafea;
-Capul mi-l aşez uşor la tine-n poală!

Şi aştept să treacă toamna, într-o clipă,
Tu să-mi fii pe veci alt anotimp,
Dragostea în noi ca o nebună ţipă...
-Îi vom acorda iubirii mai mult timp!

Şi voi fi ferice, şi-mi voi cânta iubirea,
M-ai ales pe mine din filele pierdute,
M-ai făcut din nou să ating nemurirea,
Mi-ai reînviat dorinţele avute.

poezie de Răzvan Isac (21 februarie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Similitudine

Când fulgerul loveşte
În codru cu putere,
Un singur pom se-aprinde
Şi arde până piere.

Aşa e şi iubirea
Ce hoinăreşte-n lume,
Aprinde şi consumă
O inimă anume.

poezie de Octavian Cocoş (26 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturii sunt liberi...

Fluturii sunt liberi în părul femeii trecute de patruzeci de ani...
Palmele ei, două amprente pe umerii goi a celui ce o soarbe timid.
El ştie că trupul ei are mirosul unei nopţi de vară.
Ştie că buzele ei sunt vopsite cu o petală
de mac,
iar zămbetul ei despică în două apele limpezi, ce leagănă luna...
Femeia aceea, trecută de patruzeci de ani, poartă un cuib în inima ei.
Acolo-şi adună toate trăirile, dimineţile despletite, nopţile pline cu foşnet de îngeri aprinşi...
Ea trece prin ploaie ca printr-un vis mult aşteptat.
Iubeşte acele păsări ce i-au ciugulit umerii,
lăsăndu-i mici semne,
în formă de lacrimi.
Ea strânge la piept răsăritul,
îşi face din el rochia de zi,
ca mai apoi
să poată dansa
cu tălpile goale
pe trupul acelui bărbat iubit...
Femeia aceea tulbură somnul cerbilor,
deschide o fereastră în frunza abia căzută
şi dă naştere altei lumi.
Doar ea ştie că fluturii sunt liberi
în părul ei ca o pădure
trezită la viaţă
de o harpă căzută din cer...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din ciclul "Nuntă pe Feisbuc"

Mi-au făcut amicii lobby
Pentru nuntă pe feisbuc;
Şi m-am pricopsit c-un ''Boby''
Bărbat bun, dar eunuc.

epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Din ce aluat m-ai plămădit,
Din ce crâmpei de infinit,
Cum mi-ai dat zile pe pământ,
Cum m-ai făcut să râd, să cânt,
Să sufăr mult, să plâng amar,
Să vreau să pun la timp hotar,
Să merg prin codrii fermecat,
Să stau sub cerul înstelat,
Să dorm pe jos lângă izvor,
S-ascult al păsărilor cor?
Cum m-ai făcut - numai Tu ştii -
Să pot urî, să pot iubi,
De dor nebun să mă topesc,
Să Te resping, să Te doresc?
Cum ai schimbat un prunc frumos
Într-un bătrân neputincios,
Şi cum mi-ai frânt al vieţii zbor,
Iar eu cum am ştiut să mor?
Întreb cu ochii către cer,
Dar totul este un mister.

poezie de Octavian Cocoş (29 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steluţe şi flori de gheaţă...

De mă cauţi azi în dansul frunzelor,
să ştii că nu mai sunt acolo,
sunt la un pas de inima ta
şi deja a venit iarna
cu steluţe şi flori de ghiaţă!
De ţi-e dor şi aştepţi
să revin din locul întunecat,
eu cred că deja sunt în mintea ta...!
De-ţi doreşti să mai fim,
un suflet şi să rămânem mereu,
pictează în fiecare zi,
cu mine un tablou,
cu dorul din sufletul tău!
Agaţă-l undeva la tine pe perete,
ca pe-o icoană sfântă,
şi rămâi frumosul nebun,
dintr-o privelişte cu zăpadă, steluţe şi flori de gheaţă!

poezie de Eugenia Calancea (24 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clepsidra cu zăpadă

Să fii femeie şi să-ţi treacă timpul,
Nimic mai efemer, nimic mai greu;
Şi niciun ochi să nu-ţi mai soarbă chipul,
Bărbat să-ţi fie numai Dumnezeu...

Nu te mira că sunt aşa departe
Şi totuşi te cunosc atât de bine,
Eu sunt un ochi tăiat pe jumătate,
Şi văd cu jumătatea lui din tine.

Să fii femeie şi să-ţi treacă timpul,
Iar cei din jurul tău să nici nu vadă
Că ţi s-a spart clepsidra şi ţi s-a scurs nisipul,
Îmbălsămându-ţi trupul c-un munte de zăpadă!

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (2003)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra ta

Sa-not din umbra ta, in apa care
— preacredincioasa — scalda trupul tau si curge-n pulberi in amiaza mare cum, la picioarele lui
Dumnezeu,
a curs, in rai, cand pentru prima data
mai grea ca aerul, dupa sarut,
te-ai ridicat din iarba, arsa toata,
si hieruvlmilor li s-a parut
ca se mai naste-o stea, in timp ce mie,
orbit de-un soare ce-mi spune ca-s gol,
strigandu-te, umbland pe-o iarba vie,

mi se parea ca las sub talpi parjol ;
si tremuram si hohoteam si duhuri
arzandu-se de noi cadeau din zbor,
si se nasteau, mereu mai jos, vazduhuri ;
si tot mai grei, prin limpezimea lor,
noi coboram imbratisati, si apa
divina iti curgea necontenit
pe sold, si ti se umezise pleoapa ;
si apa-ntr-un tarziu ne-a izbavit
pe amandoi de stralucirea noastra,
si s-a oprit alaturi, si-adasta
fidela, racoroasa si albastra
Si am stiut atunci ca-i umbra ta.

poezie celebră de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!