* * *
Ca paiul de uscat și de firav
Și-ntocmai ca smochinul fără roadă
În lumea ta eu mi-s un fir de praf
Ci tu-mi dăduși cămașă de zăpadă
Și lângă mine pururi adăstând
Ca un stăpân milos peste măsură
M-ai pus la masă când am fost flămând
Iar mâna ta mi-a dat adăpătură
O împăratul nostru din tării
Ci eu dedat la scârbe și chiolhane
Te vând ca Iuda-n fiecare zi
Și bat de sârg în carnea ta piroane
Dar chiar dacă-s scalâmb și îngălat
Tu singur mă iubești cu-adevărat
poezie de Octavian Soviany
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zăpadă, poezii despre smochine, poezii despre mâini, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.