Mă topește avatar
Pe un colț de filă neagră lumii
Ca o lacrimă de tuș vărsată,
Albastră, tristă și-ngândurată
Cursă din călimara inimii.
Stătea ascultând viori de tei
Printre iadurile ei cătrănite,
De răbdări ce par infinite
Să-i răsară un astru cu ulei..
Pentru candela privirii de miei
Ce asteaptă răstignire-n fire!
Să se înalțe iar în iubire
Cu focuri ambre de mir de tei.
Inchinată geniului prea iubit
Ce-i apare doar la asfințit,
Cu toiagul lui de raze moarte
Printre astre și vremi departe.
Pomenindu-l zi după zi
Poate o învia iar pe aici...
Să-i nască in priviri sclipici
De copil cu stele ambre de tei!
Ei, lacrimă albastră de înger
Care ma făcut din nou să sânger..
Din călimara inimii versul
Cu neasemuirea ei în universul
Poeziei mele de piatră rece
Pe unde ea, când zâmbind trece
Mă topește avatar în quasar
Din al meu zero absolut de ghetar
de mercur
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Să nu uitați
Voi, cei ce ați vrut să mă scufundați
În călimara poeziei să mă-necați
În veci de file și versuri nu uitați
De condei de curcubeu o să dați
Fiindcă eu am vrut doar să scriu
Să uit ce aici sunt să nu mai fiu
Acele clipe când doream să fiu
Un zar de nisip prin rece pustiu
Unde versul era un băt de chibrit
Ridicând nacela sufletului-n vis
De voi! Dorit să-mi fie interzis
În drumul meu spre infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântați-mi
Acuș o să plecați
Cântați-mi, cântați, cântați!
Graure privighetoare
Ciocârlie și tu soare!
Și tu frunză-n adiere
Și tu apă-n susure
Și iarbă-n doină verde
Și tu, da tu fluture
In diezuri efemere
Infinite de mirare
In vara care trece
Ce umbra mi-o petrece...
In iarna mea prea rece
Când șoapta ei nu trece...
In stoluri de izvore, păsări
Prin ale mele doruri.
Cu neșfârșite migrări
Cu frunze ce cad uscate
De printre ram de coaste
Si-nghețati fluturi...
Din coconul inimii
In turțurii-ntunecimii...
Nopților mele de vară
Făra șoapta ei de vatră
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminul eminului sfânt
Emin al eminului sfânt
Cu ce-ai greșit pe pământ?
Să te chinuiască-n mercur
Pentru adevărul pur...
Ce-l vedeai printre obscur
Printre curve și mișei
Râspândind vers de tei
Cu buciumul de condei..
Îți vor plăti cu toții
Când vei vedea cum hoții
Se vor ruga, idioții
Să nu-i arzi cu raze
Când le va sosi timpul
Să-ntâlnească Luceafărul..
Printre îngeri măreț poet
Judecându-i cu drept...
Îi vei fierbe în mercur
Ascultându-ți versul pur
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi
Va veni
Fiți siguri
Când voi dispare de aici
Și atunci
Voi scrie
Doar pentru iubire
Ea v-a primi tot
Versul inimii mele
Și ea va hotărî
Ce va face cu ele
Eu nu am avere decât poezia
Și i-o inchin toată
Celei ce mă face să uit c-am să mor aici
Iubirea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bucium de cer
Ninge cu nuferi albaștri de tei
Luna se oglindeste-n ochii ei
Doinind lacrima catargelor
Infinite coloane...
Scufundate-n codrii pe cer
Somnorase stele pe ramuri de păsărele
Călătoare petale de floare albastră
Pe vântul unui rece astru
Fiu de Luceafăr......
Cu vine de mercur argintiu
Izvorât din lacul Phoenix
Invălurit de ramură de plopi fără soț adiind
Dulcea baladă incrustată
Pe o placă de marmură jelită de soare
Cutreieră el
Copilul bucium de cer...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De unde infinitul începe...
Inima-mi pulsează in quasar
Zărindu-ți chipul avatar
Răzbind, intunericul,.. cosmosul
Când mi-o mângâi cu zâmbetul
Și buzele prelungi-n raze
Coboară să sărute talpa...
De unde infinitul incepe
Și urcă dincolo de stele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nufăr călimară
Am o muză de petală
Diafană, suavă pe filă
Nufărul meu călimară
Cu cerneală de flacără
Sărutând-o cu condeiul
Să auresc în stele versul!
Răsărind drojdii musturii
In goluri de șampanii.
Din mâlul tușat inimii
Cu metafore mii, mii..
Din aripile muzelor
Ce-și smulg pene, cărării..
Pe care pășeste divin
Muza de sublim tanin
Ambru, ambru de albastru!
Cu ozonul de măiastru,
Din sărutul său pilastru..
Planetei cu tărâm de jad
Cu mirosul umbros de brad
Și cu soare căprui astru.
Viori plutitoare-n cer
Cu al său cântec de mister
Și fluturi alabaștri
Străvezii strălucitori
Printre bucle armăsare
Și coapsa de lună plină
Nurii, migdale guasare
Cu contururi de serfimă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre de herghelii
Sufletele plâng Odaia Veche
unde au crescut odată
caii fără pereche
ce-au sfărmat sub copită
dușmani cu credința
unui copil rege
prins în jocul lumii rece
am văzut umbre de herghelii
mânate de copii
cu iie și opinci
oprindu-se din când în când
și-n șoapte de basm zâmbind
ce acum
aruncă săgețile privirii
plângând ca-n iadurile fără sfinți
pline de arginți
pline de părinți sfinți
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apostolul pietrei
Privind infinitul
la masa tăcerii
ascultând cocoșul inimii
apostolul pietrei
zărind cât e de lung drumul
să-i spovedească sufletul
într-o poartă veșniciei
să-i simtă-mpietrirea ei sărutul
ridică chironul daltei
urmându-și neabătut drumul
cu palme însângerate
doar de piatră auzite
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glas de potir
Tușul mi-e otrav mercur
Hoinărindu-mă prin obscur,
In patru zări fad mă răsfir
Să aud glasul de potir!
Dar mă adună înapoi
In călimara de abis...
Și-n fiecare strop sunt ucis!
In versul jertfit pentru noi..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împletind Raiuri
Dunăre braț de lacrimă albastru
Spărgând zidul munților măiastru!
Plămădind tărâmului iubit prea sfânt
Val cu val, fir cu fir, nou născut, pământ!
Când te puteai întoarce în altă zare
Surdă-mi la a lupului chemare,
Ce acolo unde dacii au domnit!
Inchisă în munte te-a simțit...
Săpând după tine să-ți nască viață,
Dunăre! Respectând sfântă povață
a tradiției noastre ce învață
să lași-n urmă un pom, fântâniță...
Pomenindu-l în doine tulburi
Așezate în mare-n șezătoare
Cu nuferi și povești măiastre
De ostroave-mpletite-n Raiuri...
De pământuri avar ciunțite
De națiile ce aici sunt ospătate,
Ce voiesc mereu a ne desparte
Cu râurile sârmelor roșii ghimpate...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trandafiri de cuvinte
Să mă dojenesti
Dacă fac zgomot
Când pășesc în inima ta
Nu vreau a lăsa
Umbre ce le am lăsate
De alte tălpi de cuvinte
In morminte
In inima mea
Unde esti..
O sakura printre
Armăsare bătăi
Răsfirându-le coamele
In focuri ambre
De tămâi nepământene
Căzute in galopul bătăilor
Și răsărite pe acele morminte
In trandafiri de cuvinte
Ce invăluie marmurele
Cuvintelor ce-au fost înainte
Dăltuite cu umbre în inima mea
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeți sau măscărici
de ce scriem poezia
din călimara inimii
să simțim că lumea
nu e așa
e frumoasă în fiecare....
dar tu ce-l ce-o scrii
doar pentru a amăgi
și plăceri efemere a primi
oare, poet te poți numi
când știi că poezia
nu ucide o floare
un fluture
sau o boare
sau o minune
ce nu are preț
și nu e întrecută
în frumusete
născută între doi
zborul să te învețe
Iubirea
și asa să mă lăsați
măscărici cu ale voastre
"povețe" și teorii despre
iubire
când voi vindeți lumii
amăgire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai fi...
Dacă tu ai fi cuvânt
Ca pe-o rugă te-aș rosti,
Și mi-ai fi mereu în gând
Versul ce mi l-aș dori.
Aș preface în ruine
Ziduri triste de orgolii,
Ți-aș împodobi în versuri
Irișii, doar cu magnolii.
Dacă tu ai fi o floare
Încrustată-n a mea vină,
N-aș lăsa lacrimi amare
Să atingă-a ta tulpină,
Te-aș uda cu lacrimi calde
Izvorâte din iubire,
Și aș strecura-n petale
Doar parfum de fericire.
Dacă-ai fi doar o cometă
Rătăcind prin galaxii,
Ți-aș crea decor din stele
Prinse-n pletele-argintii,
Te-aș urma prin căi lactee,
Spațiu ți-aș crea din unde,
Ți-aș aduce numai soare
Printre genele plăpânde.
Dacă-ai fi marea albastră
Ce îmi lacrimă prin gene
Ți-aș aduce-n dar corăbii
Doar cu dorurile mele.
Dacă-ai fi o clipă tandră
Petrecută-n al meu vis
Aș crea din spațiu, timpul
Viitorului promis,
Aș preface-acea secundă
În eterne, calde șoapte,
Mângâiere ce-ți alintă
Roua strânsă printre pleoape.
De-ai fi gândul ce se zbate
Între dor și neputință,
Ce aduce-n suflet lacrimi
Prins de-a inimii dorință
Ți-aș găsi azi fericirea
Într-o lacrimă de stea,
Te-aș lăsa să-mi iei lumina,
Să o strângi.. în palma ta...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament scris cu curcubeu
Cu băjanie lumii să nu fiu
Pentru că-ntro zi, nu vreau să știu
Voi pleca, aici să nu ma fiu.
Dar totuși... mult mai mult o să fiu...
Decât am fost cu trupul de vânt
Ce lăsa curcubeu de tuș pe pământ
Din desaga de nouri de cuvânt
Ce-n senin nevăzut de voi-l cânt
Alergând după un puf de păpădie
Ce e a fericirii ciocârlie
După o picătură de ploaie
Ce cerul genunchiul il îndoaie
In sunet culori in mine
A sufletului rugăciune
Ca lacrimile lumii venine
Să fie curcubeie divine
Ce îngheată în cruzi spini
Adânci cât un abis, haini
Ca o haită mare de demoni
Ce par de-i vezi ingeri minioni...
Căci de-mi rămâne condeiul
Nu contează unde e bordeiul...
In vidul rece ori purgatoriul!
De am cu mine cu ce scrie versul
Pot arde in smoală de mercur
Voi înmuia condeiul chiar în el
Să scriu legat în orice fel
Ce e minciună și adevăr
De-ar fi chiar acolo-n paradis
Masca nu o suport ca derviș
Să acopere un chip prefăcut
Pentru un fir de praf de lut
Din care am fost plămădiți
Despicați să învătăm aici
Să ne simțim iar iubiți
Contopindu-ne senini, smeriți
In ceea de cer am fost sortiți
Intr-o lacrimă pură de rouă...
Să ne dea trup de curcubeu nouă
De intuneric în veci să nu fim robiți.
Și deci, să nu mă plângeti
Eu voi curcubeu pe ăst cer
Din lacrima tușului mercur
Sub trupul meu să râdeți
Eu demonul ronin lumii
Ce a învățat a iubii
In intunericul rece de aici
Mai rece decât toate ce vor fi...
Și când mă veți vedea din nori
Apărând cu sunet de culori
La mine să nu vă gânditi
Atât vă rog,"Să vă iubiți"
Căci ea doar ea, iubirea
E omului în veci menirea
Să-și simtă, sărute nemurirea
Să-i ucidă timpului preamărirea
Lâsând deoparte judecata,
gândirea, rasisimul, ura...
războiul aurului tevatura...
căci vor rămâne-n lumea asta...
De unde voi pleca acuș și eu
Devenind dintr-o lacrimă de cerneală
Ce mi-am dorit mereu, mereu!
Pe cer un curcubeu...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșertul poeziei
Când trupul ce-i așteaptă versul
De Poezie îl desparte,
Pentru Poet, tot universul
Este pustiu de încă-o carte.
Nimic nu îi alungă chinul,
Când de iubire n-are parte,
Niciun prieten și nici vinul
N-alungă spaima lui de moarte.
Căci moarte e-n acea idee,
De-a nu trăi întru vecie,
Cu Poezia în Femeie
Și cu Femeia-n Poezie.
Astfel, pustiu de încă-o carte,
Fără Lumină-i universul,
Când doar o filă îl desparte
De trupul ce-i așteaptă versul...
poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Respirație alb negru
Sinuzita nebuniei mele
Are răsuflări rebele
Pe o nară simt cum fuge moartea
Cu mirosul ce-npute mintea
Cealaltă aleargă viața
In lupii de ambre cetini
Infruntându-se cu paiața
Umbrei ce scurmă cu pinteni
Printre poienile de versuri
Legând venele de izvoare
Cu dresurile de gheare
În trăiri de aisberguri
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să mai vreau
Ce-mi place aici să trăiesc
Femeile ce le iubesc
Se transformă prea nebunesc
In versul meu ce nu-l amăgesc
De alții se îndragostesc
De ce înainte nu vedeau
Și ce as vrea să mai și vreau
Dacă eu văd femeia un meandru
Ritm inimii cu sunetul tandru
Și când ei sunt umbră șoaptei
Ce eu o nasc din florile de tei
Ce ai putea la viată să mai vrei
Decât să zâmbești printre ei
Căci când vezi că te studiază
Și incep din nou să viseze
Ce-o fi, amăgiri sau noi teze
Privesti cum versul tău vibrează
Minunându-te de ce poti ține
Ascuns și înghețat în tine
Sub țurțurii lumii venine
Minuni ale iubirii senine
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numele inimii tale
Spune-mi ce nume
Să-i dau inimii tale
Să ti-o pot chema
Când ochii tăi mă vor uita...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Galaxia culori opt
Fierbinți vise-nserate de iulie
Jucând șotron printre raze de stele
Aruncând pietra privirii rebele
Căutând constelația-n opt căpruie!
De unde răsare acea opta zi
Fără ore-n care suntem galaxii
Cu a opta culoare de sub gene
Curcubeiate sub zări sprâncene
Ce cerul și-o dorește infinit
Să-i fie aroma de rouă-n răsărit
Ce caut si eu de când te-am auzit
Privighetoare stelară ce mai vrăjit
Cu glasul razelor de lună plină
Topindu-mă-n maree-n sânge venină...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!