
Cu tine sunt așa departe de mine 2
încerc să-mi amintesc copilăria
rochia și floarea preferată
cum mă încruntam când nu-mi conveneau
lumina / mersul norilor / stările de fapt
dacă DA-N I E-LA se auzea măcar puțin altfel
decât restul grămezilor de daniele și cum
eram cuminte / cum mă revoltam
dacă gerul mirosea a viu / a necunoscut / a dimineața aceea
în care am simțit drumul îndepărtându-se
încerc să pun un cuvânt în dreptul
primei emoții adevărate / îmi vin
roiuri albastre / triburi gălăgioase / gânduri bezmetice
cerul căzut dedesubtul pădurii / acolo
strâmtoarea din pântecele mamelor
eu-altcineva adăpându-mă lacom
din privirea de plastic a unei păpuși speriate
[poate că atunci demult o duruse / poate...
mai mult pe mine...?!
cât de repede am dat pagina?!]
exist!
în mușcătura timpului
aerul cauciucat
eșarfa ca o funie amăgindu-mă că nu vrea decât
să fim intime... și... așa-și-pe-dincolo...
o las să mă înfășoare / să mă strângă / să mă posede...
până când tristețea cuiva cât o lume
șterge distanța de mine
! ești detaliul inofensiv / șifonat pe margini / înghesuit spre inimă!
un petic turquoise se risipește în oasele ierbii
sunt goală-goală!!... și nu știu de rușine!!!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre ger
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre sperieturi
- poezii despre rușine
- poezii despre rochii
- poezii despre păpuși
- poezii despre păduri
Citate similare
Dacă ai ști
Dacă ai ști
Câtă încredere am eu în tine,
Dacă ai ști,
Că-n ochii tăi mă văd pe mine,
Dacă ai ști
Că-n toate doar chipul tău îl văd,
Dacă ai ști
Că zi și noapte gândul la tine-mi zboară,
Dacă ai ști
Că-mi ești în suflet și dorul mă doboară,
Dacă ai ști
Că florile au chipul tău,
Dacă ai ști
Că păsările cântă dorul meu,
Dacă ai ști
Că eu vorbesc cu tine mereu
Dacă ai ști
Că ești ascuns acolo, în sufletul meu,
Dacă ai ști
Că am întrebat despre tine vântul,
Dacă ai ști
Că ți-am trimis ocrotitor gândul,
Dacă ai ști
Că te îmbrățișez în fiecare ceas,
Dacă ai ști
Că vreau să fii fericit la fiecare pas,
Dacă ai ști
Că sufletul tău, sufletul mi-a atins,
Dacă ai ști
Că versuri de dragoste până acum nu am mai scris,
Dacă ai ști
Că versul în inimă mi s-a născut
Din simbol și frumos la început,
Dacă ai ști
Că versu-mi a apus cândva,
Când viața carte și scenă devenita,
Dacă ai ști,
Că versul a reînviat de dragul tău,
Dacă ai ști
Că e stângaci, dar scrie mereu,
Dacă ai ști
Ce frumos sărută vântul florile,
Dacă ai ști
Ce cald sărută soarele zorile,
Dacă ai ști
Ce pură e dragostea ce botează un suflet,
Dacă ai ști,
Că dragostea nu vrea nimic, decât să fii fericit,
Dacă ai ști,
Cât de mult eu te iubesc,
Dacă ai ști
Că-n fiecare clipă îți vorbesc,
Dacă ai ști
Că nu-mi doresc decât să te știu fericit,
Dacă ai ști
Că m-am îndrăgostit de-un suflet cald,
Dacă ai ști
Că toate gândurile-mi spre tine sunt atât de pure,
Dacă ai ști
Că nimic întunecat nu poate atinge inocența,
Dacă ai ști
Poate ai opri clipa în loc,
Dacă ai ști
Veșnicia s-ar naște ca-ntr-un joc,
Dacă ai ști
Poate ai vedea frumosul acolo unde el de fapt își are casa,
Dacă ai ști
Și gândul tău spre mine ar veni,
Dacă ai ști.
poezie de Ana-Cristina Popescu (20 iulie 2022)
Adăugat de Elzumina

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre versuri
- poezii despre suflet
- poezii despre poezie
- poezii despre naștere
- poezii despre frumusețe
- poezii despre întuneric
- poezii despre încredere
- poezii despre început
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Anunț (2)
vreau o iubire
ca o holdă. să merg prin ea cu picioarele goale
și-n loc de incizii să-mi implanteze-n glezne levănțică
macii să-și întoarcă privirea când trec / să nu țină supărarea
decât așa... și mai roșii să se facă
chem o iubire
care și atunci când va face zgomot
să nu fie decât liniștea prinsă de poemul păsării
de acolo de sus sferele vor capta frenetic teluricul
în tandem vor așterne corturi iluminate
zboruri albe desfășurate-n miez de noapte
la nevoie închipui o iubire
ca o cruce peste care de bună voie să mă întind
cu zâmbetul mare cât ploaia de vară / cât un verde
să fiu scoarța-etanș ce ferește de alteritate
să nu dau zor să cobor... poate doar atunci când
tu vei vrea să facem schimb de identitate
aștept o iubire
ca un duh blând / domesticit. când voi pleca
ea să-mi ude veghile / neuitările
de noi să-mi amintească
acea iubire aștept
care să-mi completeze jurnalul / cu iasomie să-mi întregească gândurile
cărțile și rugăciunile ea să mi le aleagă
zilele de priveghi și nesupunerile
caut o iubire
care să fie prietenă cu anotimpurile
fiica cea bună a lămâiului / confidenta răsăritului
ce nu-și reneagă asfințitul
poate puțin prea vorbăreață câteodată
frivolă cât să fie șarmantă. numai de mine să se lase subjugată
ating o iubire
din ea fac rochia mea de seară
dimineața cu care îmi împrospătez ochii
(că induc în eroare sălbaticia curată a piersicilor)
oglinda de pe noptieră / mănușa din catifea...
povestea cea adevărată
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zâmbet, poezii despre zile, poezii despre vorbire, poezii despre verde, poezii despre supărare, poezii despre seară, poezii despre schimbare sau poezii despre roșu
Dorințe de orb
Iubesc să te privesc acum,
Căci mâine poate orb voi fi,
Iar talpa ta mică pe drum,
Lânga a mea va sta și nu voi știi.
Cerul o să mi-l amintesc,
Precum și marea totodată,
Albastru la tine-n ochi privesc,
Și firea ta puțin cam agitată.
O să-mi amintesc de ploi,
De cum arată o stradă udă,
Și de privirea ta ca un șiroi,
Cum mintea mereu îmi inundă.
Dacă m-ar ajuta norocul,
Să-mi amintesc tare aș vrea,
De buzele roșu ca focul,
Pe care le purta doar ea.
Sper să îmi aduc bine aminte,
De toată sticla de prin casă,
Să nu o sparg când stă cuminte,
Cioburi ce sufletul știe să descoasă.
La stele sunt nevoit să mă gândesc,
Și la cum arată atunci când mor,
Ca zâmbetul tău să îl amintesc,
Atunci când o să-mi fie dor.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viitor, poezii despre ploaie, poezii despre noroc, poezii despre foc sau poezii despre dorințe
Dimineața pe care am așteptat-o
Îmi amintesc dimineața
de demult
când mi-ai spus că sunt frumoasă
De atunci încerc să nu uit
și plâng dinaintea răsăritului
așteptându-te să-mi spui
și acum
ca și atunci
poezie de Eli Gîlcescu (21 februarie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre dimineață

Again
te privesc
dintr-o depărtare
posibil puțin altfel decât a altora
nu fac niciun efort
să te trec dincolo
simți
șarpele din tine
ferindu-se
de mușcătura mea
nu!
nu ai tu veșminte să te acoperi!
nici varianta minimală de asigurare
în caz de dezastru. în caz de mine.
*
ai ignorat constant
ai mizat
ai pus flori de plastic
ochi la ochi
punctul pe i
când toate punctele fuseseră de mult puse
**
iei una realitate
torni praf de pușcă praf de pulbere praf și pulbere
amesteci vorbe vorbe vorbe
la puterea a noua
dai o spoială dai două
treci sensul de partea ta
în felul tău
te ții după mine
n-ai înțeles nici acum
că drumul meu trece inexorabil
prin tâmpla cuvintelor
lasă prăpăd umple de sânge
nu cunoaște remușcarea
again... again... again
o ia de la capăt
și tu.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sânge, poezii despre realitate, poezii despre posibilitate, poezii despre flori, poezii despre cuvinte, poezii despre cunoaștere sau poezii despre asigurări

Nu ne aminteam
dacă avuseserăm vreodată
haine de stradă
nici când alergaserăm ultima oară
să lăsăm în urmă fie și pentru 5 minute
aerul stătut al dormitorului ca un buncăr protejându-ne
de orice mai puțin de noi înșine
și dacă podeaua lipicioasă a livingului ne tachinase o vreme
iar noi generoși peste poate, doar liberi!
îi acordaserăm patru cinci șase... 9 din circumstanțele atenuante
și cum rochia galbenă era pentru ziua fermecată
eșarfa cu sclipici pentru picnicul de joi
dacă îmi plăcea să ies pe fereastră
să dau cerul tare și pomii aproape?
curgeau flori din cais
o voce inunda cosmosul:
mă așteptai la o poartă
... și oare obișnuiai să-ți apropii nările
de trunchiul viu purtător de magnolii
al femeii dintr-o carte?!
cu certitudine
prin noi trecuseră alții
nu specii
în papuci și halat de casă.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre vestimentație, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre picnic, poezii despre minute, poezii despre libertate sau poezii despre generozitate
Cum poți...
Cum poți să treci pe lângă mine
Să nu-mi spui un cuvânt măcar
M-ai ridicat din morți la Tine
Și-o viața mi-ai adus ca dar.
Tu știi ca rătăceam întruna
Și știi că nu știam nici eu
Dacă trăiesc sau mor, totuna
Mi-era pe unde-i drumul meu.
Dacă trăiam eram doar vie,
Dacă muream - un mort în plus,
Ce-mi mai pasă de moarte, mie,
Ce-mi mai pasă dacă m-am dus?...
Și dacă-ai socotit că-i bine
Să-mi dai Lumina Ta în dar
Cum poți să treci pe lângă mine,
Să nu-mi spui un cuvânt măcar...
poezie de Adriana Cristea (10 iunie 2003)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață

Lia: Lasă. Vreau să încerc și eu. E interesant. N-o să pățesc nimic. Și tu plângi uneori?
Lucian: Mi se întâmplă și mie câteodată, tot din cauza cepei, când o curăț. Chiar și un bucătar experimentat ca mine poate păți așa ceva.
Lia: Dar fără ceapă ți s-a întâmplat vreodată să plângi?
Lucian: Cred că da... Când eram mic, plângeam destul de des, după cum îmi spunea mama; eu nu-mi amintesc. De altfel, normal, ca oricare alt copil.
Lia: Nu m-ai înțeles; nu când erai copil. Acum, de curând, ți s-a întâmplat? Și fără ceapă?
Lucian: Da...
Lia: Zău?! De ce?
Lucian: De ce?! Nu știu. Poate pentru că... Totuși, sunt doar o ființă umană. Ce credeai?
Lia: Ah...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cepe, citate despre plâns, citate despre mamă, citate despre curățenie sau citate despre copilărie

Acolo
muntele-i prea verde de timp crescut
albă este pielea ta
o clipă crescută din mine, ciudat
aleargă spre viitor
în mine sunt, nu știu, imagini multe văd
sunt un fonograf, gol
plutesc fără greutate și cânt apăsat, viața
strune fiindu-mi cârlionții tăi
pe-o tamplă uitadu-se la mine
privesc printr-o fereastră, mă simt cadru de film
dincolo, tu te disipezi
poiana ta este verde-albastră pe-un cearceaf alb
lumină în liniștită dimineață
singurătatea ierbii înalță tăcerea spre cer
capul tău întors îmi privește însă tristețea
ești dincolo de mine, departe
poiana din sufletul tău se uită la mine
nu pot sa ajung acolo, unde nici măcar...
privirea mea nu te poate atinge
am fost un nor prin viața ta trecător
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre tăcere sau poezii despre singurătate

Singurătatea travestita în iubire
Se mută dintr-o noapte într-alta ca
durerea dintr-un os într-altul
curge veninos prin vene
înspre târziul din mine
gângăvesc ceva dar
nu spun nimic
renunț la tot și-mi fac socotelile...
nu datorez nimănui nimic
poate lui Dumnezeu cu o întrebare
și atât
de aia nu sunt trist deși
mi-aș fi dorit să știu
cât de mult am fost iubit
am renunțat să mai știu de mine
de fapt nici nu știu cât mai sunt de uman
am corpul fleșcăit de întrebări
și nu contest nimic
e șase dimineața și restul din mine
încearcă un zâmbet
poate mint sau poate nu am curajul
să mă reîntorc înspre ceea ce am fost
pe noptieră lângă veioza aprinsă
am o fotografie un bilețel și
o întrebare
nimic mai mult
la distanță de-o lacrimă sunt doar eu și Ea
uneori mă întreb dacă e bine să aleg
nici nu știu dacă
m-ar ajuta la ceva
știu însă că
la marginea timpului meu sunt două umbre...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre religie, poezii despre noapte, poezii despre minciună sau poezii despre fotografie
Ce au făcut din mine? Ce am făcut din ei?
poate un pește din acvariu să privească de la depărtare ce se întâmplă în acvariu?
atâta timp cât viața e o cușcă și eu sunt maimuța care își ia porția zilnică de mâncare lăsată
cum pot să spun cum e afară, în junglă, în libertate deplină?
chiar dacă ne naștem liberi, suntem învățați să ne spălam, să ne tundem, să vorbim frumos
suntem învățați să respectăm toate interdicțiile și să atacăm cu pietre orice abatere
astfel încât să ieșim din viață obosiți și înstrăinați, alienați, abandonați
ca să știu ce au făcut din mine tabuurile și interdicțiile
ar trebui să-mi amintesc ce făceam într-o viață anterioară când eram leneș
și mă întindeam pe câte o creangă în căutarea mâncării
dar nu știu ce simte un leneș, nici măcar un vierme sau o albină nu știu
cred că mi s-a spus că omida trebuie să moară în pupa ei pentru ca fluturele să trăiască o zi
dar nu-mi amintesc nici de stadiul de omidă și cu atât mai puțin cel de fluture
piciorul meu a călcat pe urmele altora străbătând același pământ
și frământând poate aceleași gânduri
dar cu siguranță că strigătul meu în deșert nu a fost auzit
umbra mea s-a intersectat cu o mulțime de umbre
cuvintele mele s-au tăvălit printr-o mulțime de guri și speranțe
așa că nu știu dacă cineva a simțit atingerea mea
nu. nu suntem ingeri... dar cred că ne-am fi dorit...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pești, poezii despre mâncare, poezii despre fluturi, poezii despre învățătură sau poezii despre viermi
Superman
Poate n-alerg ca glonțul de tare
Poate nu-mi trag puterea din soare
Poate n-am forță ca trenu-n mișcare
Când sunt lovit, poate că mă doare.
Poate nu pot să urc pe-o clădire
Poate c-aș vrea să dorm în neștire
Însă când tu ai nevoie de mine
Alerg ca săgeata ca să-ți fie bine.
Cu tine-aș sta noaptea, cerul să-l privesc
De toată tristețea să te izbăvesc
Și grijile tale să le-ndur cu tine
Și toată tristețea să o iau cu mine.
Nu sunt deștept, nici nu sunt faimos
Dar când îți văd zâmbetul frumos
E ca și cum marea-aș admira
Și Superman rămâne-n urma mea.
poezie de Ben Estrada, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre somn, poezii despre mântuire, poezii despre mișcare, poezii despre inteligență sau poezii despre forță

Încerc
încerc să te pictez în apusul soarelui,
în începutul acela când fugisem de acasă
și copacii alergau odată cu mine.
îmi amintesc despre mine ca despre o rudă
pe care am pierdut-o pe alt drum,
și doar trecerea timpului se mai aude de atunci.
mă descopăr în pictura ce mă fixează
colorând cu mâna demultul murind.
cineva ne-a mutat cu privirea în spații diferite
fiecare cu o altă nemărginire,
chipul de acum e o stranie iluminare incertă,
efect de nitroglicerină în fiecare culoare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pictură, poezii despre arte plastice, poezii despre rude, poezii despre mâini, poezii despre copaci, poezii despre acasă sau poezii despre Soare

Anxietate postdeprimitivistă (!)
Mi-a fost frică de iubire
Până m-am obișnuit cu ea;
Mi-a fost frică de mine
Până m-am obișnuit;
Mi-a fost frică de moarte
Până s-a obișnuit cu mine...
De fapt, eu sunt obișnuit
Numai cu frica.
Iubirea, moartea și cu mine,
Îmi sunt străin între străine!
Dacă există,
Îți acordă o singură întâlnire,
După care nu s-a mai întors nimeni
Să spună cum e,
Dacă sunt.
Căci, dacă nu sunt,
Iubirea și moartea sunt fără de mine
Cum este Moș Crăciun
Fără Nașterea lui Hristos:
Un om.
De nimic nu trebuie să-ți fie mai frică
Decât de faptul că ești om.
Nimic să nu te încurajeze mai mult
Decât că nu ești, poate, Dumnezeu.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică, poezii despre încurajare, poezii despre existență, poezii despre creștinism, poezii despre Moș Crăciun sau poezii despre Iisus Hristos
Dacă mă iubești
Dacă mă iubești,
dacă simți cu putere că ți-e dor,
un dor picurat de multe ori pe pleoape,
dacă simți că ți-e dor
chiar și-atunci când ești lângă mine,
dacă aștepți ca timpul să-și depene
cât mai repede,
caierul către o nouă zi,
repede,
ca vântul...
... ca gândurile hoinare,
atunci nu-mi scrie despre asta,
nici măcar nu-mi vorbi,
arată-mi-o...
Dacă mă iubești,
dacă ochii îți obosesc
căutându-mă,
pe cerul toropit de soare
ori inundat de argintul Lunii,
dacă porumbeii ce se dezmiardă
perechi-perechi,
îți fac inima să tresalte
iar buzele să se înfioreze,
desfăcându-se ușor,
ca și când ar aștepta
gustul voluptuos al sărutului,
nu-mi aduce ofrandă petale de flori,
nu-mi amăgi simțurile cu lapte și miere,
doar arată-mi iubirea...
Și dacă totuși,
vine o zi,
când vei vrea să-ți așterni
dragostea pe hârtie,
te rog acum, fierbinte,
pentru asta nu jertfi copacii, iubito,
lasă-i să dăinuie,
și haide, scrie-mi sentimentele tale
direct în inimă...
... dacă mă iubești...
poezie de Alex Radu din Vals sentimental (2011)
Adăugat de Alex Radu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre vânt, poezii despre sărut, poezii despre simțuri, poezii despre senzualitate sau poezii despre porumbei
Dezleagă-mă!
dezleagă-mi așteptările de tine
și sufletul dezleagă-mi-l de tot!
dă-mi dreptul să te uit precum îmi vine
și lasă-mă să-mi amintesc că pot.
dezleagă-mă și află despre mine
că-s tot mai singură de tine, de-amândoi,
că nu-mi mai este de ajuns speranța
cu care-adulmec drumul dintre noi.
dezleagă-mă acum și nu mă ține
în haosul din mine să nu curg.
e vreme lungă de când cad bezmetic
din mine-n tine, fără să te-ajung
și-am obosit - îmi curge carnea-n visuri
zvârlite peste treceri de cuvânt.
eu nu-mi mai sunt - îți sunt aripă ție,
da-n mine mă târăsc pe sub pământ.
mi-e dor să beau din apele uitării -
dezleagă-mă, te rog - nu mă mai ține!
în colivia așteptării tale,
s-au vestejit luminile din mine...
poezie de Nina Tărchilă
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre uitare, poezii despre aripi sau poezii despre apă
Plânsul păsărilor
Ziua cade îngenunchiată-n noapte
o durere difuză își înfige spinii
sub armura albă a tâmplelor
vibrează-n limpezime falsă tăcerile
ne-am prins amândoi pereche nebună
cu dansatoarele depărtării
bezmetice izme
tu n-ai putut să-ți smulgi iubirea
din cleștii pământului
nu știu iubite când te-ai desprins și unde
eu am rămas să-ți cristalizez absența
am să te reconstruiesc
într-un amurg potolit
formă a iubirii din mine
încerc să-mi împletesc gândurile
în gândurile tale
cu o clipă
clipa aceea prinsă
la convergența dintre două lumi
în spațial acela
am rămas doar eu
peste mine tremură chipul tău întreg
poate nici nu ai fost decât imaginea iubirii
tristețea mea este că nu pot să mă regăsesc
ca atunci
ce fericită eu mi-aș fi țesut un cântec
din acordurile inimii tale
vroiam să prind luna pe ape
acum sufletul nu mă iartă
nu-mi vorbește
rătăcit în țărâna iluziilor
nici tu nu-mi vorbești
să-ți simt prezența în absență
au rămas doar umbrele iubirii tale
în plânsul păsărilor
să-mi îngroape ultima himeră.
poezie de Agafia Drăgan din Nevoia de Fericire (2014)
Adăugat de Agafia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări

Sunt fericită numai când mă gândesc că Dumnezeu există și mă ascultă; dar asta nu e de ajuns ca să continui să trăiesc, și nimic nu mai pare să aibă vreun sens. încerc să arăt o bucurie pe care n-o simt, îmi ascund tristețea ca să nu-i îngrijorez pe cei care mă iubesc și au grijă de mine. Mai nou, am început să mă gândesc la sinucidere. Noaptea, înainte de a adormi, am lungi discuții cu mine însămi, încerc să alung această idee - ar fi o ingratitudine față de toți, o fugă, un mod de a răspândi tragedia și mizeria pe pământ. Dimineața vin să stau de vorbă cu Sfânta Fecioară și-i cer să mă scape de demonii cu care vorbesc noaptea. Până acum a dat rezultate, dar devin din ce în ce mai slabă. Stiu că am o misiune pe care am refuzat-o multă vreme, iar acum trebuie s-o accept. Această misiune este aceea de a fi mamă. Trebuie s-o îndeplinesc, altfel îmi pierd mințile. Dacă nu reușesc să văd o viață crescând în mine, nu voi reuși să accept nici viața din afara mea.
Paulo Coelho în Vrăjitoarea din Portobello
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre început, citate despre vorbire, citate despre tristețe, citate despre tragedie, citate despre somn, citate despre sfinți, citate despre religie sau citate despre noapte

Un fel de remiză
știu că nu ne-am văzut de mult
nu mai contează oricum
între mine și tine
nu-i decât un punct
în care se adăpostesc
pentru o vreme
umbrele și mirosul greu de igrasie
care mă împiedică să te văd
nu e nici ură nici încăpățânare
ci doar un zid umed și înalt
cu ferestre false care nu mă lasă
să privesc într-acolo...
încerc să mă târăsc prin
smoala din zid
și mi-e greu
presimt ceva rău
neputința se-ncolăcește pe mine
și îmi taie răsuflarea dar
mă gândesc că de fapt
toate sfârșiturile sunt părți
care egalează distanța dintre noi
aici în lumea mea
cu o singură moarte
e ca un fel de joc cu remiză...
***
nu nu-mi doresc nimic mai mult
decât să stau în fața oglinzii
și să privesc depărtările
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre încăpățânare sau poezii despre sfârșit
Am să încerc
În ochii mari, frumoși dar tulburi câteodată,
Îți simt tristețea, bucuria laolaltă,
Și simt cum totul e închis în tine,
Prin zâmbet, dar și lacrimi cu suspine.
Prin acei ochi când îmi arunci săgeți,
Eu știu că supărarea-i mare,
Nu cred c-ai vrea cu ei să mă îngheți,
Nici să fiu prins de-a morții-nfrigurare.
De mult încerc fară izbândă,
Să îți alung negrele gânduri
Și ochii acum plini de lacrimi,
Să lumineze, nu să fie tulburi.
Dac-aș putea să fac ceva
Ca spiritul să-ți mulțumească,
Să-ți pot simți și altceva,
Decât mâhnirea sufletească.
Am să încerc din răsputeri,
Chiar de ar fi să-ntorc Pământul,
Cu sânge, lacrimi și dureri,
Să schimb prezentul cu trecutul.
Căci doar atunci privirea ta
Era vioaie și senină,
Când sufletu-ți priveam prin ea,
Era senin, plin de lumină!
poezie de Viorel Vasilescu din Poezii (15 noiembrie 2013)
Adăugat de Viorel Vasilescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre prezent sau poezii despre negru