Dorințe de orb
Iubesc să te privesc acum,
Căci mâine poate orb voi fi,
Iar talpa ta mică pe drum,
Lânga a mea va sta și nu voi știi.
Cerul o să mi-l amintesc,
Precum și marea totodată,
Albastru la tine-n ochi privesc,
Și firea ta puțin cam agitată.
O să-mi amintesc de ploi,
De cum arată o stradă udă,
Și de privirea ta ca un șiroi,
Cum mintea mereu îmi inundă.
Dacă m-ar ajuta norocul,
Să-mi amintesc tare aș vrea,
De buzele roșu ca focul,
Pe care le purta doar ea.
Sper să îmi aduc bine aminte,
De toată sticla de prin casă,
Să nu o sparg când stă cuminte,
Cioburi ce sufletul știe să descoasă.
La stele sunt nevoit să mă gândesc,
Și la cum arată atunci când mor,
Ca zâmbetul tău să îl amintesc,
Atunci când o să-mi fie dor.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (noiembrie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.