Nu ne aminteam
dacă avuseserăm vreodată
haine de stradă
nici când alergaserăm ultima oară
să lăsăm în urmă fie și pentru 5 minute
aerul stătut al dormitorului ca un buncăr protejându-ne
de orice mai puțin de noi înșine
și dacă podeaua lipicioasă a livingului ne tachinase o vreme
iar noi generoși peste poate, doar liberi!
îi acordaserăm patru cinci șase... 9 din circumstanțele atenuante
și cum rochia galbenă era pentru ziua fermecată
eșarfa cu sclipici pentru picnicul de joi
dacă îmi plăcea să ies pe fereastră
să dau cerul tare și pomii aproape?
curgeau flori din cais
o voce inunda cosmosul:
mă așteptai la o poartă
... și oare obișnuiai să-ți apropii nările
de trunchiul viu purtător de magnolii
al femeii dintr-o carte?!
cu certitudine
prin noi trecuseră alții
nu specii
în papuci și halat de casă.
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.