Iubire-n stoc
Am adunat din vieți întregi,
IUBIRE-n vise netrăite
Și-acum, tu sufletu-mi dezlegi
În vers de șoapte, viu grăite.
Un zâmbet ca raza de Soare,
Ce mângâie plecarea Lunii,
Ne șterge lacrimile-amare,
Plânse din adâncimea runii.
Din întunericul uitării,
Tu m-ai furat și-ai îndrăznit
Să mă iubești... cum valul mării,
Sărută țărm, în asfințit...
Stoc infinit de prea IUBIRE,
Avem în clipa inimii...
Ne vom lăsa dulcea simțire
Să ardă-n miezul patimii...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Dulcegărie
(cui nu-i place sau are diabet să nu citească)
Topite-n vise colorate, scăldate-n lacrime de zori,
Priviri cuminți, din legi uitate, și-ndreaptă ochii către nori,
Se întrețes cu șoapte calde și ne iubim pe-un opt culcat,
Țintat cu pietre nestemate, ce pentru noi a fost păstrat.
Pentru gondola rătăcită pe valul vieții netrăite,
O clipă ne-a dat două vâsle, din inimă de stea cioplite,
Să ne plimbăm în Răsărit, fără vreo teamă de furtuni,
Sub străluciri de Soare nou, iubindu-ne ca doi nebuni.
Cu înțeles de ne-nțeles, ne-mbrățișăm la țărm de dor,
IUBIREA se așterne-n vers din gândul alb al unui nor,
Umbrele reci se risipesc, trecute vieți sunt vindecate,
Zâmbetul tău dumnezeiesc mă mângâie, pe înserate...
Dorințe vii ne cotropesc și le-mplinim sub cer senin,
Dar într-un fel deloc lumesc- fără atingeri... în sublim...
Doar sufletele-mbrățișate închină visului alt vis,
Patima doarme, răbdătoare... O vom trezi, cum i-am promis...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vino!
Hai cu mine, în cântec, hai, vino în vers!
Haide, vino la mare, hai prin Univers!
Îngropăm tot rău-n adâncul uitării,
Înotând, vei strânge, cu dor, valul mării...
Voi fi acel val, ce te scaldă-n IUBIRE,
Ies noaptea, pe mal, să nu fiu amintire.
În vârtej nebunesc, ne iubim până-n zori,
Când plecăm, obosiți, să plutim printre nori...
Din înalturi, în ploi, coborâm pe pământ.
Odihnește-te-n val, dormi cu valul în gând!...
În treziri, fericiți, cu uimire-ntrebăm:
"Ce e cântec, ce-i vers?!"... Hai să ne bucurăm!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât?
între tristeți și bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit
și sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaștri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit
pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat
pe amintirile din noi,
se scaldă soare și noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut
pe noi albeața ne-a cupris,
în noi mai arde foc nestins,
cât te-am simțit, cât m-ai simțit,
cât m-ai jelit, cât te-am jelit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prinsoare
Fac prinsoare, pe o floare,
că vei pierde, de mă pierzi!
Vei vedea doar stele verzi
dacă ți-e frică de Soare!
Nimeni nu-mplinește vise,
dacă-i surd, când doru-i cere
să îi toarne-n suflet miere...
Lasă-ți porțile deschise!
Ai schimbat toamna târzie
pe-un buchet de viorele
și ai câștigat, cu ele,
IUBIREA din poezie.
Scaldă-te-n ploaie de rouă,
ce adapă duhul ierbii,
duh ce-ngenunchează cerbii,
când răsare Luna nouă!
Primenește haine vechi,
prinse-n cuiul renunțării,
îmbracă șoaptele mării,
care mângâie perechi!
Și adună fericire
din flori de nu-mă-uita,
crescute-n inima mea,
din credința în IUBIRE!
Tu ești Raza mea de Soare
și mă încălzești, acum,
prefăcând tot doru-n scrum...
Hai, că renunț la prinsoare!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te văd
Când te văd ca raza mea de soare,
Și îți acord cu dor tandra iubire
Trimite-mi dragostea din depărtare,
S'avem în viață'n suflet, împlinire.
Știu că ai sentimentul drăgăstos,
Și-acum dorești ce ai pierdut cândva
Vino, să-mi spui cu glasul tău frumos,
Dorinta, inimii din viața ta.
Acordă-mi clipa de iubire, ce-o aștept,
S-o transformăm în împliniri de fapte
Să-ți fiu alături, să te strâng la piept,
Vorbindu-ne gingaș, numai în șoapte.
Și să gustăm din fructele iubirii,
De nimeni.. de nimic, să n'avem teamă
Si-apoi mergem pe drumul amintirii,
Știind că dragostea, oricând ne cheamă.
Acordă-mi sărutarea așteptată,
Iar, eu apoi în brațe să te țin
Și să ne bucurăm de-a noastră soartă,
Alungând, din cale-orice suspin.
Căci foarte greu găsești fiinta care,
Ti-acordă cu placere-a ei iubire
Găsind compatibilitatea, caatare
Vei fi în viață doar cu fericire....
poezie de Gigi Butoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Larvă cu noi
In flori de tei îmbăiat
Ca un trântore îmbătat,
Să mor aș vrea în zâmbet
Regină cu sărut stilet.
Ce-n scorbura inimii
Roiești bătăi patimii...
De a mă lăsa-njunghiat
De dorul ce te-a-lungat.
In roi de vise interzise
Lăsând in viespii promise...
Faguri inimii prea goi
De larva iubirii-ntre noi
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-ai lăsa...
De m-ai lăsa să te iubesc
Covor ți-aș fi, să calci, să zbori,
Alei-n câmpii să-ți-mpletesc...
M-aș face tot parfum de flori.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș fi pe veci străjer, alai,
De tot să mă-nvinovățesc;
Să-ți fiu erata, griji să n-ai.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș fi eu somnul de odihnă;
Cu zâmbet să te-nveselesc
La infinit, să fii o tihnă.
De m-ai lăsa să te iubesc
Fuior de patimi m-aș fi scurs;
Eu ți-aș fi ceas să te trezesc...
Rezervă d-inimă aș fi, puls.
De m-ai lăsa să te iubesc
Ți-aș cumpăra toți ani ce vin
Din contu-mi să te-mpodobesc;
Să scoți visări, să depui chin.
De m-ai lăsa să te iubesc
M-aș face sticla-ți, eprubetă;
Să-ncânți întregul Univers...
Ti-aș fi-n periplu o cometă.
De m-ai lăsa să te iubesc
Te-aș preschimba în chip de zână;
Planeta s-o înebunesc...
Să fii pe veci, a mea cadână!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La plecare din... 1817
Cunoști, strângi la piept, iubești, apoi, în timp, dezlegi.
Am spus povestea vieții, a inimii întregi.
distih de Samuel Taylor Coleridge, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umblet
Mă poartă sufletul
la poarta inimii tale
bâjbâind în întunericul
care mă strânge
în chingile nemiloase
că într-o ghilotină.
Mă zbat până când glasul
tău îmi eliberează
toate simțurile
mângâiate
de raza Lunii..
Și nici nu știi
câte clipe
aduni în zâmbet...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai e timp
Nu mai e timp... pentru nimic,
Din ce ar fi putut să fie!
Cafeau-așteaptă în ibric,
Dar eu simt că nu mai sunt vie.
Din clipa-n care ai uitat
Să mă mai cauți, am murit.
Toată IUBIREA ce ți-am dat
Ar fi ajuns de-un Infinit...
Te-am speriat? Iubeai prea mult?!
De ce mi te-ai ascuns de mine,
Când numai eu știam s-ascult
A Inimii tale simțire?!
Acum, degeaba te-ai întors,
Că nu te mai doresc, vezi bine!
Tot ce aveam noi mai frumos,
Ai risipit, fugind... de tine!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecouri de singurătate - VI
Prea multe vise voi mi-ați secerat;
Tristeți tulburate ard în fiece cuvânt!
Mă rog să uit de flăcări, de păcat
Și să îmi curăț sufletul atât de-nfrânt
Prea multe lacrimi eu am vărsat;
Dorințele m-au dus către abis!
Acum mă uit în urmă-nsingurat
La câte-am îndurat și câte-am promis!
Prea multe zboruri m-au vidat!
Aș fi avut aripi și idealuri înalte
Dar toți din jur m-au alungat
Să le fie amar de dor, singurătate!
Prea multe gânduri mi s-au surpat!
Și din lumina viselor de altădată
O flacără-n poezie m-ar fi înălțat
Dacă n-ar fi fost ura voastră toată!
Prea multe sentimente m-au erodat!
Săruturile au fost de umbre devorate!
Te-ntreb o, Doamne, dacă m-ai fi iertat
De vieți netrăite, de vieți și vise alungate?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am ales
Erai pe undeva... și eu te căutam...
Erai raza dintâi sau floarea de pe ram,
Erai tumultul mării sau zbor de albatros,
Lumina fericirii, pe un obraz frumos...
În picături de ploi veneai la geamul meu,
Dar eu nu mai vedeam, plângând de dorul tău.
Erai un briliant, căzut în întuneric,
Dintr-un inel prea larg, al unui vis angelic.
În adieri de vânt, mereu te căutam
Și din adânc de timp, IUBIRE-ți trimiteam.
Prindeam frânturi de gând în zilele senine,
Să nu mai rătăcesc, că tu ești lângă mine.
Fii vânt încolăcit pe trupul meu încins!
Fii ploaie, răcorind tot dorul meu aprins!
Fii o furtună-n vis ce-mi ridică păcatul,
Intră-mi în așternut și răvășește-mi patul!
Cu zâmbet, strălucind smaraldul ochilor,
Mă-nalți să rătăcim în lumea norilor...
Ești marea mea IUBIRE, acum am înțeles!
Din infinit de inimi, pe tine te-am ales...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Clipa cu tine
aducătoare de ploi
acoperă timpul
cu roua fericirii
aripă de vânt și cântec
născută din iubire
miraj al existenței
făclie - aprinsă
păstrată-n dorința
din zâmbet și lacrimă
muguri de lumină-n
orice anotimp
vocea ta vibrează
în ochii nopții tărzii
fiorul albastru
din raza dimineții
sărut topit în cuvinte
pe foaia alba
a începutului de vers.
Mi-e dor de mâinile tale
fierbinți ce cuprind cerul
și mângâie stele....
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii ai nimănui și-ai tuturor
Un gând tresăltă-n vis pe-aripi zburând:
Copii uitați de cei din lumea-ntreagă,
Pe care toți părinții îi reneagă,
Aș vrea să vă văd fețele râzând!
Din trupuri prea plăpânde care gem
Sub haina nemiloasă a uitării,
Tresăltă, ca Neptun din spuma mării,
Speranța să vă-nchin un nou poem.
Născuți din neiubire și destin
Ori fii ai sărăciei nemiloase,
Pe masa voastră stat-au mai mult oase,
Paharul vostru fost-a un suspin.
Viața vă este-un crâncen câmp de luptă
Voi, îngeri cu aripile tăiate,
Cu suflete plăpânde, tulburate,
Voi păsări ce zburați cu-aripa ruptă.
Nu vreți la masă frimituri scăpate,
Avizi sunteți de-o șoaptă de iubire
Cum este orice om, fără-osebire,
Cu visele întregi, imaculate.
Copii ai nimănui și-ai tuturor,
Făcuți de viață ca să stea-n genunchi,
Din trupurile lor 'nălța-voi trunchi-
Stol de cocori din sufletele lor!
Și-n drum amețitor de carusel
Vă voi urzi-n războiul vieții fire
Iar printre lacrimi, împletind iubire,
Voi face scutul vostru de oțel!
Speranța să vă-nchin un nou poem
A devenit talaz pe-ntinsul mării,
Iar haina nemiloasă a uitării
E numai petice, nu mă mai tem...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dăruiește-mi...
Dăruiește-mi o noapte,
Dăruiește-mi iubire,
Dăruiește-mi mii șoapte,
Readu-mă-n simțire.
Dăruiește-mi o noapte,
Dăruiește-mi atingeri,
Dăruiește-mi vieți, șapte
Și aripi ca de îngeri.
Dăruiește-mi tu zborul,
Către infinit,
Dăruiește-mi amorul,
Ce-l simt, înzecit.
poezie de Răzvan Isac (9 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu iubito...
Tu iubito o știi bine
Tu ești dor, ești dor de mine
Tu ești dor, eu sunt iubire
Tu ești freamăt, eu simțire.
Tu ești raza albă-a lunii
Tu ești izvorul minunii
Tu ești vis și armonie
Tu ești vers, eu poezie.
Tu a vieții mele rază
Tu a sufletului pază
Minunată orhidee
Ești și floare și femeie.
poezie de Florica Iacob
Adăugat de Oana Alexia Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai ieșit...
Ai ieșit din ape ca o răsuflare
Către cer a mării - un oftat de dor;
Și-ai ales, așa, privind la-ntâmplare
Sufletu-mi ce malul bătea călător...
Și-ai ieșit din noapte ca un far pe mare,
Să cuprinzi în ochiul tandru de lumină
Rătăcitu-mi suflet ce îți întretăie
Calea ta și-și face din asta grea vină...
Și-ai ieșit din moarte ca o apa vie,
Să-mi redai speranța altui început,
Ca o respirare dinspre veșnicie
Ce închide-n neguri clipa ce-a trecut...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-ai Uitat?
În liniștea serii
Vorbește malul mării
Aud până și norii
Spun că m-ai dat uitării
Eu chem o stea pe nume
Și-ntreb numai de tine
De rătăcești prin lume
De te gândești la mine
Dar steaua-n zări dispare
Zâmbește cu mirare
Eu nu-nțeleg ce are
Că mi-a lăsat o floare
În liniștea serii
Te chem in mreaja mării
Aș vrea să zbor cu norii
Oare m-ai dat uitării?
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comori
Doi ani, am risipit, zi după zi,
IUBIRE-n viață, vis și poezii,
și m-am plimbat, în zorile albastre,
cu gândurile întâmplării noastre.
Prin amintirile demult uitate,
am colindat plângând, pe înserate,
sorbind un ceai călduț, de portocale,
cu muza dragă, ce-mi ieșise-n în cale.
Din goana lumii vrând să dezertez,
am așternut în versuri al meu crez,
dar sufletu-mi șoptea, cam prea târziu,
c-a obosit, că este încă viu.
Prea credincios, păstrase bucuria
ce îmi fusese toată bogăția,
iar visele-i stăteau cuminți, la pândă,
să îmi hrănească inima flămândă
de mângâiere și Lumină Lină,
după o viață cruntă și haină.
L-am ascultat și rău deloc nu-mi pare!
Îl odihnesc... și-acum nu îl mai doare
nimic din ceea ce nu înțeleg.
Și nu mai vreau vreodată să aleg
Tristețea, ce ne-mpinge către Moarte,
făcându-i Întunericului parte.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastră de lumină simfonie
îți mulțumesc pentru a nu știu câta oară,
iubirea mea înstrăinată în lume,
din sufletu-mi tu ai făcut vioară,
pe ale cărei strune e-al tău nume,
a cărei muzică mă înfioară,
și răspândește pulbere de-argint,
stropi de lumină albă-argintie,
albastră de lumină simfonie
pe-a mării de iubire undă clară
din sufletu-mi în formă de vioară...
și dor cumplit de tine va să-mi fie,
și gândul, inima, au să mă doară,
când ochii mei cei verzi și-nlăcrimați
au să te vadă cum răsari în fapt de seară
din visul meu de tainică iubire,
și sufletul meu are să te ceară,
prea plin de enigmatică simțire...
poezie de Elena Vlădescu (4 decembrie 2006)
Adăugat de Elena Vlădescu
Comentează! | Votează! | Copiază!