Umblet
Mă poartă sufletul
la poarta inimii tale
bâjbâind în întunericul
care mă strânge
în chingile nemiloase
că într-o ghilotină.
Mă zbat până când glasul
tău îmi eliberează
toate simțurile
mângâiate
de raza Lunii..
Și nici nu știi
câte clipe
aduni în zâmbet...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
* * *
Îmi e atât de drag
pasul tău prin grădina inimii mele,
cu șoaptele rezemate
de glasul tău, într-o zi de duminică
luminată pe aleea
cu teii înfloriți...
Știi?
Miroase exact
ca pielea ta
când o sărută
poemul
dorului meu..
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poate noaptea
este sfetnicul tăcut
al inimii înfășurate
în lacrima adunată
la pieptul tău.
Poate acea lacrimă
va spăla întunericul
și îl va preschimba
în lumina
unei clipe
uitate
în tâmpla mea.
Sau poate
totuși...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poemul haotic
al mâinilor tale
mă zidește în ora de vârf
când dorul te țintuiește
de irișii mei verzi.
Desprinde-te de mine
doar când vei simți
că nu-mi mai aparții
cu toate trăirile tale...
Până atunci miruiește-te
în iubirea mea
care te spală de toată singurătatea
și nerăbdarea
de a mă iubi
cu tot ce îți aparține...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Niciodată atingerea
nu a fost mai delicată,
ca în noaptea în care m-ai iubit
cu Cerul în palme,
iar mâna ta nu a fost niciodată mai blândă
și mai catifelată, asemeni unei petale roșii
de trandafir răsfirat pe pielea mea albă.
Niciodată până atunci
nu mai simțisem tâmpla ta
atât de aproape de inima mea
pulsând
eternitate..
Știi?
Niciodată Eu
nu am mai iubit Cerul
la fel ca în noaptea aceea
Iar Tu
niciodată nu ai mai ascultat
glasul Lunii
în pieptul meu
șoptindu-ți numele...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ana inimilor tale
Ziditorule de Ane, cu poeme la rever
Mă cutremuri cu tăcere, mă învii cu un sărut
Fură-mă din astă lume și mă du la tine-n Cer
Să îți fiu pe lângă vers, freamăt dulce și tăcut.
M-ai ales să-ți fiu o muză cu ochi verzi de peruzea
Pentru-a tale dulci poeme care-ți curg în loc de sânge
Ce nu ai știut, Manole, e că-n tine sunt o stea
Care-ți luminează versul, șterge ochiul care plânge.
Din tăcere făurit-ai clipe dulci de mângâiere
Sunt o Ană cu ochi verzi, puls al inimilor tale
Ești pegasul care zboară și-mi vorbește de iubire
Îngerii ne poartă karma ridicând și osanale.
Dintre toate câte sunt numai eu te port în zbor
Printre versuri de iubire și atingeri de cașmir
Din tăcerea ta, iubire, făurește-mi pe un nor
Ploaia de săruturi calde, și poemul uns cu mir.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În chip straniu, tu esti oglinda sufletului meu. Mă redai fericirii și limpezești apele gândurilor cu un zâmbet firav. Adorm la umbra inimii tale, ascultând glasul tăcerilor, într-o dulce mângâiere. Zgomotul viselor mă poartă agale la brațul tău. Ești dimineața mea de vară, cu aromă de speranță și noi începuturi. Ajută-mă să mă pierd într-o dulce fericire! Eu te voi ajuta să te regăsești...
Andreea Palasescu (9 martie 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dacă mi-ai da aripile tale
să pot zbura
aș face să nu doară singurătatea, uneori
Aș înfășura-o pe inima mea
să simți că
Eu sunt acolo
mereu am fost
doar că întunericul
a mâncat cu tine la masă
șoptindu-ți că îți este mâna dreaptă..
Lupta-voi să o tai din rădăcină
cu roșul buzelor mele..
Uitată va fi
până la asfințit...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
M-am împiedicat
de pragul buzelor tale
și ți-am alunecat
în inimă.
Fără să știu
am rămas
seninul
unui zâmbet
pierdut pe vecie
în tine...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce?
De emoție nu mi-ai vorbit niciodată
la fel ca de dragoste, și totuși
o simt atunci când căușul palmei tale
îmi mângâie obrajii îmbujorați
ca ai unui copil fâstâcit...
De ce?
Nici de zâmbet nu mi-ai spus
așa cum mi-ai povestit de dor.
Și totuși zâmbesc.
Nu te voi mai lăsa să îmi reciți
din inima ta, pentru că
deja
te simt...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Năluca gândurilor tale
Sunt singura femeie
care ți-a furat
gândurile cuminți
ascunzându-le
între două bătăi de inimă..
Dacă nu ai liniște
singurul vinovat
este focul
care te arde
pe rugul inimii mele...
Te voi stinge
doar
când Cerului
îi va pieri
Luceafărul..
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-ai să știi 🌸
N-ai să știi
cât de mult înseamnă
o șoaptă
până când....
cu dragoste e așteptată
de un chip
care se lasă încetișor
pe un umăr plin de dor.
Nici un zâmbet
n-ai să știi
cât de puternic poate fi
până când..
fără cuvinte,
scrijelește jurăminte
pe un suflet fără soare
dar, cu-n zâmbet prinde culoare.
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dezăpezește cuvântul
înfrigurat pitit
la picioarele tale
și dă-i suflul sărutului
cel dintâi
și cel de pe urmă.
Încălzește-l cu sfioasă mâna ta
și cuibărește-l în odaia inimii mele.
Poate nu va mai îgheța
în orele
când gândul se face căuș
în tâmpla ta...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De vei dori
Să pleci cândva
Departe fără mine
Să știi
Că este undeva
O fată pentru tine.
De vei dori
Să uiți că eu
Ți-am fost o nebunie
Să știi
Că undeva mereu
Voi fi a ta magie.
De vei dori
Să plângi de dor
În noapte fără mine
Să știi
Că pe al aripii fior
Voi fi doar pentru tine.
De vei dori
Să nu mai fiu
A inimii bătaie
Să știi
Că eu încă mai scriu
Iubirea pe o foaie.
Dar știu că nu dorești
Nimic din toate cele
Ești visul meu
Și mă iubești
Luceafăr, dintre stele.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt temurul
care îți plimbă condeiul
pe coala
inimii mele....
catren de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne așezăm mai bine în lumea plăsmuită și să povestim... câte petrecute și câte vom mai petrece încă... cât vom sta sub soare sau sub raza lunii... perlată... despre toate câte sunt și câte nu cunoaștem că sunt...!
citat din Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acel glas de care îți este atât de dor
mergi pe șinele unui tren deraiat
numeri vagoanele ca pe zilele unei săptămâni oarecare
în fiecare vagon regăsești o bancă
luni așteptai un cuvânt
marți așteptai un verb care să-ți crească în clipe voința
miercuri te lăsai pe spătarul băncii și priveai trecutul
nașteri peste nașteri plecări peste plecări
peste tine se aștern veșnicii și scazi și scazi întruna până te dizolvi în sine
joi începi să nu mai aștepți
pleci la pimbare cu umbrele și umbrela nu se mai deschide
plouă și tu privești alt soare
pe acela de vineri în care într-un nouă te ascunzi de tot și de toate
chiar dacă cifra definește o oră, o zi, un sfârșit de an de viață de gând de sunet
sâmbătă aduni ecoul fiecărei zile
lași poarta deschisă pentru fiecare gest
să intre să intre
le poftești pe toate și curge ziua până când
într-o duminică oare te saturi de toate și pleci
pentru o nouă săptămână la fel de anostă la fel de simplă
un singur ecou strângi în pumn până când, strivit de emoțiile tale
redevine glas
simplu glas
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De câte ori m-alungi
Printre idei și vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.
De câte ori mă vrei
În inimă și-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.
De câte ori mă strigi
În noapte să îți vin
De-atâtea ori înfigi
Cuțitul în destin.
De câte ori îmi vii
Pe buze și în tâmple
De-atâtea ori tu știi
Că tot o să se-ntâmple.
De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.
Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veșnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoție
În clipa în care Pământul îmbrățișează Cerul
emoția își pune amprenta în epicentrul inimii,
ca și cum fiecare atingere ar cuprinde
întreg Universul.
Tu ești epicentrul unei nopți
în care eu
te iubesc orbește
să simt fiecare tremur
al ființei tale...
Ce noapte,
Ce blestem!
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul...
Când mi-e dor de tine
te închid în cripta inimii,
acolo unde nimeni
nu a pătruns până la tine.
De ce lacrimile mă ard
când nu pot plânge?
De ce atunci când respir
mă sufoc?
Tristețea bate la ușă
dar nu-i deschide nimeni,
pe când eu
dansez
ca și cum te-aș avea în brațe.
Așa sunt
când mi-e dor de tine!
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Poate îți mai amintești
acea mângâiere fugară în amiaza
acelei ploi cu meteoriți de iubire.
Poate nu îți mai amintești
ora exactă când eu ți-am purtat
cămașa albastră
care avea iz de noi,
de clipe arzânde.
Poate tu nu,
doar gândul tău înfășurat
de căldura atingerii mele
într-un cotlon al inimii
care arde la fiecare
aducere aminte.
Poate tu nu
dar eu
te aduc aminte
la fiecare oră exactă...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!