Prinsoare
Fac prinsoare, pe o floare,
că vei pierde, de mă pierzi!
Vei vedea doar stele verzi
dacă ți-e frică de Soare!
Nimeni nu-mplinește vise,
dacă-i surd, când doru-i cere
să îi toarne-n suflet miere...
Lasă-ți porțile deschise!
Ai schimbat toamna târzie
pe-un buchet de viorele
și ai câștigat, cu ele,
IUBIREA din poezie.
Scaldă-te-n ploaie de rouă,
ce adapă duhul ierbii,
duh ce-ngenunchează cerbii,
când răsare Luna nouă!
Primenește haine vechi,
prinse-n cuiul renunțării,
îmbracă șoaptele mării,
care mângâie perechi!
Și adună fericire
din flori de nu-mă-uita,
crescute-n inima mea,
din credința în IUBIRE!
Tu ești Raza mea de Soare
și mă încălzești, acum,
prefăcând tot doru-n scrum...
Hai, că renunț la prinsoare!
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.