Norocos
Smaralde ai în ochi, iubire
Și patimă și dor nebun,
Că norocos e acel mire,
Ce pe priviri îți e stăpân.
Și gura-i rubinie floare,
Plină de tainice chemări,
Că norocos e-acela care,
Soarbe sărutul ei, în zori.
Sânii sunt pârguite mere,
Ispititori și-atît de dulci
Că norocos e cel ce-ți cere,
La el în brațe să te culci.
Și coapsele-s năucitoare,
Fierbinți, adânci și-alunecânde,
Că norocos este cel care,
În miezul flăcării pătrunde.
poezie de Constantin Triță din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.