Am pus în tine
Am pus în tine-atâta dor
Și-atingeri făr-asemănare,
Ce te făceau să strigi ușor
Arzândă-n răsărit de soare.
Am pus în tine... nemurire,
Sfințindu-te cu-a mea putere
Și-nfășurându-te-n iubire,
Când ultimul luceafăr... piere.
Am pus în tine... efemerul,
Dorințe, patimi, rugăminți,
Dulceața buzelor... misterul
Și vraja clipelor... fierbinți.
Am pus în tine sfânt... uleiul,
Din candela-mplinirii noastre
Și floarea galbenă din teiul
Ce curge-n dimineți albastre.
Am pus în tine... legănare,
Fantasme... și epuizări,
Îmbrățișări unduitoare
Și șoapta magicei... chemări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.