Michaela

acuş o să arăţi ca schela
michaela
cura de slăbire din ultimul timp
un fel de a face nimic
te-a subţiat totuşi
un plic
eu ţi-am trimis încă de când
erai o balenă
imensă albastră şi te ceream de femeie
de serviciu supra
ponderală aşa
cum ai aflat în mediul marin
în şedinţele de parti-pris ce-au urmat
o cale nefericită
cu valuri în-frânte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri de vacanţă

în timp ce el sparge valuri normale,
de vacanţă, la Isola d'Istria, ea
face valuri sintetice cu
coada ei de sirenă gonflabilă în timpanele
lui de suprafaţă... şi de aceea
el introduce un băţ ascuţit ascuţit
în urechea-lagună şi sparge
iubirea ei declarată – sărată – dar ea
încă nu, totuşi nu
îi obturează cu sânii în spume, ah, poli
uretanice mările şi oceanele! – nu
are încă etichetele necesare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cura de slăbire

Este-o terapie nouă,
Ancorată-n sărăcie,
Chit că nu vă place vouă
Vine din... Democraţie.

epigramă de Vasile Munteanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cura de slăbire a nou-promovatei

Cura cred că i-a priit,
După cum se dovedeşte.
Iată, de când a slăbit,
Şeful nu o mai slăbeşte!

epigramă de Vasile Larco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

15

lui Carmen Secere

tu ai 15
ani mai puţin decât o poetă în vârstă
când locuiam pe etaj
tu
mă alergai la poştă fă
când valuri de tsunami din fusta-metraj
eu
văd acum că eşti crudă
şi
aproape te iubesc aşa ca
la începutul acela
cu poezii risipite sub schela
pe care
o prăbuşim peste noi
cu adânci reverenţe
aşa...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

ultimul an nu e ultimul
ultimul zâmbet nu e sărutare
nu e
îmbrăţişarea nu este îmbrăţişare
şi nimic nu mai e. şi nimic

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cura de slăbire

Rezultat stupefiant:
Dama-n cură de slăbire,
I-a slăbit pân' la sleire
Pe-al ei soţ şi pe amant!...

epigramă de Petru Băneşti din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micul monstru

o femeie aleargă -
nu ajunge nu
atinge tramvaiul
pe împrejur
care opreşte la staţia... următor

şi naşte copilul grăsuţ între şine - un un

gur moare trăieşte în ro
mânia cu un
ele controloare din care... cul
carea în pat sau decor

face casă bună cu... aaasia (?!) şi

naşte şi naşte sus
pine probabile - viaţa e bună de cur ca şi cum
ar fi cura
aajoasă - o femeie întreagă
în familie a
leargă a
leargă
...
ce
c
...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cură de slăbire

Cura de slăbire: o mâncare total lipsită de gust, de miros şi de conţinut. Duce, în cele mai multe cazuri, la slăbit, dar şi la nevroze, depresii şi agresiuni.

definiţie de Michael Funcke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Luci, nu te întrista din nou, n-are rost. Sigur nu va spune nimic rău despre tine; face doar pe supăratul...
Lucian: Nu; chiar este supărat de data asta, nu se preface deloc! Are dreptate: L-am dezamăgit.
Traian: N-ai dezamăgit încă pe nimeni. De ce nu i-ai spus mai din timp, încă de acasă, zilele trecute; poate că nu astfel ar fi reacţionat acum.
Maria: Ce s-a întâmplat?
Alex: Tatăl lui n-a reacţionat prea bine când a aflat despre ce-i vorba; se pare că nu ştia.
Maria: Ah...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

nu ştiu cu ce să te umplu
din acele cadouri a rămas mai nimic -
ar mai fi o scrisoare...
dar nu este plic, şi atunci
mai bine nu mai iubesc!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micle

nu trebuia să îi scrii
nu trebuia să îi vii
nu trebuia să-i mai ucizi cu sânge
rece picioarele care nu încăpeau în şosetele
pantofilor dulci fără degete-n etajere -
cartofi-eunuci în umblarea ră
sunătoare după fustele ieşilor dumitale -
micle
trebuia să fii o femeie de
săvârşită din viaţa de-acum
când geniul piticului uluitor (?!) boem şi poet
te-a cunoscut prin ale sale sfere
castrate la atingerea sorţii
la destinderea
morţii cu somnoroase prăsele -
micle
ce bună erai încă mai eşti
de vorbit de tăiat de iubit...
grai şi trist crai
uite: îţi e
criminalul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O femeie

dacă eşti o femeie adevărată
trimite-mi poze cu... penisul picotind
cu stima de sine, totuşi, salvată
după atâtea
operaţii grăbite şi ne-reuşite!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neprevăzutul

Erai atât de al meu încât,
nimic nu mi te-ar fi putut răpi!
Ar fi fost ca si cum,
mi s-ar fi tăiat o mână.
Erai atât de al meu încât,
nimeni nu-mi putea scoate
ochiul pereche,
tăia piciorul drept sau tăia o ureche!
Şi totuşi nimicul, un nimeni, timp nebun
mi te-a smuls din piept
căci te ascunsesem în inimă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri erai încă tânără

Ieri erai încă tânără, ca frunzele,
Ieri erai încă zarzăr şi plop,
Ieri erai încă proaspătă, ca izvoarele,
Ieri erai încă ulcior şi vioară.

Ieri erai încă podgorie în pârg,
Ieri erai încă sprintenă ca mânjii,
Ieri îţi tremurau încă buzele, genunchii,
Acum sălciile-s galbene, galbene...

poezie celebră de Zaharia Stancu din Pomul roşu (1940)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Biblioteca

Aseară când am ieşit din birou,
credeam c-am asurzit.
Toate cărţile mele din bibliotecă strigau aproape dându-şi duhul,
vroiau să fie citite toate deodată.
Degeaba le tot spuneam că nu pot citi decât una în fiecare seară,
degeaba le tot promiteam că va veni şi rândul lor,
nu mă luau în seamă – urlau ca fiarele-n capcană.
Azi încă îmi mai şuieră urechile.
La amiază, l-am rugat pe un vecin, să intre el în bibliotecă
şi să-mi aducă cartea aia mare, albastră, cu o cruce albă pe copertă,
aceea de pe primul raft de la perete,
ca deseară să nu-mi mai sângereze urechile.
- "Cum e? Nu ai auzit nimic? Nu te-a strigat nimeni?"
- " Cine să mă strige măi omule? Tu eşti nebun? Nu e nimeni acolo!..."
I-am mulţumim zâmbind, gândindu-mă că poate nu are omul ureche poetică.
Apoi, intempestiv m-a săgetat un gând:
Pentru cei ce încă nu aud cu inima, nu mai există nici o nădejde,
pentru cel ce vede doar cărţi, totul s-a sfârşit.
Oare câţi ca el, cei ce-au ucis cuvintele prin lipsa acută de lectură
îşi târăsc sufletul după ei, ca pe-o nefericită umbră?...
Să stai în mijlocul concertului metafizic, şi să nu auzi nimic?
Asta este totuşi prea mult pentru mine, prea greu de îndurat!
Dulce Românie, ce să-ţi mai doresc...

poezie satirică de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Îţi las moştenire amintirile, copilul meu...
Fie ca ele să-ţi amintească mereu
De casa noastră, de armonia din ea,
De toată frumuseţea din viaţa mea,

De dragostea ce-adânc ţi-o port
Până în clipa ce voi fi mort,
De dragostea adâncă pe care mereu
Ţi-am purtat-o în sufletul meu.

Să-ţi amintească de mama ce te-a născut
Şi de tot ce pentru tine a făcut.
De iubirea cu care te-a'nconjurat
Bunul, frumosul şi dragul nostru băiat.

De copilăria ce ţi-a făcut-o frumoasă,
Mamă iubită, mama duioasă,
Mama de aur şi ca s-o spun pe bune:
De ne'nlocuit pe pământ, unică'n lume.

De pomul de iarnă, de Moşu' Crăciun,
Ce-l aşteptam cu toţii de Sfântu Ajun.
De bucuria imensă din sufletul tău,
Mare şi luminoasă ca'naltul Ceahlău.

De timpul când erai încă firav
Şi ca orice copil, mai erai şi bolnav
Şi cât puteam să fiu apoi bucuros
Că te vedeam din nou sănătos.

Îţi las moştenire amintirile, copilul meu,
Să te aibă în pază Cel Bun Dumnezeu,
Să-ţi aminteşti aşa, câte-odată,
De mama iubită, de bunul tău tată.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

nu-i aşa că am un glas?
zise ultimul rămas
pe o planetă pustie, în timp
ce recita din cracovia
cea mistuită de flăcări

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele parcă ne spunea: iată-mă, eu nu sunt simbolul speranţei, sunt chiar speranţa, cât timp mergeţi pe două picioare şi mă vedeţi pe bolta albastră, nimic încă nu e pierdut pentru voi.

citat celebru din Marin Preda
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu

eşti frumos, dragă traian,
spune profesoara de geografie din anii
în care am navigat împreună
şi îmi strecoară unele unghii
neretezate-n chiloţii creduli – poate
în timp
ce eu îi admir trupul şi dinţii
cu care
vine la întâlnire (?!) se ştie:
ar trebui să ridic
în tăcere
această femeie frumoasă în braţe
să nu
spun niciodată nimic
să nu
înţeleagă iubita din sud că nu ştiu
capitala madagascarului
şi nu
eu nu am escaladat nicioată
caucazul cu o
femeie blondă şi goală în braţe
cu vârful
piciorului ei printre cul
pele mele
eu nu am escaladat nicioată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi...

Mă îndulceam când gustai
tu-ngheţata
parfumându-mă
când miroseai floarea
adormind când
adormeai albastră
ascuzându-mi
lacrima când erai ploaie
râzând nevăzut sub pleoape
cânt tu esti soare
şi totuşi îti par o piatră
pe care stai gânditoare
precum un şarpe
ce aşteaptă
ce oare...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!