Moștenire
Îți las moștenire amintirile, copilul meu...
Fie ca ele să-ți amintească mereu
De casa noastră, de armonia din ea,
De toată frumusețea din viața mea,
De dragostea ce-adânc ți-o port
Până în clipa ce voi fi mort,
De dragostea adâncă pe care mereu
Ți-am purtat-o în sufletul meu.
Să-ți amintească de mama ce te-a născut
Și de tot ce pentru tine a făcut.
De iubirea cu care te-a'nconjurat
Bunul, frumosul și dragul nostru băiat.
De copilăria ce ți-a făcut-o frumoasă,
Mamă iubită, mama duioasă,
Mama de aur și ca s-o spun pe bune:
De ne'nlocuit pe pământ, unică'n lume.
De pomul de iarnă, de Moșu' Crăciun,
Ce-l așteptam cu toții de Sfântu Ajun.
De bucuria imensă din sufletul tău,
Mare și luminoasă ca'naltul Ceahlău.
De timpul când erai încă firav
Și ca orice copil, mai erai și bolnav
Și cât puteam să fiu apoi bucuros
Că te vedeam din nou sănătos.
Îți las moștenire amintirile, copilul meu,
Să te aibă în pază Cel Bun Dumnezeu,
Să-ți amintești așa, câte-odată,
De mama iubită, de bunul tău tată.
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Corneliu Culman. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.