Scrisoarea

nu ştiu cu ce să te umplu
din acele cadouri a rămas mai nimic -
ar mai fi o scrisoare...
dar nu este plic, şi atunci
mai bine nu mai iubesc!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am gândit să te bat să te umplu

de sânge să taci dar nu ştiu cum să fac
nu eşti lângă mine: mai bine să mă prefac uneori că
te iubesc te iubesc te iubesc – de
câte ori să tot spun te iubesc? – tu ai vocile tale
care îmi caută slăbiciunile

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar trebui să-mi închid

(s)porii – vecinii
nu iubesc ciupercuţele (?!), norii
nu mă iubesc: nu e
destulă umezeală în ue –
şi nu
e nimic prea uscat în femeia
cu şolduri în creşteri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofii minerali

nu ştiu să spun de ce n-o iubesc ştiu
numai să spun de ce o trăiesc -
limbă (?!) - mai mult
decât mă dau cu cremă de ghete pe mine
pe pielea de aur a mineralelor

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele

ţi-am spus că în fie
care zi plec din oraş şi respir
aer curat şi copii fără şcoală
(?!) –
plămânii se umplu de iar
bă e mai bine aşa nu
ţi-am spus?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O iubesc

pe femeia din america
pentru că e
destul de neagră puternică în
cât să-mi răstoarne

camioanele cu păpuşile gon
flabile pe picior (?!) - o
iubesc pe femeia cu ne
grul bine albit prin poveşti

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

5 ani doar 5

ani au trecut
de când nu, de când nu
te sărut -
atunci nu
te iubesc, atunci nu
voi veni să te sufoc înt-o pungă cu clementine (?!)
atunci nu te sărut
au trecut
atunci nu
atunci da

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ah, dom' director... Dumneavoastră cum aţi vrea să fiu?
Traian: Aşa cum te ştiu: vesel, simpatic, plin de viaţă!
Lucian: Momentan nu pot fi aşa...
Traian: Dar când vei putea fi din nou astfel?
Traian: Nu ştiu.
Traian: Luci, cum complici tu totul!
Lucian: Dom' director, nu complic nimic; doar ştiţi ce i-am spus...
Traian: Mamei tale?! Ştiu. Dar asta nu schimbă situaţia; ar trebui să iei măsuri, altfel nu ajungem nicăieri. Nu vezi care-i rezutatul? Tu suferi, ea suferă, ba chiar şi eu; cum crezi că mă simt văzând-o tristă şi înlăcrimată? Iar mai târziu pe tine; şi tu, tot trist... Ar trebui să punem capăt acestor suferinţe; soluţia ne e la îndemână.
Lucian: Mai bine să vorbim despre altceva.
Traian: Nu-i bine, Luci; fugi de problemele cu care te confrunţi, în loc să le înfrunţi!
Lucian: Să le înfrunt?! Nu acum, dom' director; poate altădată...
Traian: Bine. Să fie ca de obicei, cum vrei tu.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi toate astea se întâmplă doar din cauza acestei domnişoare capricioase; consilierul misiunii... Nu înţeleg! Ce naiba are cu tine fata asta?
Lucian: Nu ştiu, dom' director.
Traian: Ce i-ai făcut? Cu ce-ai supărat-o?
Lucian: Eu, dom' director? Nicicând, cu nimic.
Traian: Stai puţin; ai condus-o acasă, cu maşina mea, de trei ori până acum, în ultimele zile, fără body-guarzi, pentru că m-ai rugat pe mine să vă ajut... Chiar nu i-ai făcut nimic?
Lucian: Nu, dom' director! Jur!
Traian: Bine, te cred... Şi atunci, de ce? Ce are împotriva ta?
Lucian: Cine ştie?! O avea ea motive, deşi eu n-o înţeleg, deloc.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

mă crezi nu mai ştiu
cum te chemă nu
mai ştiu cum te cheamă
şi atunci
te chem cu o teamă... o
teamă te chem
poate nici nu eşti tu

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Michaela

acuş o să arăţi ca schela
michaela
cura de slăbire din ultimul timp
un fel de a face nimic
te-a subţiat totuşi
un plic
eu ţi-am trimis încă de când
erai o balenă
imensă albastră şi te ceream de femeie
de serviciu supra
ponderală aşa
cum ai aflat în mediul marin
în şedinţele de parti-pris ce-au urmat
o cale nefericită
cu valuri în-frânte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă voi culca

blând
cu toate femeile
în curând
din viaţa mea - ele
vor fi acele
femele

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O felie de pizza

nu ştiu de ce
eu am mâncat felia de pizza în numele tău
şi am rămas cu o pizzigăială în gât
poate
dacii de asezonat cu romanii (?!) nu
mai suportă de-o vreme, foarte
vocal, ingredientele

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gest de curtoazie

nu creierul căzuse din cuier - creierul nu
era pălărie - erau
foarte slabi pe atunci poeţii din linia-ntâi (?!) - mai
umblau cu sinucideri boeme
părând că gândesc că iubesc nemurirea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gala tânărului bătrân

mă pun la patru ace
în insectar
stau ca pe jar: ea nu mai vine
să scoată
acele astea din mine

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi cu domnişoara cum a fost? Ai impresionat-o sau nu?
Lucian: Ea susţine că nu, eu nu ştiu ce să cred... Sigur e doar că mi-a refuzat prietenia.
Traian: I-ai cerut să-ţi acorde prietenia?
Lucian: Măcar atât; dar m-a refuzat categoric.
Traian: Poate te-ai grăbit puţin cu propunerea asta.
Lucian: Nu, deloc; o cunosc pe domnişoara...
Traian: Ştiu foarte bine de când o cunoşti; sau ai uitat cumva?
Lucian: Nu, domnule, n-am uitat nimic. I-am mai propus de vreo câteva ori acelaşi lucru de când o cunosc, dar m-a refuzat de fiecare dată...
Traian: Pricep... Şi chestia asta te deranjează, te întristează, nu doar problema cu mama ta.
Lucian: Eu n-am spus nimic de acest gen.
Traian: Nici n-ar fi nevoie. Şi acum, la culcare! Ar fi cazul să te mai şi odihneşti, comandante.
Lucian: Pot merge în navă; am acolo rezerva mea.
Traian: Nu; ce navă?! Dar dacă te-ai săturat de cămăruţa asta, hai cu mine! Îţi pun la dispoziţie întregul meu apartament; important e ca tu să te simţi cât mai bine.
Lucian: Dom' director, mi-e bine şi aici.
Traian: Hai, Luci! Mai faci câte o mică schimbare de decor. Iar în rezerva ta din navă vei sta destul, după 27 iunie...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă încă te vreau, e pentru că iubesc acţiunea

în loc să mă iubeşti, tu taci
braţele-ţi sunt nişte şerpi

în grădina raiului eşti o bruscă ve(n)detă (?!) şi

atunci toate limbile rulate vor
cuvânta în graiuri echivalente

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ştiu şi eu, dom' director? Şi totuşi, lăsaţi-mă pe mine să încerc mai întâi să vorbesc cu ele.
Traian: Treaba ta; însă tare mă tem că nu vei reuşi nimic astfel. E puţin probabil ca domnişoarele să te asculte. În schimb, cu mine altfel ar sta de vorbă; foarte probabil că mie mi-ar da ascultare.
Lucian: Vă cred, dom' director, dar... Nu sunt pârâcios; asta nu se face! Mai ales între prieteni, iar eu le consider totuşi prietene pe acele domnişoare...
Traian: Bine. Fie cum vrei tu, din nou. Se pare că ţii cu tot dinadisul să-i faci pe plac colegei tale şi să ajungi în faţa Comisiei, când, de fapt, ai putea totuşi scăpa... Ce vrei să demonstrezi prin acest comportament autodestructiv?
Lucian: Nimic.
Traian: Ah... Văd că nu reuşesc să te conving că ar fi spre binele tău s-o vizităm acum pe domnişoara consilier sau să-mi spui numele câtorva dintre admiratoarele tale din Institut. Dacă tot nu rezolvăm nimic aşa, stând aici, pe loc, să mergem... Te duc acasă; n-are rost să mai stăm degeaba aici.
Lucian: Dom' director, sper că nu v-aţi supărat pe mine.
Traian: Luci, fii serios!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se înăspresc condiţiile în care o mai iubesc pe doamna viaţă...

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conflict interior

E tare gheaţa, ştiu — şi nu ne este bine,
E tare gheaţa, ştiu — n-am ascultat de tine!
E frig acolo, ştiu — şi este şi-ntuneric,
Iar singurul câştig: Par proştilor puternic.

Dacă aş fi rămas copilul ce-l ştiai,
Sau cel puţin naiv — încă mă mai aveai...
Dar nu, nu am rămas naiv şi nici copil.
Nu mai e ca atunci, e tot mai dificil!

Nu mai pot să mă-ncred în tine ca atunci,
Chiar dacă îmi promiţi numai momente dulci;
Nu-mi mai permit să cred în nicio fericire —
Pân' nu mă văd cu ea, departe, în neştire!

Aşa că, mă-nţelege şi nu mai fi de gheaţă!
Lasă să vină totul, cum ne e scris în viaţă...
Sau dacă nu, măcar, hai să ne împăcăm
Şi poate, cine ştie, n-o să mai eşuăm...

poezie de Evelin L. Ş. Andrei din Vă las pe voi să fiţi poeţi
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tendoane

te iubesc nefiresc
te iubesc, dar iubirea
gândesc
ar fi un bun oportun de distribuit
unor terţe per(s)oane
unor anne
karenine, azi în lungul
unor şine-tendoane

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!