Valuri de vacanţă

în timp ce el sparge valuri normale,
de vacanţă, la Isola d'Istria, ea
face valuri sintetice cu
coada ei de sirenă gonflabilă în timpanele
lui de suprafaţă... şi de aceea
el introduce un băţ ascuţit ascuţit
în urechea-lagună şi sparge
iubirea ei declarată – sărată – dar ea
încă nu, totuşi nu
îi obturează cu sânii în spume, ah, poli
uretanice mările şi oceanele! – nu
are încă etichetele necesare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Michaela

acuş o să arăţi ca schela
michaela
cura de slăbire din ultimul timp
un fel de a face nimic
te-a subţiat totuşi
un plic
eu ţi-am trimis încă de când
erai o balenă
imensă albastră şi te ceream de femeie
de serviciu supra
ponderală aşa
cum ai aflat în mediul marin
în şedinţele de parti-pris ce-au urmat
o cale nefericită
cu valuri în-frânte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea mea flambată-n spume

Marea mea flambată-n spume
Şi în valuri furtunoase,
O iubire fără nume,
Te cuprinde până-n oase!

Se îneacă în genune,
În culori orgolioase,
Marea mea flambată-n spume
Şi în valuri furtunoase!

Marea mea flambată-n soare,
Strigă valuri zgomotoase,
O dorinţă ce nu moare,
Printre unde de mătase!

Marea mea flambată-n spume
Şi în valuri furtunoase!

poezie de Elena Moisei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfor(m)atorul

călcâiele se înfig în nisip
cu tocuri puternice rezervoare
de energie – în albul
nisip se ivesc mici fântâni
cu adâncimea cuprinsă
între un metru şi-un om
de curând înecat! – oare nu
pe aici au trecut
razant pescăruşii din Porto
rose către Isola d'Istria?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra unui salcâm

cu crengile răsucite de vântul
ce face legea în Isola d'Istria
mătură plaja cu frunzele ei
de umbră fenomenal înfrunzită
tot mai ferme de azi
până ieri e un secol de când umbra unui salcâm
umbra salcâmului tânăr
vai, dar atât
de bătrân se răsuceşte în vânt nu clipeşte
vai, dar atât
de mult se răsuceşte încât
sarea de mare din aer scrâşneşte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acul e ascuţit de fierar; ghimpele e ascuţit de la sine.

proverbe indiene, traducere de Amita Bhose
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea cameră

acesta este cer
tamente peste zi colţul meu! spuse
macaronarul vorbind... friulana
înţelegând
prin mare o cameră tipică – adriatică –
pătrată, sărată
înţelegând
să-şi pună soţia şi copiii cu ochii să în
depărteze cu trufie parchetul
de stegar (salvamar) şi să calce
cu aere de struţi pe nisip
în ciuda avertismentelor "mare calmă..."
până spre masca de prânz – când
au decolat de acasă din Tri
este un vecin de origine slo
venă i-a spus că sigur vor fi vor servi
la Isola d'Istria la
all inclusive şi carne şi oase şi coamă
fluturată de mânz! –
marea e calmă, e-n colţuri: e camera
lor, a macaronarilor
şi
ei se extind cu pene pe nisipul fierbinte
deşi
unele tehnici în deghizare dau greş
aici, lângă mare...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar şi insultele uşoare îţi pot sparge timpanele.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuţit dinte

Ascuţit precum un dinte,
Privind anii de-nceput
N-am fi avut alt trecut
Cu acelaşi preşedinte.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimi şi buze

marea deosebire
dintre noi este asemănarea
pe care fiecare o avem
cu dumnezeul nostru
tu
cu dumnezeul creştinilor
eu
cu dumnezeul străinilor
care
au însămânţat această planetă
-n vechime
...
acum
încă îmi este străină
limba pe care o foloseşti să deschizi
unele broaşte obtuze
ah
cum
ai sparge inimi şi buze
la orele de
anatomii comparate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţelanul

iartă-mă că m-amestec:
tu
ai spus că vei sparge
toate farfuriile în capul cuiva... tu
nu iubeşti porţelanul?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul pârjolit

sunt un poet pârjolit pârjolit
pârjolit
deşi mă dau pe faţă pe corp pe cuvânt
cu factor
de protecţie infinit infinit infinit
soarele
e şi el ca un fier de călcat în picioare usturătoare
mare
e marea ta, doamne
mare
e marea durere
ce vine
în valuri în valuri
în valuri
se aruncă poetul se răcoreşte
eu nu
sunt un poet pârjolit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crocodilul de apă

sărată este o piatră
marea totuşi nu muşcă
poftiţi
vă însoriţi, vă prăjiţi liniştiţi! -
băgăm
peste zi piatra
flămândă în cuşcă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartelă simfonie peisaj lipsă

vine profesorul de desen
cu profesoara de muzică
elevii
încă mai cred că se arată-n inspecţie
george enescu cu gri
gorescu în braţe (?!) -
atunci
se ia o vacanţă peste vacanţe
se înmatriculează
noua
maşină de transport personal
didactic îndrăgostit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina

inspirat de musacaua de ţânţari
făcuţi una cu plămânul în seara aceasta
nu pot să nu mă gândesc
la viaţa teribil de grea a mariei - regina
înconjurată de toţi
împungătorii ăştia bulgari plini de nerv
zumzăind
în coastele ei răspândite-n grădina
cu trandafiri şi căţărătoare terase şi ape-n mişcare
cu la revedere peste un secol de sugrumare
o inimă
de sare încă mai ţine pământul
să nu alunece-n valuri
tristeţea peste turiştii-nţepaţi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb - astru

privesc...
răsfrângere în cenuşa valurilor,
un chip se arată privirii
tremurător,
cutremurător
vine spre mine secunda din veacul
în care o sirenă
era doar o copilă
şi cânta valurilor
odă bucuriei
sau cu glas de soprană
tânguia cerului un dor către ape

acolo încrustat albastru
în valuri
era doar el,
râul,
plângea în lacrimi de nuferi
poveste de dor
fără final
nici trist
sau cu bucurie
ci doar cântec
de dor de sirenă
şi lacrimi de nuferi
sărut neprihănit al adâncurilor
pe chip vălurit al apei
şi ea....
poate copilă...
poate sirenă...
şi el poate râu....
poate Narcis...

între ei... doar puritate
albastră...
de valuri...
albă...
de nuferi...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe(r)nele

la tinereţe visăm că zburăm! la
bătrâneţe, din cauza greutăţii, nu
mai reuşim să zburăm... dar
totuşi rămânem încă tineri şi plân
gem în şoaptă în pe(r)ne

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara încă

Ţara încă pieptul ţine
Apelor ce varsă valuri,
Iar primarii fac, vezi bine,
Festivaluri.

epigramă de Nicolae David din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârfuri de sarcină

doar am trecut cu vârful de
creion şase be
în josul feţei tale: gâtul
de lebădă s-a desenat mai în moale

fără s-apăs (?!) – apăsare

am simţit doar în inima tare
ca piatra pe care s-au ascuţit,
vârfuri de sarcină rece,
privirile de grafit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câte valuri...

Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu ştiu să răspund!

Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viaţa mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca şi gândurile mele...

Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viaţa-mi trece ca pe ape...

Timpul nu se mai întoarce
De eşti orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent – tezaur
Se petrec, se-aştern în valuri...

Câte valuri călătoare
Îşi duc viaţa în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi iubirea

şi totuşi iubirea doare câteodată
când valuri de suspine vuiesc în adâncuri
când frenezia zilei este suspendată
când credinţa pierde mirabile tâlcuri.

şi totuşi iubirea îngroapă extaze
când candorile vieţii tremură a pustiu
când ceaţa din zori acaparează raze
şi sufletul străbate decorul arămiu.

şi totuşi iubirea se transformă-n lavă
când trădarea sfinţilor trece în profunzime
când speranţa moare ucisă de otravă
când spiritul simte a vieţii cruzime.

şi totuşi iubirea e un cântec de slavă
în raiul inimii în izvor de limpezime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!