Mă gândeam...

Tăcerile,
Tăcerile omoară primăverile,
Omoară verile
Şi cheamă iernile.
Tăcerile sunt toamne,
Însingurate şi nebune doamne.
Sunt timpul îngheţat pe coame
Cernite de mai multe drame,
Tăcerile sunt ochii goi,
Sunt plânsul scrijelit pe foi.
Tăcerile trăiesc în noi
Şi cheamă ploi
Şi mult noroi,
În noi, în voi,
tăcerea, vrerea...
dar aceea e durerea...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile în mine nu mai tac

Tăcerile din mine nu mai tac,
Vorbesc pe-o coală de hârtie,
De vreau, nu vreau, n-am ce să fac,
Mi-apar dureri în armonie.

Mă prinde noaptea suspinând,
Rime ce-n rând tăceri aşează,
Le-aud strigând, le-aud vorbind
Până din nou se luminează.

Şi unele nu-mi plac deloc,
Mai bine-ar tace împietrite,
Dar ele, nu şi nu, cu foc,
Se-aşează triste, rânduite.

Mă chinui noaptea să-mi răspund
Cum pot acum să îmi vorbească?
Când ani şi ani tăcând la rând,
N-au vrut deloc nici să-mi şoptească.

Pe unele chiar le iubesc,
Mă regăsesc cumva în ele,
Le scriu zâmbind şi le cerşesc
Lumina lor din nopţi cu stele.

Tăcerile din mine nu mai tac,
Of, Doamne, sunt atât de multe,
Nu ştiu de timpul meu sărac
Mai are zile... chiar cernite.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tăcerii

Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrăţişări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.

Trecutul imuabil îţi permite
Pe tine însuţi să te laşi să pleci,
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrăţişări cad umbre reci.

Singurătăţii mele neclintite
Îi sărut ochii obosiţi şi deci,
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărţi în veci.

Tăcerile sunt gânduri nerostite.

rondel de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul tăcerii

Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrăţişări cad umbre reci,
Ecou în urma ta pe unde treci,
Urme de dezmierdări nedovedite.

Trecutul imuabil îţi permite
Pe tine însuţi să te laşi să pleci
Tăcerile sunt gânduri nerostite,
Peste îmbrăţişări cad umbre reci.

Singurătăţii mele neclintite
Îi sărut ochii obosiţi şi deci
După atâta vreme pot admite
Că nu ne vom mai despărţi în veci.

Tăcerile sunt gânduri nerostite.

rondel de Mioara Anastasiu din Parfum patetic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile nu sunt cuvinte

Tăcerile nu sunt cuvinte

Tu taci pe-o canapea,
Eu într-un fotoliu.
Tăcerea ta-tăcerea mea,
Hrănite de orgoliu.

Chiar şi durerile ne tac,
Şi-s clipe irosite,
Tu nu mă întrebi, eu ce mai fac?
-De ce nu-mi povesteşti, iubite?

Nici eu nu te privesc, şi tac,
Cum tac tăcerile-n odaie,
Şi nu te întreb, deşi aş vrea să o fac,
-Auzi, a ceasului bătaie?

Cu ticăitul lui ne trece viaţa,
În care refuzăm cuvinte,
Căci neoprită e-drumeaţa,
Şuvoi scurgându-se-nainte.

Ne amăgim în fiecare zi,
Că tăcerile ar fi cuvinte,
De parcă, împreună nu am şti,
Cât ne-au minţit. Că viaţa tot ne minte.

poezie de Marck Nessel din Nerostitele Cuvinte, Versoterapii, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2019 (6 martie 2019)
Adăugat de Marck Nessel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile îmi povestesc

Peste mine ninge cu frunze,
Frunzele toamnei mele arămii,
O toamnă care nu îşi cere scuze,
Împac o linişte cu ea, de amintiri.

Tăcerile îmi povestesc trecutul,
Apasă peste trunchiul oblojit,
Mă ofilesc culorile, puţin albastrul,
Seninului frumos înmărmurit.

Ce mi-a rămas? Doar paşii ce mă poartă...
Aleile la fel sunt pline cu noroi
Şi bălţile cu apa tulburată,
De alţii ce-au trecut, singuri prin ploi.

Îi plâng, cu nostalgia omului încărunţit,
Cu noaptea preţuită peste rime,
Pe albe foi de timp îngălbenit,
Vorbesc cu scrisul despre tine... şi de mine.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile

Când oamenii ce se adună
Rămân tăcuţi, cu gândul dus,
Ori au prea multe să îşi spună,
Ori nu mai au nimic de spus.

epigramă de Victor Macarevici din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar tăcerile

Lasă-i poetului
doar tăcerile din
Tăcerea
ce naşte
din cuvinte
Cuvântul...

poezie de Elena Liliana Popescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântură tăcerile

Vântură tăcerile... suspine,
În parfum eteric mă îmbrac
Şi-mi arunc privirea către tine,
Zâna bun-a florilor... de mac.

Paşii rătăcirilor, m-ar duce
În bătaia vântului de toamnă,
Care dezgoleşte... şi seduce
Trupul ce ispitele îndeamnă.

Fulgeră amiaza curcubeie,
Adevărul... vindecă uitări
Şi pictează goală... o femeie
Ce incită... fără remuşcări.

Ritualul verilor nebune,
Sfârcuri şi cireşe ce mustesc
De fiorii roşului tăciune
Şi de un păcat nepământesc.

Vântură tăcerile... amorul,
În căderi albastre de senin,
Ce au tras ferestrelor zăvorul,
Închinând paharele cu vin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântură tăcerile

Vântură tăcerile... suspine,
În parfum eteric mă îmbrac
Şi-mi arunc privirea către tine,
Zâna bun-a florilor... de mac.

Paşii rătăcirilor m-ar duce
În bătaia vântului de toamnă,
Care dezgoleşte... şi seduce
Trupul ce ispitele îndeamnă.

Fulgeră amiaza... curcubeie,
Adevărul... vindecă uitări
Şi pictează goală o femeie
Ce incită... fără remuşcări.

Ritualul verilor nebune,
Sfârcuri şi cireşe ce mustesc,
De fiorii roşului tăciune
Şi de un păcat nepământesc.

Vântură tăcerile... amorul,
În căderi albastre de senin,
Ce au tras ferestrelor zăvorul,
Închinând paharele cu vin.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coş de gunoi

crezi ce vrei despre tăcerile mele
eu stiu că nu-s piei de reptilă
ci oboseli acute de gând
şi punte devin căzând lat
pe curmezişul hăului tâmplei
cu paşi de bocanci scâlciaţi
târşiţi să se plimbe trecutul
pe care tu îl ştii fragmentar

tu poate crezi că tăcerile mele sunt pline de bube
ce supurează cuvântul făcându-l demers inutil
nu suflete sunt nori trecători
ce se sparg în tunete mute
să-mi plouă răcori pe suflet şi frunte
încolo e totul senin

senin cât se poate desigur
şi-al meu e-n seară târzie
cu soare ascuns şi stele pe cer
licăriri de cuvinte misterioase stranii banale
pe care le adun pe făraşul uzat
ce-l golesc în coşul de gunoi al vieţii ce sunt
naiv amăgindu-mă că-i poezie...

nu-s piei de reptilă tăcerile mele
de le simţi o povară cu minim efort
zvârle coşu-n pubela utării cu tot...
eşti încă verde şi ea încă nu-i plină

poezie de Ioan Postolache-Doljeşti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare despre tăcerile lumii şi tăcerea din inima ta

Iubite, tăcerile de la marginea lumii acesteia
au făcut coadă la uşa albastră din inima mea
şi noaptea durerilor toate s-a adăpostit la mine-n perdea.
(Mai ştii când mi-ai spus că visul nostru n-o să se spulbere
niciodată şi că numai cu mine ai trăit veşnicia?)
S-a făcut tăcere în gropile nevăzute ale singurătăţii
Şi m-am întrebat ca şi Blaga odinioară într-o Scrisoare de-a sa - "Doamne,
Doamne de cine m-am lepădat?"
Mi s-au strivit încheieturile zborului şi am plecat

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele sunt mânjite de alte buze şi au slujit altor iubiri, pe când tăcerile sunt totdeauna noi şi sunt ale fiecăruia.

Hortensia Papadat-Bengescu în Marea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile sunt ale noastre, vorbele sunt ale tuturor.

aforism de Paula Adriana Cozian din Cugetări şi reflecţii (2015)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul inimii

cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii
din dragostea pură mi-am făcut un scop
o apăr cu tărie să nu mi-o fure hoţii.

imagini senzuale curg din caleidoscop
iubirea mea bătrână trece prin echinocţii
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii.

mă scufund în mare ca un periscop
la picioarele mele zburdă caşaloţii
propovăduiesc iubirea ca un episcop
icoane de lumină cumpăr la promoţii.

cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile nu sunt la fel, fiecare urlă altcumva.

citat din Laila Andreoni
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile pe care nu le-am scris

stau cuminţi. nu plâng, nu se vaită, nu cer. aşteaptă
când şi când ies la poarta sufletului şi privesc lung către niciunde
e modul lor de a protesta. în tăcere.

cuvintele pe care nu le-am rostit sunt cumva diferite
sapă la temelia încrederii şi caută scăpare
chiar dacă ştiu că niciodată nu vor apuca limina tiparului

tăcerile mele sunt ca albastrul cerului. senine.
norii vin şi pleacă. culorile se amestecă liniştit sau cu violenţă
dar albastrul rămâne albastru şi tăcerile rămân tăceri

din adâncul neundelui atotcuprinzător se ridică imaginea unui arbust
ce se încăpăţânează să trăiască. nisipul se strânge în jur ca o cazemată sufocandu-l,
dar el tot mai are puterea să ridice câteva frunze la soare, dezvinovăţindu-se

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerile tale
sunt
căderi de
flori
albe.

gogyohka de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

tăcerile tale
sunt
căderi de
flori
albe

gogyohka de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între prieteni, tăcerile nu sunt nicicând stânjenitoare. Sunt calme şi revelatorii, au înţelepciunea şi farmecul lor inalterabil. Sunt deseori mai elocvente decât un discurs. În raţiunea tăcerii, în rostul şi momentul ei bine ales stă, de altfel, marea artă a retoricii. Mi-a plăcut şi caut mereu compania acelor oameni care ştiu că şi tăcerea este o formă de conversaţie.

citat din Cosmin Neidoni
Adăugat de seieinfach
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Am spus la toţi cât te iubesc
Şi lunii, soarelui şi mării
Şi cât de simplu mă topesc
În umbra mea şi umbra zării.

Doar tu n-auzi strigarea mea
Şi-mi laşi tăcerile desculţe
Şi eu mă ard sub steaua ta
Cu crucea mea ce se prelinge.

Sunt ca un nor pe cerul tău
Şi nu ştiu de-ţi opresc lumina
Şi ştie numai Dumnezeu
Că nu-s aceea ce port vina.

E dăltuită piatra mea
Şi-am mai simţit vântul iubirii
Şi vremea ce o simt tot grea
E parcă altfel spusă firii.

Şi cred şi-acum că nu m-auzi
Şi laşi pe cerul meu tot noapte
Şi negura mă prinde lin
Şoptindu-mi sec că nu se poate.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!