Tăcerile în mine nu mai tac
Tăcerile din mine nu mai tac,
Vorbesc pe-o coală de hârtie,
De vreau, nu vreau, n-am ce să fac,
Mi-apar dureri în armonie.
Mă prinde noaptea suspinând,
Rime ce-n rând tăceri așează,
Le-aud strigând, le-aud vorbind
Până din nou se luminează.
Și unele nu-mi plac deloc,
Mai bine-ar tace împietrite,
Dar ele, nu și nu, cu foc,
Se-așează triste, rânduite.
Mă chinui noaptea să-mi răspund
Cum pot acum să îmi vorbească?
Când ani și ani tăcând la rând,
N-au vrut deloc nici să-mi șoptească.
Pe unele chiar le iubesc,
Mă regăsesc cumva în ele,
Le scriu zâmbind și le cerșesc
Lumina lor din nopți cu stele.
Tăcerile din mine nu mai tac,
Of, Doamne, sunt atât de multe,
Nu știu de timpul meu sărac
Mai are zile... chiar cernite.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mă gândeam...
Tăcerile,
Tăcerile omoară primăverile,
Omoară verile
Și cheamă iernile.
Tăcerile sunt toamne,
Însingurate și nebune doamne.
Sunt timpul înghețat pe coame
Cernite de mai multe drame,
Tăcerile sunt ochii goi,
Sunt plânsul scrijelit pe foi.
Tăcerile trăiesc în noi
Și cheamă ploi
Și mult noroi,
În noi, în voi,
tăcerea, vrerea...
dar aceea e durerea...
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt gata să iubesc
Prinde-mă de mână și fii ghidul meu
Spune-mi ce ai vrut să îmi zici mereu.
Șoptește-mi în taină acele cuvinte
Vreau să le-aud și să le țin minte.
Gura mi-o sărută, atinge-mă bine
Stârnește dorința ce o simt în mine.
Ține-mă în brațe și strânge-mă tare
Risipește-mi teama și dă-mi alinare.
Și în bezna nopții când nimic nu vezi
Fii a mea făclie să îmi luminezi.
Iar în timpul zilei, e de înțeles
Vreau să îmi arăți că ești cel ales.
Aripi tu să-mi dai, ca să pot să zbor
Când ești lângă mine mă înalț ușor.
Pătrunde-mi în suflet, zidul prăbușește
A venit și clipa să-l văd cum sfârșește.
Fiindcă prizonieră sunt de când mă știu
Haide, rupe lanțul, liberă să fiu.
Căci a mea armură este mult prea strâmtă
Vreau să mi-o dai jos, că nu plec la luptă.
Scoate la lumină sufletul din mine
Că sunt gata acum să mă iubesc cu tine.
poezie de Ruth Kephart, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcerile îmi povestesc
Peste mine ninge cu frunze,
Frunzele toamnei mele arămii,
O toamnă care nu își cere scuze,
Împac o liniște cu ea, de amintiri.
Tăcerile îmi povestesc trecutul,
Apasă peste trunchiul oblojit,
Mă ofilesc culorile, puțin albastrul,
Seninului frumos înmărmurit.
Ce mi-a rămas? Doar pașii ce mă poartă...
Aleile la fel sunt pline cu noroi
Și bălțile cu apa tulburată,
De alții ce-au trecut, singuri prin ploi.
Îi plâng, cu nostalgia omului încărunțit,
Cu noaptea prețuită peste rime,
Pe albe foi de timp îngălbenit,
Vorbesc cu scrisul despre tine... și de mine.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea multe
Mult prea multe primăveri
Și-atâtea veri, și-atâtea ierni
Și toamne pline de tăceri,
Cu frunze verzi, de-abia le cerni,
Și mult prea multe zile când,
Singură-n gând, singură vrând
Și multe nopți scurse pe rând,
Doar frământând, doar așteptând
Mult prea multe adieri,
Din când în când, de vânt plăpând
Și norii cerului stingheri,
Din rând în rând, pe mine plâng
Și mult prea multe flori murind,
În mâini flămânde, tremurând,
Cu multele culori șoptind,
"De ce ne-ai rupt?"... și eu le frâng.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbind cu Eminescu
ne plimbăm pe-o câmpie de piatră
în stânga poate-i un copac, dar nu se vede
îl acoperă copiii ce răscolesc în el
nici ei nu știu
în dreapta se așează în butoaie
se pun în mari butoaie inimi la sărat
vorbim pe-un câmp de piatră
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
nu vrei, îmi spune el
nu, nu vreau, îi răspund
din focul lui săpat în piatră
când dispare
mai râmâne un păianjân negru
cămașa-mi sfârâie
arsă în dreptul inimii
din trunchi și până-n creștet
îmi sare măduva spinării
și cu panașul ei de luptă-astfel alerg
nu, nu vreau,
mai strig
nu vreau, chiar dacă n-o să fiu
decât un strigăt de care trupul
să-mi atârne spânzurat
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrei să vorbim?
Vrei să vorbim? Acum ce faci?
Cumva mai ai dor pentru mine?
Atât de mult, de ieri, îmi placi,
Alaltăieri scriam în rime.
Acum, din noapte, nu mai pot,
Să scriu un vers cu libertate,
Îmi ești în gând și-așa socot
Că m-ai cuprins în tot și toate.
Vrei să vorbim, spune-mi, ce faci?
Aș vrea să știu atât de multe,
Poate încet, încet, mă placi,
Tu nu mai poți să-mi ieși din minte.
La ora asta-n dimineață,
Sunt tristă cu gândul fugărit,
Îmi sorb cafeaua și-mi e ceață,
În jurul meu e timp pălit.
Aș vrea să știu, spune-mi, ce faci?
La fel aș vrea această întrebare,
Acum vorbesc cu rosii maci
Gândul mă cheamă la schimbare.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iulian: Îmi permiți să stau aici, lângă tine?
Lucian: Lasă gluma, blondule; bineînțeles că-ți permit...
Iulian: Și totuși, cu ce-ai supărat-o pe colega ta, domnișoara consilier?
Lucian: De ce n-o întrebi chiar pe ea?
Iulian: Poate am s-o întreb, dacă voi avea ocazia. Crezi că mi-ar răspunde?
Lucian: Nu știu... Cum rămâne cu presa? Nu te mai deranjează ce scriu ziarele despre mine?
Iulian: Presa?! Dă-o încolo! Ce știu oamenii aceia despre fiul meu? Am avut prilejul să constat că nu prea multe. Lasă-i să scrie ce-or vrea; nici că o să mai cumpăr ziarele de acum încolo!
Lucian: Cum așa?! Renunți la hobby-ul tău din fiecare seară?
Iulian: Ce hobby?! Prosteală, pierdere de timp și de bani. Dacă renunț, am doar de câștigat.
Lucian: Chiar crezi?!
Iulian: M-am convins. Nu vreau să mă las influențat de ce scriu ziarele; nu mă interesează! Tu ești mult mai important, doar ești fiul meu. Și orice ar fi, vreau să știi că sunt mândru de tine! Ah... Uite cum mi-am făcut sânge rău, ca prostul, din cauza unei reclamații, când de fapt, era atât de simplu; n-am putut dormi deloc până acum, toată noaptea; mi-era imposibil! Nu-mi place să te știu trist, mai ales din cauza mea.
Lucian: Nici eu n-am reușit să dorm, blondule. Poate îți vine greu să mă crezi, dar mă deranja să te știu supărat pe mine.
Iulian: Aș, supărat; mă prosteam...
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epistolă aproapelui meu
Cuvintele-mi ascund o dramă care,
Atât m-a mutilat, de-am adormit...
N-am vrut să-mi mai văd sufletul cum moare,
Din mult prea multă viață ce-a simțit.
M-ascultă numai noaptea cum mă scriu,
Iar luna îmi zâmbește ca o fecioară...
Ce mult am plâns, nici eu nu mai știu,
Și nici n-aș vrea, căci aș fi amară.
Melodii din mine ies necontenit,
Și mă sorb aievea șoaptele nebune...
Trăiesc și energic, dar și amorțit,
În bataia vieții fără prinți și zâne.
Mileniul cântă vocea-mi care nu mai tace,
Și nici măcar nu mă aud...
Încă mă vezi mică și tare îți mai place,
Dar, ochii mei vorbesc despre azur.
O lampă învechită stă de strajă,
Lumina ei îmi dă un vers de vis...
Mă regăsesc pe a iubirii plajă,
Unde te-ajung din urmă, din abis.
Acolo sunt unde mă vreau... cu tine.
Cuvintele ascund ce vreau să spun...
Și tot cu ele mă exprim pe mine,
Dar n-ai să le ghicești nicicum.
Asta-i baladă fără vers și fără rimă,
Scrisoarea marilor trăiri poeticești...
N-o să pricepi ce zic de nu ai stimă,
Pentru acei care te-nvață să trăiești.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.O lume
Nu-mi plac ochii tăi.
Au marginile strânse
Și genele moi,
Au pleoapele calde
Și retina grea.
Dar niciodată
Nu-i iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă privești
Cu ochii-nchiși
Și vezi în mine,
Clar,
O lume...
Nu-mi plac mâinile tale
Au degetele crunte
Și liniile fine,
Au pielea calmă
Și ridurile mici.
Dar niciodată
Nu le iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă mângâi,
Fără să mă atingi,
Și strângi în mine,
Cald,
O lume.
Nu-mi plac buzele tale.
Au vârfurile crude
Și colțurile-n zâmbet,
Au doruri în vorbe
Și plinul roșu.
Dar niciodată
Nu le iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă alinți,
Fără cuvinte,
Și sapi în mine,
Senin,
O lume...
Nu-mi plac tăcerile tale,
Au întrebări pe ecouri
Și goluri în forme,
Au răspunsuri în zâmbet
Și dureri în absențe.
Dar niciodată
Nu le iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă iubești,
Mut,
Și-aprinzi în mine
Tăcând,
O lume...
poezie de Gabriela Chișcari (5 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu vreau
Nu vreau nici toamnă, nici tristețe,
Nici lacrima să-ngrop pe-o foaie,
Vreau soarele din miezul zilei,
Vreau auriul după ploaie.
Nu vreau nici amintiri plecate,
Nici drumuri neîntoarse-n zori,
Vreau cerul ce mă albăstrește,
Vreau stelele ce-mi dau fiori.
Nu vreau să vii când toamna doare...
În vara ta n-am existat,
Înșelătoare zi de vară
Apusul azi l-a întristat.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Lia, eu... Lasă-mă-n pace, te rog! Și pricepe odată că n-am vrut să devin eroul tău! Nu sunt idolul nimănui!
Lia: Dar ce-i rău dacă eu te văd așa?
Lucian: Este, pentru că eu nu sunt așa! Sunt același, ca și până acum, nu m-am schimbat deloc. Tot așa eram și înainte, întotdeauna. Pricepi?! Nu vreau să mă privești cu alți ochi doar pentru că ție ți se pare că ar fi fost un gest deosebit.
Lia: Dar nu mi se pare deloc. Chiar este un gest deosebit. De ce nu-mi dai voie să-mi arăt recunoștința față de tine? De ce te deranjează acest lucru?
Lucian: Nu înțelegi?! Nu-mi place! N-aș vrea să mă placi doar pentru că mă consideri un soi de erou. Vreau să mă vezi la fel ca și până acum. Eu sunt același Lucian Enka dintotdeauna.
Lia: Hmm... Poate că nu te cunoșteam prea bine până acum, nu te vedeam așa cum erai în realitate.
Lucian: Și ce te face să crezi că acum m-ai cunoaște mai bine? Nu vezi că greșești?
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Sfântul Nicolae...
Te rog, Sfinte Nicolae,
dă-le altora ce vor,
eu atât vreau pentru mine,
să-mi dai nopți cu somn ușor...
Să nu mă trezesc mereu,
tocmai când e noaptea deasă,
să rămân captivă-n gând,
că... nu pot ieși din casă...
Cum să plec ca și nebuna,
noaptea, singură pe stradă,
când din nori n-a ieșit Luna,
nici stelele, să mă vadă?
Altă rugăminte n-am,
dă-le altora ce vor,
mie să-mi dai toată noaptea,
s-o petrec în somn ușor!
poezie de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nică Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Cât te vreau Isus
Nu vreau Domne cerul tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt și Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină
Nu vreau nici cununa vieții
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineții
Să-mi ștergi lacrima nămeții
Vreau Ființa-ți minunată
Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ți-o dau
Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îți dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea
Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruiești
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primești
Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori și nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Și Ființa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni
Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Ființă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu
Tu Isus ești darul meu
Dacă vrei să mă primești
Mire să-mi fii Dumnezeu
Eu să-ți cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cerești
Tu îmi ești Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Și mă ia în a Ta țară
Rob să-ți fiu și ucenic
29martie 2020 mănăștur
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna mea
Se înserează mai devreme
Și noaptea s-a lungit cu-n ceas,
Acum am timp să scriu poeme
Mai lungi c-o strofă și un pas.
Am timp mai mult să stau cu luna,
Mai lung îmi este timpul treaz,
Ziua adorm întotdeauna
Să îi fac soarelui necaz.
Mi-am inversat sărmana viață,
Lunatecă am devenit,
Aștept doar noaptea înstelată
Să-mi lămurească ce-am trăit.
Ce liniște îmi dă doar noaptea
Și ce-amintiri caut în ea,
Nu vreau să vină dimineața
Pe care-o sorb cu o cafea.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cat de mult?
Cât de mult mă caut?
Oare tu știi?
Oare eu știu?
Mă caut în mine,
Mă caut în lume,
Vreau să-mi știu existența.
Vreau să-mi simți prezența,
Oare greșesc?
Fiindcă IUBESC?
Chiar de am răspuns,
Îl mai țin ascuns,
Căci știu că e bine,
Să-l țin pentru mine.
Voi fi fericit,
Cât sunt pe PĂMÂNT!
Chiar de mă condamni,
Nimic n-o să sfarmi.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât te vreau Isus
Nu vreau Domne cerul Tău
Nici cetatea de lumină
Cât te vreau stăpân al meu
Mire Sfânt și Dumnezeu
Să fiu Doamne fără vină
Nu vreau nici cununa vieții
Ori Isus a Ta răsplată
Cât în zorii dimineții
Să-mi ștergi lacrima nămeții
Vreau Ființa-ți minunată
Nu vreau nici în Rai s-ajung
Cât Isus pe Tin" te vreau
De păcatul meu să fug
Ceru-ntreg să îl străpung
Ca iubirea să ți-o dau
Nu vreau Doamne răsplătire
Chiar Isus din mâna Ta
Cât pe Tine te vreau Mire
Să îți dau a mea iubire
Stăpân pentru a te avea
Nu vreau Doamne nici un dar
Isus să îmi dăruiești
Cât pe Tine plin de har
Să mă faci nu în zadar
Pe palme să mă primești
Nu vreau dar nimic să-mi dai
Nici comori și nici cununi
Ci pe palme să mă iai
Și Ființa Ta să-mi dai
Soare Sfânt plin de minuni
Eu Isus te vreau pe Tine
Nici cununi nici daruri nu
Ci a Ta Ființă pentru mine
Să-mi mângâie să-mi aline
În veci Doamne sufletu
Tu Isus ești darul meu
Dacă vrei să mă primești
Mire să-mi fii Dumnezeu
Eu să-ți cânt în veci mereu
Domn al slăvilor cerești
Tu îmi ești Isus comoară
Altceva nu vreau nimic
Vin" de aceea acum coboară
Și mă ia în a Ta țară
Rob să-ți fiu și ucenic
29martie 2020 mănăștur
poezie de Ioan Daniel Bălan din poezia e cumpusă sâmbătă sau duminică , deci n-ar cum să fie publicatăîn cărți sau reviste , exepție (29 martie 2020)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mihai: Ah, deci, asta te-a deranjat atât de mult, că i-ai văzut împreună, la masă, la restaurant.
Lucian: Nu, doar asta, nu... Dacă ar fi fost doar atât, tot nu m-ar fi de-ranjat atât de mult, însă la un moment dat, ea l-a îmbrățișat și l-a sărutat! Chiar acolo, la restaurant! De față cu mine, poate special ca s-o văd eu, sau... nici nu știu de ce. Și am reacționat cum n-ar fi trebuit!
Mihai: L-a... sărutat?! Lia?! Pe... Sid?!
Lucian: Da... La naiba! Chiar l-a sărutat... Nici acum nu-mi vine să cred că într-adevăr a făcut asta! Curată nebunie! Mă tot întreb de ce, dar nu înțeleg...
Mihai: Luci, calm, te rog!
Lucian: Sunt foarte calm, Mihai. Sau voi fi, de îndată... Lasă-mă, că-mi revin imediat... Pentru că nu mai vreau să mă gândesc la nimic! Toate astea sunt lipsite de orice sens. Și v-am promis solemn, vouă și-n primul rând chiar mie, că nu voi mai face nimic prostește și am de gând să-mi țin cuvântul dat, așa că, gata! Rămân indiferent la orice; nu mă mai interesează! Nimic! Sau așa ar trebui, să nu mă intereseze, deloc. Nu știu în ce măsură reușesc, însă mă străduiesc, serios...
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărută-mă, să uit!
Sărută-mă, să-mi amintesc de tine!
Sărută-mă! Să plec aș vrea, spre mine!...
Sărută-mi ochii-a despărțiri de-alint!
Ești prea curat, nu pot să te mai mint!
El e în mine și mă înspăimântă!
Nu pot să-l uit, cu gânduri mă frământă!...
E depărtare, vis și-apropieri...
Caut uitare, dar găsesc dureri..
E șarpele ce-mi dă nefericire,
Pe care i-o plătesc cu prea-IUBIRE..
N-am să îți scriu, pe el doar îl iubesc,
Dar nu mă vrea, știu că mă amăgesc!
M-a otrăvit, vândută-i sunt pe viață!...
Sărută-mă! Plec mâine dimineață!
Chiar de-oi muri de dor neîmplinit,
Mă-ntorc la el, nu vreau să-mi fii iubit!
Sărută-mă, să uit de el, de tine,
Să uit de el... de tine... și de mine!...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!