Rugă
Am spus la toți cât te iubesc
Și lunii, soarelui și mării
Și cât de simplu mă topesc
În umbra mea și umbra zării.
Doar tu n-auzi strigarea mea
Și-mi lași tăcerile desculțe
Și eu mă ard sub steaua ta
Cu crucea mea ce se prelinge.
Sunt ca un nor pe cerul tău
Și nu știu de-ți opresc lumina
Și știe numai Dumnezeu
Că nu-s aceea ce port vina.
E dăltuită piatra mea
Și-am mai simțit vântul iubirii
Și vremea ce o simt tot grea
E parcă altfel spusă firii.
Și cred și-acum că nu m-auzi
Și lași pe cerul meu tot noapte
Și negura mă prinde lin
Șoptindu-mi sec că nu se poate.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.