E seară și plouă!
din bulboană răsar flori
cu lacrimi pe pleoape
rămas-am singuri
în abisul ce mușcă rotund
din amintiri zdrobite mișel
cu colți de gând
între destine
rămas-am singuri
Doamnă
cu pași nesiguri
nici iarbă nici abur
în inima bulboanei
între noi
tremură cerul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gânduri
e seară și plouă!
din bulboană
răsar flori
cu lacrimi pe pleoape
rămas-am singuri
în abisul ce mușcă rotund
cu colți de gând
din amintiri zdrobite
Doamnă
rămas-am între destinații
în inima bulboanei
nici lacrimă nici abur
gene șterse de vânt
nici gând la suprafața lumii
Doamnă
și pașii ne sunt singuri
când plouă pe gânduri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
pojarul zguduie ceața
atâtor dealuri culcate
în ierburi
rămas-am singuri
după invazia cocorilor
parcă niciunul n-ar mai fi întreg
ție ți-au scrijelit pe umeri
durerea apei
iar mie mi-au săpat în suflet
tranșee de corali și flori de lotus
săgeți înspre nămol
rămas-am singuri aici
două flori
ce le absoarbe pământul
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calul sălbatic și eu
rămas-am singuri
în primăvara tulbure
trezită greu
din ceasul lăcrimând
eternizate stele
el
își pune zăbala pe suflet
să nu plângă
eu hoinăresc
fără o țintă precisă
prin rouă de drum
habar nu am
când ne ajunge dorul
el zburdă prin crânguri
eu simt fuiorul îndoielii
arunc șeaua
întorc o filă din povestea
neprigonitelor uitări
rămas-am singuri pe pământ
două idei
câteva pulberi
cântate de vânt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre cele ce sunt
sub cerul de lapte
rămas-am doar noi
eu
haină șoaptă
desprinsă din vântul hoinar
tu
umbră a lunii de lut spânzurată
în șuierul frunzelor
cu ce să te compar
minune a lumii?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Definiție
eu nu urăsc nimic
iubesc verdele crud
umilul fulg ce cade
peste înșelătoare liniști
sub plapuma visului
iubesc pânza țesută de șoareci
din iarbă
roșul aprins al macilor singuri
chiar și otrava rămasă
în sarea visului neagră
a lunii ce despică o brazdă
pune hotar pe pământ
între virtute și rază
iubesc ceea ce sunt
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foarte multe lucruri în iubire și relații ar deveni mult mai simple și ușoare pentru toată lumea dacă înainte de a începe orice discuție despre subiectele astea s-ar aprinde un neon care ne-ar atenționa: ❕❕❕ "Ne-am născut singuri, vom muri singuri, iar libertatea și demnitatea noastră nu sunt de cumpărat nici cu bani, nici cu șantaj, nici cu sex, nici cu reproșuri și învinovățire, nici în numele familiei sau al copiilor, nici cu lacrimi fierbinți, nici cu cuvinte frumoase, nici cu manipulări josnice."
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maraton
între start și pedeapsă
trăit-am prea mult
pe zgura ce o străbat
cu tălpile goale
între sărut și blestem de părinți
sunt spini de trandafiri pe care-i miros
cu aripile frânte
nici nu a fost
și nici va fi nimic ușor
pe lungul drum al lutului
începe o zi
alt start impus
de altă fugă
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sinucigaș
în luna florilor
mă înfășor
cu-acest fuior
al îndoielii
la nici doi pași
salcâmii țipă
prinși în asfalt
plăpânda speranță
a dorului
nașterii sub cerul de smog
ecoul civilizației
acest fuior cu care mă-nfășor
damnată în lumea damnării
îmi este ștreang de flori
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
primăvara asta
e o altă minune
în care mor ghiocei
și cerul meu
solitară fereastră
înspre lumini
păreri
povești nespuse
umbre
e cerul meu
vântul îmi lasă pe tâmplă
flori negre
ce tremură de spaimă
e tâmpla mea cu care sprijin
facerea lumii
umile flori albastre
și ochi abia născuți
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roata
ai mei levitau între lumi
când mayașii își duceau
morții cu targa
să-i îngroape în pietre
sau să-i ardă pe rug
nici ei, nici ai mei nu știau
cât de caldă este zăpada
frământată în pumn
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rotund
când timpul sună strident
inima mea
are ceva din carnea unui ostaș
îngropat în lungi uitări
acum o mie de ani
poate
primăvara trecută l-am învelit
în cămașă de flori
ca o mamă
grăbită să nască din depărtări
și lumini
povestea ce sună absurd
în clopotnița vechiului sat bântuit
de ochi de felină
ghețuri ce dorm
la fel de rotund
fragil și crud
în inima fierului
ce-a scrijelit piatra
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde
se aud dârdâind ape
pe amintiri ce cad în gol
între noi
gheața își face sălaș
ca un ecou parcă
al felinei ce privește mereu înapoi
înainte
singurătatea spre care plutim
cu pânze ancorate
în amintiri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închisoarea
de ce punem uși
locului în care trăim și dormim?
ne apărăm de hoți, ploi, caniculă,
ger, ne apărăm de noi,
de sufletele celor duși
ei rămân între ziduri și ferestre deschise
facem și chei pe măsura ușilor noastre
de ce rămânem singuri și triști
când soarele urcă timid
spre odaia din haos?
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte iubiri
Câte iubiri n-am ascuns între pleoape..., în irișii plini... răsturnate păcate?
Între genele tale am stat... câte clipe, câte visate? Nu, nici măcar nu răspunde...
Am citit în privirea-ți... odiseea iubirii purtate, e un gând în culoarea ce-mi răstorni pe îndelete, adierea de vânt, bătute mușcate...
Câte iubiri n-am ascuns între pleoape? Să-mi spună din nou ochii tăi, știu de toate..
poezie de Narci Anca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spălarea de păcate
mă scald în zăpadă
ca într-o albie
a fericirii tăcute
din care misterul răzbate
ținându-se de rădăcini
nu-mi este frică de alb
nici sete nu am
foame nu simt
mă scald în bulboană
și-atât
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între culori
femeia asta
s-a insinuat între noi
precum otrava
administrată în doze mici
bolnavilor cronici
ea nu are decență
morală
nici vârsta nu și-o asumă
femeia asta poartă culori
ce nu i se potrivesc
sigur ne vrea!
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
între noi doi
o cupă a răbdării
eu nu vreau nimic
nu mi-e sete
credința o am
nici foame nu-mi este
de trăiri și speranțe
le-am învățat pe toate
mireasă fiind
du cupa la gură și bea
universul cu toți cei ce sunt
înainte de noi iluzii
speranțe
între noi și cu noi
din apele timpului
renasc anotimpuri
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La schimbarea ochelarilor
Ciubuc n-am dat cum se cuvine,
Și "chit" rămas-am într-un fel
Căci dânsul "nu mă vede bine"
Dar nici eu nu- l mai văd pe el.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Învăț să merg
în lumea noastră
cinismul capătă valențe
de competiție acerbă
nu ești cel mai frumos
nici eu nu sunt floarea perfectă
nici generos pe cât mi-aș fi dorit
să fii nu ești
eu sunt delfinul rătăcit
între un plin și-un gol
pe care cerul ruinat apasă
alte și alte dureri
în viața asta sălbatică
tu desenezi un dor căprui
pe gura mea de aer
iar eu sculptez în nisip
cinismul de-a merge departe
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescarul
s-a uscat iarba amurgului
cad frunze, mi-e frig
susură mlaștina, plânge un pârâu
rătăcit într-o vale
în mâini port candela sfântă
căutând pe Isus
sunt suflet pribeag rătăcit între pleoape
trec fugar printre stele, pe ruguri arzând
privesc cerul orb prin bulgări de ceață
fereastra lumii a rămas agățată de un gând
e seară, e târziu și e fum
tropot în zori
caii sălbatici în iarbă
se spulberă lacrimi în vânt
colindă urme pe drum
se stinge tăcerea în tragic suspin
plâng cocoșii sălbatici pe dealuri
eu rătăceam prin vechile scripturi
novice între flori, visător într-un dor
ochii stau să apună, apune timpul opac
foșnesc plopii pe drum
trece viața, iarăși acum
obosit, pășesc desculț printre lacrimi
tristețea a rugint între hrubele lumii
uneori mă încălzesc la focul zărilor
pescar pe o luntre, căutând zadarnic un țărm
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!