fericirea este
cel mai scurt drum
pornit din ochi spre obraz
înspre suflet...

catren de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

o crizantemă -
în spatele oglinzii
riduri pe obraz

haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberare

Ochi ce privesc fix
spre retina planetei,
unduiri de aripi rănite
în zbor
sunt depărtările
existenţei mele fragile

Cosmosul e fierbere şi cânt
şi-mi este atât de uşor să ating
fruntea Stelei Polare

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubesc...

urăsc ampla regie a naturii
în nemişcare
când vulturii stau drepţi
cu ochi aţintiţi înspre astre
câinele pământului se stinge
uşor în ninsoarea polară
şi-n somn îmi mor cocorii

urăsc solitudinea

ce măreţie au arborii!
iubesc şi urăsc, iubesc...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val

Eu eram tu.

Tu erai cu un val mai departe
de parca văzuseşi cu un alt ochi
Nevolnicia mea de a fi.

Tu legănat de perdeaua de umbre
din care un soare anemic zâmbea
Răscolind nisipu-n clesidră.

Atât de aproape de valul ce sparge durerea
în ţărm, tu erai eu, iar mie-mi crescuseră
Aripi de alge cu care zburam înspre noi.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exil

locul spre care se duc elefanţii
când vor să adoarmă
cu fruntea rezemată de nori
pare a fi un nonsens în cursul
firesc al luminii de la capăt
înspre acum
exil în azil sau moarte în exil
mă întreb
de ce atâta risipă de viaţă
pe drumuri ce converg totdeauna
la fel?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dunărea mea
este un suflet ce sfidează
uitarea.

Ea curge în venele mele
ca un dor căprui
ce visează ajungerea.

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

primăvara asta
e o altă minune
în care mor ghiocei
şi cerul meu
solitară fereastră
înspre lumini
păreri
poveşti nespuse
umbre

e cerul meu

vântul îmi lasă pe tâmplă
flori negre
ce tremură de spaimă

e tâmpla mea cu care sprijin
facerea lumii
umile flori albastre
şi ochi abia născuţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana raiului

izgonirea din rai
este povestea acelui
ce nu şi-a pus faşă
pe rana deschisa
in suflet şi trup

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mâine dimineaţă
când din cer o să curgă
tămâie
îmi fac bagajul şi plec
înspre ai mei
cei ce au fost şi încă sunt
pulberi de oase
pe care adorm

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu sunt persoana perfectă
să-ţi fie, oricât m-ai iubi,
oricât aş lăsa de la mine.

am câteva dependenţe de;

nisipul din nara cămilei,
de cele două cocoaşe
îngenuncheate să ducă
dinspre şi înspre zidul de foc
doar psalmii Tăi,
sunt dependentă de piramide,
de zei şi sori,
beduini, corturi,
de mări cuminţi, de ape răzvrătite
în pumnul lor de ochi născut
din umbra unei nopţi.

Doamne,
se micşorează drumul,
tot mai îngustă-mi este calea
pe care trec uşor
cum trece suflul unei pânze
peste ochi.

ţi-am spus de-atâtea ori
cât sunt de imperfectă.

de ce să mă iubeşti?

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansând

nimic nu rezistă
acestui val visător
ce mistuie marea
în dansuri de foc
şi o despică
spre noi începuturi

ca un câine pribeag
rămâne nisipul
mângâiat de vânt
suflet rătăcind
în bezna umilă
a singurătăţii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dincolo de spaţiu
de rătăcirile mele
spre zări unde vântul
trezeşte aduceri aminte
cu mult mai departe
de trinitate şi cruci
te-am ascuns
suflet de ceară
fără să cer nimic la schimb

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Arunc acest manuscris
Cu mult mai departe
De iluzia că pot să aud
Vântul cum bate
Peste pleoape inchise

Este seara noastră
Şi te aştept la capăt de drum

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

nu plâng

privesc din ce în ce mai rar
înspre fântâni din cer
ciuturi întoarse
lut

de ce să plâng lumina?

ea m-a ucis
dinainte de-a fi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

oamenii-magnet
sunt îngeri răzvrătiţi
desigur
nu au aripi
doar ochi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întuneric nu e

noaptea este o altă lumină
a stelei
în drumul ei sinuos
spre ziua de mâine

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mamă,
dorul ce mă separă de tine
este acest cuţit
cu lama întoarsă
spre mine!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sunt doar un nor rătăcit
Într-un suflet de iarbă.

distih de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocor rătăcit
în aduceri aminte
suflet de ceară

haiku de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este şi cel mai scurt drum de la om la el însuşi.

Octavian Paler în Eul detestabil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!