Ascultând tăcerea

de frumuseţe ai făptura udă
şi feeria ta aleargă-n oră
cu preacuvintele intrând în horă
în vremea cea puţină şi zăludă.

tăcerea sta aproape ca sonoră
şi lacrimile tale îmi sunt iudă
a ta privire de invoc a ciudă
şi rugăciuni o pace grea imploră.

ci iar suiai pe tâmple gânduri multe
ce nu-şi găsesc lumină de soroc
şi nu-i auz la ele să asculte.

adorm în sânge patimi ca de foc
în mine năvălind din catapulte
şi ţes în aer umbre-n nimb de joc.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet lânced

Zidind lăuntric tainei monumente
eternitatea ta aprinde-o-n tindă
pe zbor de umbre-n mine nemurindă
şi ruginind a sânge-n plăgi clemente.

Că nălucirii laţul să-mi întindă
îmi sunt a tale toate argumente;
Zoriri fiinţei tale-n predici lente
pe când privesc icoana din oglindă.

Ţi-e noaptea fără gândului poruncă
şi-o dragoste sub vis ţi-am pitulat
când ghiocel în insomnii m-aruncă.

Nu sunt de os pe-altar, ci întâmplat,
albind sub raţiune de speluncă...
Dormirii tale pace i-am strigat...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Anonimus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hulă

al nefiinţei viciu-n sânge doarme
scriind pe alb de noapte omenească
din insomnia eternul să se nască
şi să se vândă pe sub mâini de karme.

aprinsă-n patimi carnea e o iască
aceloraşi nimicuri zise-n larme
minciuni de foc în lacrimi să se sfarme
dar adevărul încă necunoască.

în ochii tăi la mine dau citire
cum au mai spus icoanele-n bordei
şi-n rugăciuni ce cresc la mănăstire.

spre dumnezeu cel tată dar holtei
ciopleşti un fir de dragoste subţire
ce-l poţi tăia uşor, de obicei

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Hermes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Tale

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe pleoape şi îmi curg pe faţă
Lacrimile tale sunt dulci sau amare,
După cum ţi-a fost trecerea prin viaţă.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Se preling pe trup şi îmi intră-n suflet,
Lacrimile tale alunecă tăcute
Fără ca să scoată nici măcar un sunet.

Lacrimile tale sunt picături de ploaie
Ce încet ş-uşor inima-mi mângâie,
Lacrimile tale sunt nişte cristale
Ce parcă-s făcute, din culori, o mie.

Lacrimile tale-s susur de izvor
Ce-n tăcerea nopţii urcă pân' la stele,
Întâlnesc în taină dorul călător
Ş-apoi se-mpletesc cu cele ale mele.

Lacrimile tale-s flori de crizanteme
Ce-nfloresc la poarta inimii cu dor,
Lacrimile tale spun că-ntotdeauna
Marile iubiri mocnesc, dar nu mor.

poezie de Mariana Simionescu (8 septembrie 2011)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ebrietatea iubirii

îndrăgostito, clipe-n jar ţi-s multe
iar taina zice după a ta vrere
vileag luminii nopţii doar părere
când vin în tine zeii să exulte.

izvoare-n ochi tristeţi sunt să-ţi ofere
sub vraja-n lacrimi de mirări adulte,
îmi dai în sânge foc, la fum s-asculte
a noastre rugăciuni aerifere.

te ştiu ades din lumi nebănuite
neadevărul unde-i drum absent
iar neminciuna n-are căi ferite.

sub ale tale fuste penitent,
la cârciuma cu vinului ispite
de beau zidesc altar inexistent...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Bacchus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Tânără dimineaţă, auroră boreală,
vino cu plasa-ţi de lumină
peste negura nopţii, rafală.
Întinde o mână, regină,
sufletului meu îngenuncheat.
Dezbracă-i rochia tristeţii,
primeneşte-l în marea de alb sidefat
a zilei ce stă să-nflorească nămeţii.
Lasă tăcerea perlelor de rouă
să-mi sărute întrebările, ce mor
în triste umbre de gânduri, ce plouă
cuvinte răsfrânte pe buze, în dor.
De-o vrajă rea lovită, aripa de înger
în mine stă ascunsă, imploră ajutor.
A venit vremea să-mi smulgi din legare
chingile autocompătimirii
ce peste noapte carnea mi-au pătruns,
sunt putrezite de instincte gregare,
desprinde-le cu milă, îndurător răspuns
pentru rănile smerite-n vindecare.
Auroră, din marea prospeţimii tale
doar o boabă de magie să-mi trimiţi,
să-mi vindece trupul în roz de petale,
să-mi vindece mintea zăludă de foştii iubiţi,
să mă vindece întreg, chiar şi-n suturi sagitale.
Lasă încrederea zilei ce mijeşte acum,
să mă renască în corole de lumini tripetale.
Către astăzi ia-mă cu tine la drum.
S-a ridicat din genunchi viaţa-mi tăcută,
sunt vindecată, sunt nou-născută,
sunt gata!

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

în jos e-argint, deasupra în topire
şi toamnă, Doamne, cât păcat s-ajungă;
se coace vinul în beţie lungă,
intrând în patimi, negăsind ieşire.

rotundul clipei rostogol străpungă
în truda rugăciunii, fum subţire,
în pisc de oameni, sânge-n toropire,
să plouă imn pe-altar de taină ciungă.

în verde vine grea vinovăţie
de reci şi de tăcere vâlvătăi,
un foc ce pârjoleşte văzul ţie.

că şi acum femeie-s ochii tăi
privi prin ei hârtiei bogăţie
să scriu naturii vreme-n vâlvătăi.

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Urania
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ipostaze

în dimineţi de floare tânăr este
parfumul năvălind în om pe nară
şi în grădini îs frumuseţi ce cară
eternitatea dulce, de poveste.

tăcerile acolo-mi te visară,
tezaur de lumină stând în veste
în aer săvârşind mirare peste
sărutul ce ţi-am dat pe vorbă-aseară.

zadarnic plângi de n-ai amaruri hâde
şi nu înmugureşti în tine spini
o jale să îţi fie-n gânduri gâde.

spre senectute dacă urci tulpini
corola-nţelepciunii îţi surâde
dar viaţa ta abia de-o mai suspini.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pămpălăul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de pace

sorbeai pe ochi parfum de întâmplare
sub corul ne-ncetatelor mistere
speranţa iar în sfera mea te cere
şi miez în gânduri zvelte tâmpla are.

ne îmbrăcam în straie de tăcere
a noastre vieţi de-amor caniculare;
în umbre-s vise perpendiculare,
lumină dulce-n cristică avere.

iar nemurirea-i cât să ne cerşească
în duhuri locuire pe cântar
ca adevărul dintre noi să crească.

ne sta în graiuri zumzet solitar
deasupra traiului, în za cerească
udând cu stropi de pace un altar.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Corbul
Comentează! | Votează! | Copiază!

C'est fini

E un timp al terorii şi al uitării,
n-am nevoie de cuvinte mari
ca să descriu
ce a murit.
Morţii tac acum,
s-au rupt vrăjile,
e o lumină dementă-n toate
şi se lasă o linişte veche, o ceaţă
în care pierd sânge.
Sânge negru, sânge rău,
timpul trece si reciclează.
Atât de tânără şi totuşi undeva,
o senzaţie de deja-vu
care zgârie.
Pe străzi revoltă,
peste graniţe război,
dar aici, în cartierul industrial,
doar urlet de marfar
şi mici răfuieli
între cerşetori.
Sfâşie-mă un pic,
provoacă-mă. E un mecanism al urii
care vrea să se declanşeze.
Dar tot ce găsesc e tandreţe,
câteva haine
aruncate pe lângă pat,
câteva farfurii lăsate-n chiuvetă.
Pe tine nu te pot urî. Micile tale defecte
sunt o continuă mirare,
cântecele tale
ruseşti, întotdeauna terapie.
Sânge negru, sânge tehnicolor,
pe străzi revoltă,
te ţin de mână
şi adorm.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinit vorbă hazlie

Când a-ntuneric plânge-n om secundă
ce-n gânduri existenţa îi veghează
tu urci spre cer din stele pe o rază
rostogolindu-ţi lacrima rotundă.

Îţi e privirea de altar şi trează
îţi este rugăciunea-n clipei undă
a curge, piatra morţii s-o ascundă,
clepsidra încă să nu ştie oază.

Când însă-i a crepuscul cărnii printre
coşciuguri nefiinţe ce-şi ascut
îmi pare-n umbre înger nenăscut
în sacrul zar a linişte să intre.

Tăcerile în sânge m-au orbit,
doar duhul meu aleargă-n infinit...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Oceanul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slovă despre mine

lumină-mi este liniştea întreagă
în mine chipul tău ce lin revarsă
femeie de vecia lirei arsă
nuntiri cu nefiinţa ce îmi neagă.

cu viaţa către lacrimă întoarsă
duci gândul meu mirări să înţeleagă
peniţa-mi suie vise în desagă
şi-n toate e tăcerea ta neştearsă.

şi ar mai fi cuvinte fără zarvă
ce să ne spună pe un nimb nescris
portiţa de intrare-n paradis
ne-aşteaptă-n coacerea de taine-n larvă.

privind oglinda însă tu eşti doar
o slovă despre mine-n dicţionar.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Balloo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pseudo flămând pe corabia serii

Îţi povesteşte-n sânge clipa viul
Şi-n vârf cu azi e-al vieţii tale scondru
Iar gândul tău spre mâine, ipohondru
Din vise-n piept îţi strică poeziul.
În rugăciune-s îngeri, tot norodu',
Iar Tatăl Om îşi recunoaşte-n Fiul
Tu îmi înveţi cu liniştea târziul
Femeie de iubit, de taine codru.
La mijloc eu şi-n mine timpul zbiară
Ci spre mormânt mi-e veşnicie-n dinţi
Tabloul tău, cel înrămat cu sfinţi
În duh îmi dă merinde-n ceas de seară.
Că mult mai flămânzesc, doar Domnul ştie,
În suflet alb ca-n patimi de hârtie...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Ganymede
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile de tristeţe sunt ca o fântână din care cu cât strângi mai multe, cu atât ţâşnesc mai multe. Lacrimile de fericire sunt un puţ aproape secat. Uiţi de ele, dispar...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La pas de zbor

lumină beau, străjer în ape sure
şi adâncit în doruri colosale
amurgul nedormit cărând pe sale
ca-n noaptea umbrei de-arbore-n pădure.

ebrietatea frumuseţii tale
în respirarea păsărilor pure
îmi alerga prin sânge, să-mi procure
pe drumul meu parfum de soartă moale.

femeie-n gânduri ce-mi încărunţeşti,
prin lume-mi eşti destin şi testament,
al zămislirii dulce element
şi piatră de înmormântare-mi eşti.

genuni deasupra leneş se deschid,
păşim în cer tiptil şi-n zbor lichid.

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Kalu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu chema nemurirea căci te vei stinge din clipă

cuptor de astăzi mâine-n stea îl coace
şi ieri era pitit în aur uşii
pe unde-n diamant spre veci supuşii
intrând, se convertesc la sacră pace...
mai zboară Pasărea din jar cenuşii
dar ploi îl sting şi-i scrum de-o clipă-ncoace
ca dintr-o ţigaretă, ce-n găoace
de gură cuvântează fum cu duşii...
acolo,-n Punte care priveghează
un sânge de-ntuneric astupat
mi-e adormirea în crepuscul trează...
femeie, umbra ta o am la pat,
păcatul către tine se păstrează,
un Înger din icoane decupat...

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Atlantis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre Mine...

Despre mine n-am ce zice,
Deşi ar fi multe de spus.
Sunt inteligent pot zice,
Dar uneori prost dispus.

Despre mine nu mă laud,
Pentru mine faptele vorbesc.
Invidioşii de mă strigă, nu-i aud,
Pe nevoiaşi da, şi dacă-mi şoptesc.

Despre mine ar fi multe de scris,
Multe lucruri, bune sau rele.
Realitatea nu-i deloc un vis,
Am fost prezent prin clipe grele.

Despre mine ca să spun,
Reprezint atât de multe.
N-am gânduri aşa inculte,
Un filozof destul de bun!

poezie de Ovidiu Kerekes (5 aprilie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi...

De azi nu te mai caut, am lacrimile ploaie
Iar tomna îşi dezbracă copacii dintr-o dat'
Mai e puţin şi pleacă, găsesc pe drum aleea
Şi o pornesc în urma-i cu versu-mi sacadat.

De azi nu te mai caut, îmi strâng în pumn din doruri
Le-mprăştii în parfumul sfârşitului de zori,
În runde de lumină văd tolba de tăcere
Găsesc uitarea grea ce o culeg din nori.

De azi nu te mai caut, mi-e versul sec de gânduri
Ramâi obscur în minte fără un nume clar,
Magie scuturată pentru a rupe vraja
Balsamului din suflet... Ramâi un solitar.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

- voiculesciană -

femeie poezie, pe gând în neaflare
duc duhul tău în palme prin iaduri de cuvinte
în limpede-ale vorbei mi te aduc aminte
trecând prin ceţuri, umbră pe căile stelare

cenuşa grea de cântec e-n păsări cu travaliu
în tine prunci de pace în lupta-n pat respiri
pelerinaj la sfântul, un viciu în detaliu
ce-n umbletul pe sânge adie de răpiri

e-n cugetul luminii mirarea că exist
deşi cu taina-n spate mi-e drum de întuneric,
suavele morminte-n adaosul de trist
trăiesc în carne, abur şi rânduit eteric

la tine în odaie m-am cuminţit, ibovnic
sub ale tale fuste, tăcerilor duhovnic...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Enigma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguu

tăceri pe gura ta ca de fântână
sub şoapta de mister tumefiată,
pe sânge ni se scrie clipa toată
sub coajă miez având la îndemână...
din adevăr în veşniciei zloată
se mistuie de veci la săptămână
cât a clădit dumnezeiasca mână
şi-n şapte-a odihnit, sub stea bogată...
în mănăstirea visului zidită
femeie, Ană ce pereţi te strâng,
în mine porţi o linişte vădită...
că viciul de iubire e nătâng
intrând în vremuri taina ce-i ieşită
din îngeri care în sicrie plâng

poezie de Ştefan Petrea
Adăugat de Pekinezul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descrierea

Despre urechile mele pot spune că sunt
cerceii tâmplelor. Despre tâmple
nu zvâcnesc nimic!
Despre mâini pot spune că sunt lacrimile
degetelor. Despre degete... nu vorbesc
cu ele!
Despre gură
pot spune cu ea cuvântul "gură"
şi pot să spun că sunt oglinda ei
în care îşi piaptănă buzele. Despre buze... nu prea
le înghit!
Despre inimă pot spune
că bate la uşa naşterii mele de când
e inundată cu sânge de către mine
şi nu îi deschid fiindcă nu sunt acasă.
Despre sânge nu pot spune
dacă e rece sau cald.
Despre ochi pot spune multe
însă nu spun nimic
fiindcă mă vede
cu celălalt ochi.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!