Rugă
Tânără dimineață, auroră boreală,
vino cu plasa-ți de lumină
peste negura nopții, rafală.
Întinde o mână, regină,
sufletului meu îngenuncheat.
Dezbracă-i rochia tristeții,
primenește-l în marea de alb sidefat
a zilei ce stă să-nflorească nămeții.
Lasă tăcerea perlelor de rouă
să-mi sărute întrebările, ce mor
în triste umbre de gânduri, ce plouă
cuvinte răsfrânte pe buze, în dor.
De-o vrajă rea lovită, aripa de înger
în mine stă ascunsă, imploră ajutor.
A venit vremea să-mi smulgi din legare
chingile autocompătimirii
ce peste noapte carnea mi-au pătruns,
sunt putrezite de instincte gregare,
desprinde-le cu milă, îndurător răspuns
pentru rănile smerite-n vindecare.
Auroră, din marea prospețimii tale
doar o boabă de magie să-mi trimiți,
să-mi vindece trupul în roz de petale,
să-mi vindece mintea zăludă de foștii iubiți,
să mă vindece întreg, chiar și-n suturi sagitale.
Lasă încrederea zilei ce mijește acum,
să mă renască în corole de lumini tripetale.
Către astăzi ia-mă cu tine la drum.
S-a ridicat din genunchi viața-mi tăcută,
sunt vindecată, sunt nou-născută,
sunt gata!
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Silvia Cuzum. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.