Cumnatul
Văd cumnatul în grădină
Într-o liniște deplină
Stă ușor cam aplecat
Nu știu ce l-a apucat
Nu vorbește, nu clipește
Dar se pare că pândește
Inamic neanunțat.....
Sub ardeiul din răsad
Mușuroaie se înalță
Când la gardul vechi de plasă
Când la roșii în șirag
Ce ajung până la prag
În tunele subterane
Cârtița duce vagoane
Marfă bună de gătit
Pe cumnat l-a păgubit
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul fluturelui
Într-o liniște deplină,
Înălțându-se ușor
Zboară-n adiere lină
Prin grădini rătăcitor.
A pornit înspre colină
Fluturașul călător,
Într-o liniște deplină
Înălțându-se ușor.
Din decor fermecător
Seara coboară senină,
Alinat de dulce dor
Doarme-n sânul florilor
Într-o liniște deplină.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac roșu
maci roșii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc ușor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocănița
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
și fluierând prelung
că peste șine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roșii unduind
în prag de seară...
și n-am să-i uit nicicând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Greșeala
Până și apa greșește când curge la vale
și spală de îngeri pontoanele goale
până și cerul greșește
când se împiedică de pragul de nori
și de-naltul din cale!
Greșește
până și peștele când prins nu vorbește în plasă
și-l lasă pe om să greșească
când îl duce acasă
copilul să-și crească
și să nu-i mai vorbească
deși își dorește...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cascada
E strigătul
De disperare
Al unui râu
Ce-a întâlnit
În cale
Șirag de stânci
Și în cascadă
S-aruncă
Peste prag
Să vadă
Tot omul
Că-i victorios
Pe drumul lui
Fără întors!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis și realitate
Când zorii dimineții
îmi bat ușor în geam
doresc să fiu cu tine
în brațe să te am!
Când soare se ridică
puternic... luminos...
cu tine împreuna...
îmi pare tot... frumos!
Când telefonul sună
din depărtări albastre
e simplu... telepatic...
am coborât din astre!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lup de mare
Știi că ai puțin umor...
Tot privindu-mă de zor
Eu fiind o visătoare
Si tu incă lup de mare
Si așa intr-o grădină
Lângă-o floare de sulfină
Mi-ai șoptit că mă iubești
Ca pe-o zână din povești
Fac ochi mari si zâmbet larg
Tu incerci să treci un prag
Râde luna-n candelabru
-Nu-l crede.... caută altu
Dar eu tac privesc in jur
N-o sa caut... clipă fur
El vorbește, eu ascult
Timpul meu e la trecut
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
Când primăvara
Flutură-n stomac,
Ochii luminii vin
La tine în prag.
Când norii s-așează
Pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalță
Pe fruntea-ți divină.
Când ușor mă-apropii
Să te sărut în prag,
În ochi de poezie
Ne contopim cu drag.
Când tu ești supărată
Pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul
Și lipsa de noroc.
Târzie-i primăvara,
Cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii
Visez mereu că ard!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Când...
Când primăvara flutură-n stomac,
Ochii luminii vin la tine în prag.
Când norii s-așează pe flori în grădină,
Un curcubeu se-nalță pe fruntea-ți divină.
Când ușor mă-apropii să te sărut în prag,
În ochi de poezie ne contopim cu drag.
Când tu ești supărată pun fluturii în foc,
Să le ardă zborul și lipsa de noroc.
Târzie-i primăvara, cântă un cuc pe gard,
În ochii amintirii visez mereu că ard!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fă liniște, c-așa ni-i legământul
Fă liniște! Pe bolta agitată,
Netulburat, Luceafărul clipește.
Stă Luna'n colț și liniștea-o iubește,
Parcă acum mai mult ca și-altădată.
Fă liniște! Vreau să ascult pământul.
De la o vreme prea încet vorbește,
Nici nu mai știu dacă și când zâmbește
Cu flori. Așa precum ni-i legământul.
Fă liniște, nici marea nu se-aude
Ori am surzit, ori ea-i ne'nsuflețită
Că valul, nu-mi întoarce-ntr-o clipită,
Nici șoaptele, nici genele de unde.
Fă liniște! Vreau să ascult cascade
Și limpezișuri, văluri neclintite,
Ce-și află chip în chipuri ațintite,
Miraje reflectate în rocade.
Fă liniște! S-aud ce vis au munții,
Atunci când stau cu capete în nouri,
Când veșnicia freamătă ecouri,
Și înfrunzește, fix în miezul frunții.
Fă liniște! S-ascult cum iarba crește,
Nedușmănindu-și gliile zvântate.
Ci dimpotrivă,'n verde alintate,
Cu maci și margarete le'nrodește!
Fă liniște! De liniște-i nevoie
Dar parcă nimeni nu mai ține seama
Că, și'n morminte scormonim cu larma,
Născuți de ei... nu'n buna noastră voie.
Fă liniște! Că n-o aud. Pe mama!
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
NE PÂNDEȘTE CRUDUL INVIZIBIL INAMIC
Ne pândește crudul invizibil inamic
Peste tot în lume, deși speram că-i un nimic,
Dar pe zi trecută prefăcutu-sa perfid
Pe Om să îl răpună ori de-i mare ori de-i mic.
rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râzând în soare
Niciodată nu vei ști
Gândul meu unde va fi
Niciodată ochii mei
Nu-ti vor spune tot ce vrei
Ani intregi te-am așteptat
Până noaptea-n zori a dat
Ani intregi cer năruit
Aplecat m-a-nvăluit
Si acum râzând in soare
Tot inșir mărgăritare
Vorbe dulci deloc sfioase
Le arunc in prag de case
Niciodată nu vei ști
Gândul meu unde va fi
Si inot plutind pe val
Zi de zi, an dupa an.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vorbește!
De ce-ai tăcut ca și un sloi?
Spune ceva, vorbește!
Nu șterge "eu"-l dintre noi,
Când "eu"-mi te iubește.
Unde-ai pitit cuvântul drag,
De mie-acum îmi tace?
Îl mai aștept pe orice prag,
La cât de bine-mi face.
Cum să mai sper să pot opri
Al lacrimii torent,
Dacă și rostului de-a fi
Îți sunt indiferent?
Cât să îndur tăcerea grea,
Când mie-mi ești Lumină?
De-un Soare m-aș înflăcăra,
Aș arde tot cu vină...
Cine te-așteaptă-nfrigurat,
Cu sufletu-n ghețari?
Că nu mai știu de mângâiat,
De când nu mai apari.
Care a zis, exagerând
Că timpul spală tot?
Să-l văd sihastru și trecând
Singurătatea-înot!
...
De ce-ai tăcut ca și un sloi?
Sunt în genunchi, privește!
Atât de vechi ajuns-a "noi"?
Să-l re-nviem... Vorbește!
poezie de Vali Iurașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În prag de primăvară
Uitată-n prag de primăvară,
De melosul unei iubiri...
Aștept să înflorească iară
Și pentru mine trandafiri.
Tristețea n-o las să se vadă,
Prea mândră sunt să recunosc.
În pas ușor, mergând pe stradă,
Zâmbesc celor ce mă cunosc.
Perdeaua iernii de zăpadă,
Mi s-a topit pe ochi demult.
Încremenită-o las să cadă,
În versul liric mă ascund.
poezie de Doina Bonescu din Punți de cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărgele
E trecut de miezul noptii
Singură la o fereastră
Șase-șase, zarul sorții
Ți-a alunecat sub glastră
Lunecoasă e iîn noapte
Luna tainică pe boltă
Și în tine fierbe sânge
În șuvoaie se revoltă
Timp trecut, vremuri apuse
Poposesc la tine-n prag....
Ia doar zilele senine
Ca mărgele în șirag.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
S-a lăsat brumă în
Podul palmei mele
Până ieri priveam jocul de frunze
Făceau mici vârtejuri-
niște fluturi bizari
ce-au uitat că e toamnă-
Se-agățau de o rază plâpândă
Abia luminând linia vieții
Oricum de mult merg cu pași mici
Nu știu unde duce
Drumul are margini cu măceși
Dincolo de ei este lumea
Este tot ce-am uitat înainte să știu
Tot ce știu și n-are uitare
Este ieri și azi
Este mâine
Încerc să străbat printre spini înspre ele
Cum să trec să n-arunc o privire
Strivesc cu buzele picătura de sânge
Drumul s-a făcut o vâlcea
Dintr-odată coboară de-a lungul brațului
Își tremură unda unde bate pulsul
La încheietura lipită de tâmplă
Încercând să-i oprească ecoul
Și lacrima devine roșie
Sau măceșele sunt roșii
Nici măcar nu mai contează
Trebuie să plec
S-a lăsat bruma în podul palmei mele
E un iz de târziu
Și mi-e frig
Oare unde ești tu
Am să-ți las o brândușă de toamnă în prag
Când ajung
Ori de vrei să rămân lasă ușa deschisă
Mă descurc eu cumva
Pe când vii îți va fi
Ne va fi poate cald
Și bine
Între timp am să merg în grădină
Poate ai un coș undeva
Au căzut pe jos plin de gutui
Și-i păcat
poezie de Mihaela Poduț Ienuțaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când amintirile-n trecut
Incearcă să te cheme
Pe drumul vechi si cunoscut
Mai treci din vreme-n vreme.
catren de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ai un inamic, trebuie mai întâi să-l asculți și să-ți dai seama dacă într-adevăr este un inamic sau pur și simplu vorbește într-o altă limbă.
citat din Hans-Peter Durr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște
E liniște în casă,
Doar pașii mei
Îi dau acum viață
E liniște în jur
Doar vrăbiuța
Ciripește
Într-un prun
E liniște în ochii mei
Doar gândul bun
Mai strălucește-n ei
Atâta liniște
Mă doare...
Caut la soare
Alinare
Sunt eu și el
În curtea goală
Și vrea cu zâmbet
Să apară
În casa mea
Cea veche
De la țară
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturii
Fluturi albi și roșii,
Și pestriți, frumoși,
Eu îi prind în plasă,
Când mama mă lasă.
Eu îi prind din zbor,
Însă nu-i omor;
Ci mă uit la ei,
Că sunt mititei,
Și frumoși, și-mi plac,
Dar eu nu le fac
Nici un rău, deloc.
Și dacă mă joc
Cu vreunul, știu
Binișor să-l țiu
Și pe toți, din plasă,
Îi ajut să iasă,
Și să plece-n zbor
După voia lor.
poezie pentru copii de Elena Farago
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Cartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Străinul
la margine de drum și sat
în cimitirul vechi uitat
străinul intră aplecat
de ani...
la care cruce a-ngenunchiat?
și care dor l-a îndemnat
să vină-n sat?
părea o umbră de demult
nimeni nu l-a recunoscut
dar întrebat
străinul a spus
- nu sunt străin... nu am fost dus
în fiecare zi în zori
cu gândul eu am fost la voi!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!