Mărgele
E trecut de miezul noptii
Singură la o fereastră
Șase-șase, zarul sorții
Ți-a alunecat sub glastră
Lunecoasă e iîn noapte
Luna tainică pe boltă
Și în tine fierbe sânge
În șuvoaie se revoltă
Timp trecut, vremuri apuse
Poposesc la tine-n prag....
Ia doar zilele senine
Ca mărgele în șirag.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Podul Mirabeau
Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Și dragostea noastră...
Eu știu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub brațele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Iubirea ca râul curge ușor
Și se petrece.
Înceată-i viața - val călător,
Nesecat e-al Speranței zbor.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
Și dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Zone: Selected Poems Paperback" de Guillaume Apollinaire este disponibilă pentru comandă online la 65.99 lei.Cadru
Singur
Calatoresti adesea
Prin vant si ploi
Mai des prin vremuri de furtuna
E noapte
E e frig si e tarziu
In camp deschis
Tresare luna
Stele,
De zapada se astern
In graba
Si prin ograda
Un iepure
In varf de deal
Priveste
Cam nedumerit, doar satul
In timp parca
A amortit
Dar nu,
Caci e doar umbra
Bunicul,
Apare pe prispa
Si se indreapta pe carare
Grabit si apasat de ani, sa inchida usa
Dupa un timp
Ultima lumina
Spune satului
Noapte buna
Iepurele,
Disparuse in culcusul lui
Lasand in urma lui
Simpaticele-i urme
Luna
Implineste cadrul mirific
Al noptii
Scaldata in lumina
Mai ramane
Un singur lucru
De spus!?...
A da!... somn usor si noapte buna
poezie de Florea Nicolae din Iarna (3 august 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipurile prietenilor și ale familiei tale nu îmbătrânesc niciodată. Doar te miri că a trecut atâta timp sau că a trecut atât de repede.
citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Iarna în prag
m-am trezit de dimineață
si deschid fereastra larg...
nu mică mi-a fost mirarea..
iarna o zăresc in prag!
dezbrăcată-i... tremurândă..
cu ochi mari si inghetați
cu cinci fulgi acoperită
si cu vântul... ca doi frați
ce să fac cu tine iarnă?
nu te vreau... abia mă țin
lângă soba ce-am incins-o
cu trei ghimpi de trandafir!
astăzi... nu primesc pe nimeni
stau in pat.. citesc Balzac..
povestiri despre moravuri
realist... si nu abstract!
si așa cu timpu-n palmă
cel trecut si viitor
mă impac cu tine iarnă
eu in casă... tu-n pridvor!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pod de gheață
De la casa mea la tine
Pod de gheață-i, și-i subțire
Se rupe dacă alerg
Se topește dacă-aștept
Fără pod cum să ajung
Gândul trist să ți-l alung?
Vino tu în zbor pe seară
Ca un fulg ușor pe geană
Și m-adoarme, somnul lin
Sub fereastră lângă pin
Mă veghează, dă-mi sărut
Peste-al șoaptelor trecut.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încremenire
un ultim pas spre tine
mă-ndeamnă la tăcere
decizia finală
o iau atât de greu
încorsetată-n dogme
și clevetiri banale
imi trec zilele triste
și toate sunt la fel
un ultim pas spre tine
m-aprinde ca scânteie
o lacrimă mă ceartă
în visul cel pierdut
și tot în jurul nostru
e-nvăluit în ceață
iar clipa despărțirii
se află în trecut....
eu stau încremenită
răspuns nu am la mine
din ceruri mă privește
doar bunul Dumnezeu
sub crucea cea de piatră
adorm in veci cu tine
toți pomii din grădină
și gândul meu stingher.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cascada
E strigătul
De disperare
Al unui râu
Ce-a întâlnit
În cale
Șirag de stânci
Și în cascadă
S-aruncă
Peste prag
Să vadă
Tot omul
Că-i victorios
Pe drumul lui
Fără întors!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jurnalul
Fereastra mea... e-o parte din tablou
sau, uneori, oglinda ce-mi răsfrânge
decorul care, de un timp, îmi plânge,
dar este și al viselor ecou.
E-atât de veche rama, iar pe geam
se scurg în voie urmele de ploaie
încât lumina zilei se înmoaie
când trece-n strat de timp în amalgam.
Pe pat, e-o carte veche, o citesc
și doar o filă, ultima, e nouă,
iar multe din trecut au stropi de rouă
pe care-i văd doar când o răsfoiesc.
Nu mă opresc pe-acolo știu ce-am scris!
mi-o amintesc pe toată: e-o poveste
ce, peste vremuri, poate să ateste
că de fereastră a trecut un vis.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe boltă când apare luna
Când noaptea-i cu lună
Iubita-ți jură-n fraze parfumate
Iubirea-i nebună
Dar minte cum mințiră toate celelalte
Minciună, minciună
De n-ai fi tu iubirea n-ar avea cuvânt
Tu ești durerea
Ești mângâierea
Tu farmeci totul pe pământ.
Pe boltă când apare luna
Printre șoapte, când e noapte
Atunci apare și minciuna
Cu cununa ei de vis.
Și-atunci zefir
Și trandafiri
De fermecatele iubiri
Viața fără de minciună
N-ar mai fi un paradis.
Minciună, minciună
Tu dai iluzii dulci ca și morfina
Minciună, minciună
Tu ești otrava, ești plăcerea, ești lumina
Minciună, minciună
Prin tine farmecul vieții îl simțim
Și tot prin tine,
În nopți senine
Visăm, iubim și suferim.
Pe boltă când apare luna
Printre șoapte, când e noapte
Atunci apare și minciuna
Cu cununa ei de vis.
Și-atunci zefir
Și trandafiri
De fermecatele iubiri
Viața fără de minciună
N-ar mai fi un paradis.
cântec interpretat de Cristian Vasile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adie vântul
mă uit cum pleci... la despărțire
nu ai schițat niciun surâs
n-ai aruncat nicio privire
doar o mușcată-n geam a plâns
privesc doi meri cu crengi lăsate
la umbra cărora ai stat
cum ai deschis poarta în noapte
cu pas ușor te-ai depărtat
tu nu ești prima care pleacă
dar niciodată n-a durut
adie vântul și mă-ntreabă
-ce e iubirea..... n-ai știut?
mi-e dor... atât de dor de tine
de clipe martore ce-au fost
în nopți si-n zilele senine
când tot în lume avea rost
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac roșu
maci roșii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc ușor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocănița
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
și fluierând prelung
că peste șine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roșii unduind
în prag de seară...
și n-am să-i uit nicicând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scut și spadă
... nu există trecut, nu există trecut
doar memorie crudă
doar un spațiu prezent în bucăți desfăcut
de prezența mea nudă
nu există trecut, nu există trecut
doar un soi de samară
ce cândva am găsit, ce cândva am pierdut
cu tristețe amară
nu există trecut, nu există trecut
numai clipe reale
ce mereu lapidar sunt plătite tribut
la nimicuri banale
nu există trecut, nu există trecut
doar abrupta cascadă
cea din care-am ieșit, cea în care căzut
mulți ar vrea să mă vadă
nu există trecut, nu există trecut
doar ceva ce insistă
că în tot ce-am ales între lance și scut
- viitorul persistă...
poezie de Iurie Osoianu (4 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Resemnare
Veghează asupra mea si sufletul imi lasă
S-alunece-n tăcere sub raza din fereastră
Si dacă vine noaptea si incă n-am plecat,
Ia candela aprinsă asteaptă resemnat.
Trecut e tot in vreme in ceasul de final,
Străină stă o iarnă fiind ultimul hamal.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au trecut anii...
Știa doar cum se fierbe apa,
Proaspăt fiind căsătoriți,
Azi știe cum să taie ceapa,
Și face chiar cartofi prăjiți.
epigramă de Paul Constantin (8 august 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Mi-e tare dor
Mi-e dor de casa cu balcon
Și cu petunii în răzor....
Mi-e dor de banca de la poartă,
Mi-e dor de tot ce-a fost odată,
De curtea plină cu zăpezi,
De ciucuri roșii de la iezi!
Mi-e dor de zilele de vară,
Și potecuța de la moară,
De bolta toată înstelată
De greieri ce cântau în ceată
Mi-e dor de moți și de cimpoi
De apa rece din Ampoi...
Mi-e dor de ulița din sat.
Mi-e dor de tabla mea de șah.
Și de părinți mi-e foarte dor
Și pâinea caldă din cuptor
Mi-e dor de zilele senine...
De casă și mult dor de tine!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot ce am
Ploua cu trandafiri,
Cu amintiri....
Si am trecut
Zambind prin toate,
Chiar daca adunate
Nu au umplut
Cutii cu bani,
Dar am pastrat in timp
Acel ceva....
Iubirea de nepot
Si neam!
E tot ce pot, e tot ce am!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața continuă
Pas după pas, zi după zi viața noastră construim...
Suntem veșnic flămânzi, hulpavi ne hrănim
cu momente de frenetică eternitate
când zilele în așteptare se succed cu aprioritate,
precum mareea ce apa aduce tremurând
apoi o retrage râzând...
Sunt clipe ce nu cunosc deznădejde,
inegale și lipsite de orice primejde.
Înainte de linia de sosire, în ultima zi,
adevărata victorie va înverzi
căci doar atunci se atinge miezul,
din greșeli și învățături deslușim crezul.
A ne întoarce în trecut nu are rost...
Nu e un simplu avanpost...
Viața continuă și cu ea, existența noastră
ce deschide-n fiecare dimineață a luminii fereastră.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sora mea
Sub pleoapa cerului cernită
Singurătatea-și face loc
Rănită fiind la o aripă
La mine într-un colț de bloc
Încerc s-o consolez în grabă
- Îți dau un ceai sau o cafea?
Ea mă privește cam mirată
- Nu voi pleca, sunt sora ta.
Se pare... ai uitat de mine
În vara care a trecut
Dar vine toamna și mi-e bine
Aici la tine-n așternut.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet la întâmplare
Dintr-un volum de versuri, doar sonete
Citesc în noaptea asta. Cât să-mi treacă
Tristețea mult și oful... doar oleacă...
Apoi întorc oglinda din perete.
Alunecos, ca firul de mătase,
Din cupa vieții-mi picură amarul
Sperând zadarnic să-mi arate zarul
În loc de "unu-unu","șase-șase".
De mult aștept din ceruri o minune
Trifoi cu patru foi să îmi răsară
Dar soarta, văd, se ține doar de glume...
Îmi dă doar ierni în loc de primăvară
Și mă trimite rătăcit prin lume.
Apoi mi-aruncă-n silă zarul iară...
sonet de Mihail Mataringa (5 martie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă...
Și dacă intr-o zi
Nu voi mai fi
Vei bea cafeaua
Singură?
Imaginar voi fi
Langă tine
Să nu exagerăm
Nu vei vorbi
De una singură
Așa doar
Dacă din greșeală
Vei vărsa
O picătură de cafea
Te vei gândi
Că era mai bine
Să fie pusă
In două cești
Si dacă intâmplător
Vântul va deschide
O ușă
Te vei uita
Să vezi dacă vin?
Hai fii veselă
Nu s-a intâmplat
Nimic...
Sunt langă tine!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!