
Cascada
E strigătul
De disperare
Al unui râu
Ce-a întâlnit
În cale
Șirag de stânci
Și în cascadă
S-aruncă
Peste prag
Să vadă
Tot omul
Că-i victorios
Pe drumul lui
Fără întors!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Însingurare
Sunt tot amurgul înserarii
Sunt patima ascunsa-n flori
Sunt strigat mut al disperarii
In drumul scurt al vietii-n doi
Sunt eu aici cu mine insami
Sunt trupul gandului pribeag
Ce-a obosit sperand in vise
Îngenuncheate intr-un prag
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În prag de primăvară
Uitată-n prag de primăvară,
De melosul unei iubiri...
Aștept să înflorească iară
Și pentru mine trandafiri.
Tristețea n-o las să se vadă,
Prea mândră sunt să recunosc.
În pas ușor, mergând pe stradă,
Zâmbesc celor ce mă cunosc.
Perdeaua iernii de zăpadă,
Mi s-a topit pe ochi demult.
Încremenită-o las să cadă,
În versul liric mă ascund.
poezie de Doina Bonescu din Punți de cer
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărgele
E trecut de miezul noptii
Singură la o fereastră
Șase-șase, zarul sorții
Ți-a alunecat sub glastră
Lunecoasă e iîn noapte
Luna tainică pe boltă
Și în tine fierbe sânge
În șuvoaie se revoltă
Timp trecut, vremuri apuse
Poposesc la tine-n prag....
Ia doar zilele senine
Ca mărgele în șirag.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cumnatul
Văd cumnatul în grădină
Într-o liniște deplină
Stă ușor cam aplecat
Nu știu ce l-a apucat
Nu vorbește, nu clipește
Dar se pare că pândește
Inamic neanunțat.....
Sub ardeiul din răsad
Mușuroaie se înalță
Când la gardul vechi de plasă
Când la roșii în șirag
Ce ajung până la prag
În tunele subterane
Cârtița duce vagoane
Marfă bună de gătit
Pe cumnat l-a păgubit
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste scrisă
ce te-a întors
din drumul tău
ce s-a-ntâmplat
în astă seară?
eu știu
dar nu pot explica
e atât de frig afară...
să tac?
poate-i mai bine așa
să uit?
aș vrea dar nu se poate.
rămâi atunci
iubirea mea
poveste scrisă într-o carte!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc de iarnă
Bulgări astăzi am facut
Din zapada ce-a cazut
Și-i rostogolesc spre tine
Cu viteza in zecime
De secunda, fara scut
Iutesc pasul si m-ascund
Sa nu fie bumerang....
Dar ma-mpiedic de un prag
Cad in pat de tufanele
Galbene ca niste stele
Si sarut pamant cu frunze
Aramii si cam ursuze....
Uite asa s-a intamplat
Când cu iarna m-am jucat.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnul și buburuza
am întâlnit întâmplător
un domn înalt impunător
avea și studii la Paris.....
un erudit în tot ce-i scris
eu îl admir dar nu știu cum
s-a-mpiedicat ieri pe un drum
de-o buburuză roș-intens
ce șchiopăta puțin in vers
se-apleacă Domnul... derutat
să vadă ce s-a întâmplat
dar Buburuza i-a zâmbit
-cer scuze dacă v-ați lovit
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Șinele
Șerpuite doua șine
Lunecă pe o campie
Arcuite peste deal
Duc cu ele vis real.
Eu rămân pe un peron
Dezolant, noaptea în somn
Și cand dimineața vine
Gol e drumul fara sine.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Două cântece ale eschimosului
I Evadând din eternitate
Omul a venit alergând fără chip pe suprafața pământului
Fără ochi și fără gură el alearga cu fața spână
Știa că pășește pe piatra morții
Știa că el era o stafie e tot ce știe.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un melc
pe care fulgerul l-a trăsnit
A fumegat până a ajuns un halou pârjolit în palma-i amorțită.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un păstrăv
dar a căzut o brumă albă și fierbinte
De pe hornul unei stele și peștele s-a risipit în cristale.
Pipăind un milion de ani sub pietre
El a găsit un șoarece
dar un suspin al timpului
L-a spulberat în firimituri de articulații.
A luat o piatră ascuțită și și-a găurit fața
Prin lacrimi și durere a privit planeta.
A găurit iarăși mai adânc și prin lacrimi și durere
A scrâșnit la fulger la brumă și la timp.
Atunci, zăcând printre oase pe cimitirul pământului,
A văzut o femeie fredonând în pântecele ei niște cântece.
El i-a dat doi ochi și-o o gură în schimbul unui cântec.
Ea a lăcrimat sânge, ea a urlat de durere.
Durerea și sângele erau viață. Dar omul a râs
Cântecul merita prețul.
Femeia s-a simțit înșelată.
II Cum a început apa să cânte
Apa voia să trăiască
Ea s-a dus la soare s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la copaci ei au ars-o s-a întors plângând
Ei au putrezit s-a întors plângând
Apa voia să trăiască
S-a dus la flori ele s-au ofilit s-a întors plângând
Ea voia să trăiască
S-a dus la pântece a întâlnit sângele
Ea s-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit cuțitul
S-a întors plângând
S-a dus la pântece a întâlnit larva și putregaiul
S-a întors plângând dorind să moară
S-a dus la timp a trecut prin aceeași ușă de piatră
S-a întors plângând
A început să caute prin tot universul nimicul
S-a întors plângând dorind să moară
Până când nu mai rămânea nimic din plâns
Zăcea în străfundul tuturor lucrurilor
Absolut epuizată absolut limpede
poezie de Ted Hughes din Cioara. Din viața și cântecele ciorii (2022), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Penelopa
Din norii disperării mele arunc cuvintele spre cer
Mă simt frumoasa Penelopa si țes lungi pânze de mister
Ulise a plecat departe... sirene-n drumul lui apar
Dar credincioasa Penelopa numără zile-n calendar
Și mare nu i-a fost mirarea când aparu din nou in prag
Aș vrea să fiu o Penelopa si tu Ulise... soțul drag!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata din munți
In satul mic ascuns in munți
Pe drumul pașilor desculți
Trăia o fată, o codană,
Cu ie albă si năframă
Avea doi ochi lipiți cu smoală,
Mersul ușor de căprioară!
Mioarele erau in turme,
Prieteni, rugii de la mure!
Toți fagii munților bătrâni
O ajutau să țină-n mâini,
Viața aspră, traiul dac,
Ce-l moștenise peste veac.
Am revăzut-o de curând....
Am intrebat-o surâzând,
-Ești tot acolo sus la vatră
Lângă cuptor cu pâine caldă?
-Nu-mi pare rău ce am ales
Nicicând, tu nu ai ințeles,
Iubirea mea de soare-n geam,
Si libertatea unui ram
Cu muguri verzi in primăveri
Uitând de ziua cea de ieri,
Stăpâna crestelor din munți,
Acolo unde norii-s rupți...
Soră cu râul la cascadă
Luând viața ca o pradă,
Eu am rămas cioplită-n piatră
Urmașă din zeiță dacă!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ploaie
Zâmbitor cu nonșalanță
Ii privești pe toți in față
Si pășești cu siguranță
Te privesc si mă intreb,
Ți se pare drumul drept
Fără un impediment?
Te admir pentru curaj,
Ai lăsat după grilaj
Supărarea tatuaj....
Ochii tăi sclipesc in soare
Si sărută cu ardoare
Răsăritul fără ploaie!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *
Mi-e sete de cuvintele tale
Mi-e sete de izvor.....
Aș vrea să te urmez în cale,
Fără trecut, doar viitor!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Drum spre stele
(celui care a fost Gheorghe Pospai)
Deci ai plecat...
Ți-ai luat rămas bun in liniște
Și ai trecut în veșnicie
Fără păreri de rău, fără lacrimi.
Dar o ultimă întrebare:
N-ai auzit strigătul zorilor,
Al frunzelor de nuc,
Al primăverii
Care dă in clocot,
Al florilor pline de viață?
Nu... nu vreau să-ți tulbur liniștea.
Drum lin spre stele.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce-a stăpânit peste tezaur
Și cel ce-a udat Bobul de Aur,
La fel, să doarmă, s-au întors cuminți
Sub iarbă, hrănind același Laur.
rubaiat de Omar Khayyam, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel în prag
Mama a ieșit în prag
Să mă soarbă din priviri,
Revedea copilul drag
Ce s-a -ntors din rătăciri.
E căzută-n amintiri
Ce în vise o atrag.
Mama a ieșit în prag
Să mă soarbă din priviri.
Din al anilor șirag
A făcut mărturisiri,
Cum îmi da doar ceai frag
Ca să am blagosloviri,
Mama a ieșit în prag.
rondel de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino
hai, vino-i dimineață, trec clipe peste prag
afară-i frig și ceață la mine-i ceaiul cald
hai, vino, nu te teme, trec zilele pe rând
pământul negru geme scăldat de ploi și vânt
la mine e doar soare în ochii mei căprui
hai, vino și-i sărută, nu spune nimănui
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui agronom
După ce-a fost criticat
Că e leneș, că-i tembel,
S-a pus omul pe săpat...
Nu mai știe câți nici el.
epigramă de Nicolae Mihu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiar și iubirea poate să ucidă
Chiar și iubirea poate să ucidă,
Când se supune prețului de cost
Și dovedește astfel să fi fost
Prea dreaptă, prea egală, prea lucidă.
Mai norocos rămâne drumul prost
Decât o cale dreaptă și rigidă,
Când e constrânsă viața să decidă
Între minuni și pământescul rost.
Să tremuri fără somn și-n așteptare,
Când peste vis perdelele se trag
Și disperarea bântuie mai tare,
Fără să știi nimic despre cel drag,
Dar să cunoști cereasca desfătare,
Când umbra sa dă buzna peste prag.
poezie celebră de George Țărnea
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Matematică
încep să scad și să adun
ce a fost rău și ce-a fost bun
un zâmbet înflorește-n ochi
e drumul lung și plin de gropi
încep cu merii prinși în floare
plus casa-n zi de sărbătoare
adun și pași făcuți în doi
scad norii cei pictați de ploi
și-nviorată sub un cer
de iarnă aprigă cu ger
dau mită timpului trecut
să uite tot ce am pierdut.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!