Cântec naiv
De ce nu vrei să-nnebunești la ora cinci
După-amiază, când e-atât de bine,
Și în sufrageriile adânci
Să faci pe preșuri tumbe dulci cu mine?
M-aș milogi-n dulapuri vechi să-ți pui
Rochia moale și, rămasă goală,
Ne-am bate cu lichioruri amărui
De chimion și mentă glacială.
Iar către-amurg, făr-a mai ține minte
Cine suntem, aproape de mătasă,
Îngenunchind pe paturile sfinte,
Am da cu sufletele noastre foc la casă!
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Opere III. Cersetorul de cafea" de Emil Brumaru este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la Citate similare
Lui Emil Brumaru
Dumnezeu e una cu îngerii săi, cu
stelele și pământurile din întuneric
cu oamenii săi pe care îi ocrotește în creșa
sa de vietăți (?!) cu aripi
de mici învățate la creștere
anii și lumina unui înger
îngerul Brumaru nu este
decât cu 22 de ani mai bătrân decât mine
totuși îi spun domnul înger
(?!) așa
cum și unei stele anume
doamna betelgeuse îi spun, sărut
mâna de miliarde de ani
îngerul Brumaru
fie îngerul Brumaru
emil atât de aproape tuturor păsărelelor
cu pene potrivite: de apă
aproape
ca peștii zburând (?!) prin tăcerea
tăcerii poeților zilei de azi sau de mâine
sau îngeri și ei
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi
De-aș fi o lacrimă-n amurg
În ochii tăi aș înnopta
Iar dimineața să mă scurg
Scăldată de privirea ta
De-aș fi un zîmbet răsărit
În colțul gurii tale dulci
Te-aș săruta la infinit
Pân' ți-aș lăsa urme adânci
Un rid pe fruntea ta de-aș fi
M-aș preschimba în bucurie
O viață-ntreagă m-aș jertfi
Pe-al tău altar de furie
O șoaptă dac-ar fi să fiu
Din vorba-ți uneori domoală
M-aș revărsa așa cum știu
Încetișor la tine-n poală
De-ar fi să fiu un simplu gând
Rătăcitor la tine-n minte
Te-aș zăpăcii din când în când
C-o dragoste fierbinte
Și pe o filă de poveste
Ne-am regasi în Univers
De-ar fi să fiu în viața ta un ESTE
Și nu un FAPT DIVERS...
poezie de Florentina Danu
Adăugat de Florentina Danu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îngerul Brumaru
fie îngerul Brumaru
emil atât de aproape tuturor păsărelelor
cu pene potrivite: de apă
aproape
ca peștii zburând (?!) prin tăcerea
tăcerii poeților zilei de azi sau de mâine
sau îngeri și ei
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am locuit o vreme-ntr-un bostan
Pe care îl scobisem an de an.
Aveam acolo pat cu așternuturi
Făcute din aripi calde de fluturi
De după-amiază și din raze fine
Ce se lipeau când transpirai de tine,
De trebuia să îți descurc din ele
Trupul cu sâni răstiți la sfinți, coapse grele
Și să-ți așez cu grijă pe podele
Tălpile moi și degetele mici
Ca dintre pernele profunde să-ți ridici
Lenea ta suverană și-n odaie
Să-ți târîi părul tânăr ca pe-o claie
De unde se aud foșnete pure
Ca ale ierbii-ndrăgostite-ntr-o pădure...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne mutam din mine în tine
ca dintr-o casă într-altă casă
din mântuire în mântuire
ca două pietre în deșertul acestei lumi
goliți de resturi
în cămăși albe
ne lipeam brațele de adevăr
și chicoteam când întunericul
se topea sub tălpile moi
am crescut
vai cât am crescut șerpește prin gânduri
în mine sunt războaie
în tine se înserează în mijlocul zilei
și gropi adânci ne stăpânesc ființele
suntem ca morții
fiecare în pământul său cleios
ne ajunge să schimbăm două vorbe
și auzim trosnind
capacul sicriului
vai nouă că ne-am avut
dar nu ne-am rămas
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cinci distihuri echivoce
Hai să-ți fac destăinuiri!
Am iubit cândva un flutur.
El, cu aripi de te miri
Cum de poate duce ciuturi
(Căci erau asa subțiri!)
De vreo șase-șapte puduri.
Eu, extatic de-ngâmfat
Că îl pot trânti în pat,
Să ne fim o clipă miri.
Hai să-ți fac destăinuiri...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Faceri și prefaceri
Ca să fiu cu tine, brațele-amândouă
le-aș preface zilnic în alei cu flori,
ca să fiu cu tine m-aș preface-n rouă,
tălpi catifelate să-ți sărut în zori.
Să îți fiu aproape-i oportunitate,
să îți fiu aproape este dar ceresc,
când sunt lângă tine mult mai tare bate
inima, alături când îți sunt, trăiesc!
Să îți simt suflarea, trandafir m-aș face,
să-ți sărut urechea m-aș preface-n cânt,
și -n amurgul zilei, știind că îți place
să îți mângâi părul, m-aș preface-n vânt.
Împreună, viața vom preface-o-n praznic...
Tu-mi vei fi comoară, eu îți fi-voi paznic.
sonet de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adio-ți spun, dar...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
Că sunt minciuni, sunt vorbe-n vânt,
Oriunde pleci rămâi cu mine,
Chiar și la capăt de pământ...
În amintiri am să-ți găsesc,
Ochii și privirea-aceea,
Deși n-o să-ți mai zăresc,
Pașii-ți, străbătând aleea...
În poze vechi din vechi albume,
Totu-i la fel, nimic schimbat,
De-ar ști Trecutul, multe-ar spune,
Și te-ar certa că m-ai uitat...
Prin suflet tot o să te plimbi,
Chiar dacă pleci cu tot, cu toate,
Asta nu poți ca s-o schimbi,
Asta? Nimenea nu poate...
Adio-ți spun, dar tare-aș vrea,
Să-ți amintești dorul și dragul,
M-aș face zid la ușa mea,
Să te opresc, să nu-mi treci pragul...
Dar cine-s eu să-ți stau în cale?
O oarecare, vrei să spui?
Deciziile sunt ale tale,
Deși le plâng cu stropi căprui...
Degeaba pleci, căci amintirea,
Rămâne-n inimă etern,
Tot ce ești tu, visul, iubirea,
Îmi sunt cicatrici pe stern...
Adio-ți spun, dar știi prea bine,
M-aș face zid la ușa mea,
Să mai rămâi, rămâi cu mine,
Adio-ți spun, dar... nu pleca!
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unuia, de ziua limbii române
De ziua limbii noastre sfinte,
Nu-i mult ce trebuie să faci;
Un singur lucru ține minte:
Fă tot posibilul și... taci!
epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pizza, my love!
Ești cumva un om normal
Și-ți dorești să fii uimit?
Vrei să fii tu mai special,
Să faci ceva mai diferit?
Atunci e clar ce tre' să faci
Ca tu, cel vechi, să nu mai fie...
M-asculți pe mine, deci tu să taci,
Du-te in bucătărie!
Te pui și faci un blat frumos,
Rotund, moale și pufos,
Și-apoi începi să pui pe el
Bunătați de fiecare fel.
Întâi pui suc de roșii dulci,
Întinzi și-apeși să intre-n blat,
Va deveni gustos și bun,
O să fie aromat.
Puțin salam și multă șuncă,
Doar nu suntem la regim,
Puțin curaj, puțină muncă
Și la sfârșit o să zâmbim.
Dar gata nu mai fii cioban,
Destulă carne că nu mai este,
Fi un pic și italian
Și pune mozarella peste.
La sfârșit punem usor
Deasupra, 3-4 măsline,
Se pun așa pentru decor,
Dar se și mănâncă bine.
Acum bagi totul în cuptor
Și așteptăm în jur de-o oră,
Dar timpul trece mai ușor,
E o ficțiune, de unde oră?
Deci oprește-l repede, nu sta
Că ia toată munca foc.
Și așa te poți distra,
E amuzant, e ca un joc.
Asta a fost rețeta mea
Care sigur te va schimba,
Și ca să fie știută-n lume,
Va trebui să-i dau un nume:
Deci param pam pam și-un strop de Sprite,
Te declar with all my might,
Înfometat from down to above,
Am să-ți spun..."Pizza, my love"!
Ești cumva un om special
Și mănânci acum o pizza?
Te bucuri că nu ești normal
Ca restul lumii fără pizza?
Atunci e clar ce tre' să faci
Să nu rămâi doar cititor...
M-asculți pe mine, deci tu să taci,
Adu-i o pizza la autor!
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prezentare
Trăiam în bulion, trăiam în fructe,
În dulci latrine cu hârtii murdare,
În untdelemn duceam naive lupte,
Sticlele mele aveau dop de soare.
Iubeam păieanjeni fără ca să-mi pese,
Și lângă ziduri mirosul de var;
Pe tăvi dormeam alături de mari fese
De piersice roz-albe ce transpar.
Iar perna mea, ca laptele de moale,
Puf de cocor ce zboară-n ea avea.
Piperele cu rangurile sale
Vechi pretendent-au fost la nara mea.
Și pentru-a-mi fi stăpână și regină
Peste imperiul vast de lene calmă
În fața mea creștea ciuperca fină
Cu reverențe și cu spori în palmă.
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
Viața are o limită, iubirea nu... nu irositi viața, iubiți-vă!
Marin Bunget
Nu irosiți secundele tăcerii...
E-atât de scurtă trecerea prin lut.
Când ai ajuns la ceasurile serii
Să nu pui întrebarea... ce-ai făcut?
Nu înveli iubirea-n gânduri rele,
Alege dor, când viața ta e goală,
Să nu fii singur dincolo de stele
Impovărat de propria-ți greșeală.
Când timpul curge fără de oprire
Nu ține ură-n viața ce-o trăiești.
Numai iubind ajungi în nemurire.
E-atât de simplu, Doamne, să iubești...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Dulap
Dulap obscur, în tine arde-un înger
Îmbobocit pe râșniți de cafea
Visând piper rotund și zahăr cubic,
Fără să-ți știe taina nimenea.
Ouă adânci cu-amiezi sub coaja fină
Tu-ascunzi tăcut, miresme ce le ierți,
Dulci farfurii cu sufletul ca roza
De parfumat lângă mari pești inerți.
Dar la amurg cotloanele de umbră
Pline-s de spaima furilor gândaci!
Unde e cheia tandră și subțire
Spre-a rupe neputința-n care zaci?
Ca s-auzim cum pentru-ntâia oară
Cuțitele vorbesc de mărul acru
Și scos suav din căni miezul de apă
Să-ți tremure pe rafturi, dulap sacru.
poezie de Emil Brumaru din Dulapul îndrăgostit (1980)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi suntem ziarul de la ora cinci (lui Dan Costinaș, care ține singur pe net "Ziarul de la cinci")
Vremurile sunt așa cum sunt
Coborând în stradă omul intră-n clinci
Dar veniți la noi, tânăr sau cărunt:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Salvarea e încă departe
Fărâma de viață spânzură-ntr-un vinci
Vă deschidem ușa, v-așteptăm în prag:
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Măscăricii-au coborât în stradă
Cu flașnete, goarne și tilinci
După ei dau buzna fripturiști grămadă
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
S-a trezit românul dintr-un vis urât
Lepădând ițari, nojițe, opinci
Și nu-l mai prostesc ei, numaidecât
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
Slobod internetul pentru fiecare
Doar un simplu clik și ieșiți din clinci
Noi suntem o oază dulce de răcoare,
Noi suntem ziarul de la ora cinci!
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada împăcării
De toate-avem prin sufletele noastre:
Mai noi, mai vechi, mai dulci, mai amărui,
Mai cenușii, mai albe, mai albastre,
Dar nici un fel de împăcare nu-i.
Și alergăm bezmetici spre lumină,
În căutarea unei mici iubiri,
De parcă alta n-ar mai fi să vină,
La cât de mari sunt fostele-nvrăjbiri.
Izbindu-ne cu frunțile de stele,
Rănindu-ne cu tălpile de spini,
Furăm nisip, să mai clădim castele,
Furăm povești, să mai clădim grădini.
Așa ne trece vremea, dintr-o dată,
Trezindu-ne bătrâni și foarte reci,
Să-mbrățișăm priveliștea ciudată,
Spre care-ndeamnă căile de veci.
poezie clasică de George Țărnea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a fi de neînlocuit, trebuie să fii mereu diferită! Îmbracă-te prost și vor ține minte rochia. Îmbracă-te impecabil și vor ține minte femeia.
citat clasic din Coco Chanel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albastru 16
Mi-ești lanțul prins de gleznă, ce mă ține
Să nu mai fug în noaptea nunții noastre,
Rănindu-mi inocența cu rușine
Când îmi strivești poemele albastre.
Și muști din versul ce îl port ca salbă,
Când goală mă arăt, să guști din mine.
A mai rămas un pliu din rochia albă
Și un buchet de roșii balsamine.
De mă atingi eu mă deschid ca cerul,
Tot mai albastră în adânc de floare
Și te primesc, iubite, în ungherul
Plin de iubirea tămăduitoare.
A germinat în Lilith și în Eve,
Marame de oceane-nlăcrimate
Le-au fost și strai și nesecate seve
În nopți și zile reci și zbuciumate.
Legată voi rămâne pe vecie!
Mă răzvrătesc dar este-n legea firii,
Să-mi fii bărbat și eu să-ți fiu soție,
Chiar dacă-mi plâng, pe umeri, trandafirii.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș lepăda de tot
Tu mi-ai robit și inima și visul;
Nu-naintez, iar să mă-ntor nu pot,
Mă-nchid și tac... prieten mi-e doar plânsul,
Am obosit... m-aș lepăda de tot!
De tot, de toate, dar nu și de tine,
Căci tu rămâi, în mine, doar al meu,
Chiar dac-așa mi-e rău și când mi-e bine,
Te voi iubi, până la Dumnezeu!
Am să te-aștept, știu c-ai să vii la mine,
Lumină ai să faci la tine-n gând,
Numai tu te pricepi atât de bine
Să-mi ștergi o lacrimă, din când în când!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bocet de adult II
Casa nu mai are sobă
Nici hainele garderobă.
Fluturi explodați în sos
Mi-au întors viața pe dos.
Căci nimic nu mă consolă:
Geaba melci umpluți la rolă,
Geaba îngeri ce-mi perfir
Rouă ca pe-un chilipir,
Geaba chiar femeia goală
Și-n gură cu o portocală;
La treizeici și cinci de ani
Stau și plâng printre motani.
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lia: Însă... Cum rămâne cu întrebarea mea?
Lucian: Nu rămâne nicicum. Încearcă să-ți dai singură seama care ar fi răspunsul. Și eu fac același lucru.
Lia: Ce vrei să spui?
Lucian: Nimic. N-am să-ți spun nici un cuvânt în plus, legat de acest subiect. Dar cum rămâne cu problema urmăririi? Tu ce răspunzi la întrebarea mea? Nici tu nu m-ai lămurit pe mine, deloc.
Lia: Nici n-am s-o fac. Pentru că așa suntem chit.
Lucian: Bine. De acord. Problemele noastre rămân nelămurite, întrebările fără răspunsuri, dar eu n-aș spune că suntem chiar chit, pentru că problemele noastre diferă... Să trecem însă cu vederea. Ce-a fost, a fost! Oricum, faptul e deja consumat, nu mai poate fi schimbat nimic. Tu ai făcut pe Mata Hari, iar eu, ca de obicei, inevitabil, pe Don Juan... Nu?! Cred că putem pleca spre munți acum.
Lia: Mai mergem?
Lucian: Evident, mergem! Chiar dacă nu ne-am lămurit, asta nu trebuie să afecteze cu nimic planul nostru. Vom merge, așa cum am stabilit. Și pentru că am întârziat puțin cu discuția asta, o să luăm un avion din apropiere. Știu eu unde o să găsim sigur unul. Ce zici? De acord?
Lia: Desigur.
Lucian: Bine, Mata Hari. Dar nu crezi că-i cam periculos pentru tine să accepți compania unui Don Juan?
Lia: Luci, nu-i de glumit!
Lucian: Ai dreptate. Însă asta presupune să nu mai faci și altădată pe spionul. Riști să fii descoperită.
Lia: Fii sigur că n-am să mai fac. Mi-a fost de ajuns! Mi-a fost învățătură de minte!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!