Rondelul râului

Din stânca pleşuvă ce râde la soare
Un şarpe cu solzi cristalini se porneşte,
În piatră străpunge croindu-şi cărare
Şi sâsâie-n şipot, prin văi se târăşte.

Pe prunduri albite de praful de sare
O lebădă neagră în cântec jeleşte,
Din stânca pleşuvă ce râde la soare
Un şarpe cu solzi cristalini se porneşte.

Pe maluri tocite se zbate, tânjeşte,
O salcie-şi plânge şuviţa ce-o doare,
Mă-nvăluie râul, de dor mă goleşte,
Mi-l duce la vale, scăpat din vâltoare,
Din stânca pleşuvă ce râde la soare.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor

în spatele meu mama
păşea încet tăcută...
şopteşte numai apa
povestea ei trecută!

culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
şi soare cald răzbeşte
prin nori ca o perdea

din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriţă
şi-n ţipăt izbucnesc

- e şarpe... dinozaur...
strig disperată-n drum
în hohot râde mama...
- ce te-ai speriat acum?

nu vezi? e doar o piele
de şarpe despuiat
care şi-a pus hăinuţa
la soare la uscat

poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

"Tu eşti stânca mea", mi-ai spus.
Stânca de care te agăţai
Când îţi era teamă de înec.
Dar unde eşti acum?
Navighezi liber,
Iar stânca a fost uitată.

poezie de Laura Lambden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări arzând

Mâini albastre se întorc spre cer
Tot mai adânc lumina.
Sclipesc în soare solzi de peşte,
Ale mărilor muze, pe maluri de ostrov.
Nisipul galben auriu
Ca un şarpe ridică din valuri
- Cântări de dincolo de uitare
Şi tu îmbracată în nuferi
Din limpede alb de cleştar
Ridici privirea din jar,
Întinzându-ţi trupul
Spre orizont ca o pasăre liră ce arde.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râde dracu'

Râde dracu' de şiret,
El, ce-i cel mai cel proclet.
Râde dracu' de cireadă,
Dar nu vede că-are coadă.
Râde dracu' de brunet,
El fiind negru complet.
Râde dracu' de ţigan,
Tocmai el, care-i catran.

pamflet de George Budoi din Diavolul în aforisme, epigrame, pamflete şi satire (10 aprilie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa e viaţa: cu un ochi râde, iar cu altul plânge... Să privim cu cel prin care râde!

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

soare de gerar –
umbra mea nemişcată
pe stânca sură

haiku de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halal duduie

Aoleu ce comportare
De viperă asta are
Adesea ca din senin
Ea împroaşcă cu venin
Şi când râde şi când plânge
Are răutatea în sânge
Şi când plânge şi când râde
Face numai faze hâde
Sare gardul sare calul
Cum n-a mai văzut Ardealul
Plecată total cu pluta
Iscă cearta şi deruta
S-a lăsat dusă de val
Până s-a înecat la mal.

poezie de David Boia (19 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşt râul, eu sunt stânca

Neclintit precum o stâncă
În găvanul apei zgomotos,
Gândul meu rezistă încă
Trainic şi statornic la frumos.

Vieţii săvârşim poruncă,
Aşa Cel de Sus a hărăzit,
Formă-gând mereu ne spun că
Să nu te desparţi de cel iubit.

Sunt precepte ale vieţii,
Respectăm ce-n karmă ne e pus,
E magia tinereţii
Gând intens din Zori pân' la Apus.

Cum dezmiardă apa stânca,
Cu blândeţe ori în mod ţâfnos,
Tot aşa primesc porunca
Să păstrez al dragostei prinos.

Măsor timpul cum se scurge
Ţintuit ascult chemarea-ţi tril.
Tu eşti apa care curge,
Eu sunt stânca gândului febril.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

a râde

Cine râde, acela nu se supără, pentru că a râde înseamnă a ierta.

definiţie de Vasilii Osipovici Kliucevski
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Ascultaţi-l cum râde! Râde, nenorocitul! Râde de noi, de ordinea firească a lucrurilor! Râde de Constituţie, de Parlamentul nostru bicameral... Râde de întreaga societate civilă!... Auziţi? E tot numai ironie... Ce râs socratic!... Tăios, ca o lamă de cuţit...
Ofiţerul: Cu neputinţă! (Mecanic.) În acest minister, nimeni nu râde, prietene! Avem numai oameni serioşi, angajaţi pe bază de concurs... În ministerul nostru, râsul e interzis prin regulamentul de ordine interioară...
Bărbatul: Înseamnă că nu-l cunoaşteţi pe şeful meu! Nu mai poate el de ordinea voastră interioară!

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broască ori şarpe?

Broască ori şarpe?
Şarpele înghite broasca.
Labe şi pene sar pe
rânişul apelor. Un vas ca
o nălucă vâsleşte la deal.
De ce-o fi mergând mai repede râul
decât un cal?
Corăbii prin grâul
undelor pleacă la carnaval.
Pleacă de-a dura dealurile cu totul.
Păsările forfoteau pe botul
continentul, seara.
Culorile umplură cerul cu făpturi
bosumflate cum e ceara
dată în clocot. Iei sau furi
din fugă o mână de munţi, iar pe
umerii lumii coboară o mască.
Şarpe ori şarpe?
Broasca iese din şarpe.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa din stâncă

Din stânca cea lovită în pustie
A izvorât cândva şuvoi de apă,
Să bea toţi însetaţii şi să-nvie,
O viaţă nouă astăzi să înceapă.
Când le-a fost sete, Domnul le-a dat apă
Din stânca minunată şi lovită,
Bogat izvor din care se adapă
Dorinţa marii gloate, potolită.

Căci Stânca cea lovită e Cristos
Şi harul Său e apa înstelată.
Vorbeşte Stâncii, dacă eşti setos,
Şi vei avea belşug de har în viaţă.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublima comedie

Ca şi o speranţă dusă
domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar aşa de antiteză

O raţă râde în cehă
mai ceva decât o sfeclă
numai lupul în slovacă
râde mai rău ca o vacă

Şi un cui rănit în freză
râde de cheia franceză
vai de mama lor de boi
fac politică-n butoi

Şi o curcă foarte chioară
poftim râde la chitară

sonet epigramatic de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel ce râde nu e întotdeauna superior celui de care râde.

citat celebru din Nicolae Iorga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostul se cunoaşte uşor: după cum râde. Dar mai ales de cine râde.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare în decembrie

Admirată şi aplaudată
La scenă deschisă
De sărbători
Pufoasă şi uşoară
Cu dorinţa de iarnă lungă
Această zăpadă
Mă cuprinde în braţele ei
Şoptindu-mi în vis
- Când brânduşele
Vor râde în soare
Noi ne vom topi împreună
Eu într-un râu
Tu în lacrimile
Celor care te iubesc.
..................................
Deschid ochii
Scutur visul
Brânduşele au dispărut
Zăpada s-a făcut nevăzută
Ochii mei te caută
Cu disperare
Îţi simt îmbrăţişarea caldă
Afară e soare...
Soare în decembrie!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stânca şi primirea îmbrăţişării

Stânca adună schiturile
În harta ochilor,
Curioşii merg tiptil
S-o îmbrăţişeze.

Vocea ei urcă în clopotniţe,
Cuvintele devin scântei
Născute din zâmbetul
Vieţii în valuri.

Lacrimile se topesc,
Înotăm în marea
Visurilor descătuşate...

Stânca fulgeră
În săgeţile de zbor,
Până în gât
Suntem iarbă şi flori,
Ungem axa timpului
Cu sângele scrâşnetului.

Zbaterea mea
Lăcrimând
S-aşează în genunchi
Şi devin stâncă.

Şi mă-ntreb:
Pe care parte a ei
Schitul îmi primeşte îmbrăţişarea?

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun prieten

câinele râde
pe spate omul râde pe burtă
sau invers
chiar nu mai contează dacă el dumnezeu
e cu ochiul pe animale
(?!)
sau zeu
de duzină îşi râde
creaţia-n bărbi nesfârşite
abia
pieptănate aiurea

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tărâmuri

Nimic nou sub soare
pe diurna-mi cărare -
şarpe hoinar
prin colb de altar...

Tainic e totul
sub Luna ce-alină -
poteca îmbracă
dantelă virgină.

poezie de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul ţese
Frunzele în pelitar.

Via-n bocet se jeleşte
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubeşte
Că dulceaţa i-a trecut.

Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieţii,
Nunţile au fost sistate,
Au plecat petrecăreţii.

Vrabia la cosoroabă
Îşi repară aşternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ţine cu amărâtul.

Doar măceşii de pe maluri
Îmbrăcaţi în purpură
Bucuria-îşi cântă-n valuri,
De soare se bucură.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!