Halal duduie

Aoleu ce comportare
De viperă asta are
Adesea ca din senin
Ea împroaşcă cu venin
Şi când râde şi când plânge
Are răutatea în sânge
Şi când plânge şi când râde
Face numai faze hâde
Sare gardul sare calul
Cum n-a mai văzut Ardealul
Plecată total cu pluta
Iscă cearta şi deruta
S-a lăsat dusă de val
Până s-a înecat la mal.

poezie de David Boia (19 noiembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

În limba ta

În aceeaşi limbă
Toata lumea plânge,
În aceeaşi limbă
Râde un pământ.

Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.

În limba ta
Ţi-e dor de mama,
Şi vinul e mai vin,
Şi prânzul e mai prânz.
Şi doar în limba ta
Poţi râde singur,
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plâns.

Iar când nu poţi
Nici plânge şi nici râde,
Când nu poţi mângâia
Şi nici cânta,
Cu-al tău pământ,
Cu cerul tău în faţă,
Tu taci atuncea
Tot în limba ta.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când era un mic poet
Îl făcea cu ou şi cu oţet
Dar de când a ajuns mare
Îl face cu pâine şi sare.

catren de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama unui drogat

Când ia droguri, de plăcere,
Neglijând adesea masa,
Plânge mama de durere
Însă râde cea cu... coasa!

epigramă de George Zarafu din săptămânalul "Amprenta" din Buzău (19 iunie 2004)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima stinsă

Cine râde, cine plânge
Clipele ce au rămas
Zidite-n pietre de sânge
Pe lumina din obraz?

Cine plânge, cine râde
De trăsnesc norii în casă
Şi se învârt paparude
La colacii puşi pe masă?

E o lumânare-aprinsă
Sub icoană şi mă-nchin
Inima să-mi fie stinsă
Cu o candelă de vin!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul de dar

Dacă REGELE se-nmoaie,
Când REGINA e călare,
OFIŢERUL iute sare,
Căci e CALUL de bătaie!

epigramă de Valentin David (2020)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decepţie

Frumoasa mea cu ochii verzi,
Când râde,-n ochii ei te pierzi;
Când plânge, văd că mă înşel:
Curg lacrimile cu rimel...

epigramă de Nicolae Andronescu din ziarul "Viaţa Buzăului" (28 februarie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublima comedie

Ca şi o speranţă dusă
domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar aşa de antiteză

O raţă râde în cehă
mai ceva decât o sfeclă
numai lupul în slovacă
râde mai rău ca o vacă

Şi un cui rănit în freză
râde de cheia franceză
vai de mama lor de boi
fac politică-n butoi

Şi o curcă foarte chioară
poftim râde la chitară

sonet epigramatic de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul râului

Din stânca pleşuvă ce râde la soare
Un şarpe cu solzi cristalini se porneşte,
În piatră străpunge croindu-şi cărare
Şi sâsâie-n şipot, prin văi se târăşte.

Pe prunduri albite de praful de sare
O lebădă neagră în cântec jeleşte,
Din stânca pleşuvă ce râde la soare
Un şarpe cu solzi cristalini se porneşte.

Pe maluri tocite se zbate, tânjeşte,
O salcie-şi plânge şuviţa ce-o doare,
Mă-nvăluie râul, de dor mă goleşte,
Mi-l duce la vale, scăpat din vâltoare,
Din stânca pleşuvă ce râde la soare.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia e schimbătoare

Femeia e schimbătoare
Ca pana dusă de vânt,
Îşi schimbă tonul – dar şi gândurile.
Întotdeauna dulce
Şi frumuşică,
Când plânge ori când râde – e întotdeauna mincinoasă.
Femeia e schimbătoare
Ca pana dusă de vânt,
Îşi schimbă tonul – dar şi gândurile!

E vrednic de plâns
Acela ce o crede,
Cine se încrede – îşi primejduieşte inima!
Şi acela nu va fi
Fericit pe deplin
Care de pe acest piept – nu-şi soarbe dragostea!
Femeia e schimbătoare
Ca pana dusă de vânt,
Îşi schimbă tonul – dar şi gândurile!

cântec interpretat de Enrico Caruso, muzica de Giuseppe Verdi, versuri de Francesco Maria Piave din libretul Rigoletto (1851)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

umor (vezi şi comedie)

Umorul - pofta de a râde când îţi vine a plânge.

definiţie de Werner Finck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu voi fi niciodată de piatră, voi plânge, voi striga, voi râde şi voi cânta, când va fi nevoie.

Rafael Alberti în Absuelto por la historia (1996)
Adăugat de Cornel Stelian Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luntrea

Şi râde, şi plânge, şi-ntocmai ca luntrea uşoară,
Plutind pintre valuri
Departe de maluri
Se zbuciumă inima mea.

Când luntrea, o, Doamne, se-nalţă şi iar se coboară,
Ajunge odată
Mereu legănată
Doritul liman a vedea.

Şi eu am o ţintă, dar timpul ce fuge şi zboară
Lăsa-mă-va oare
Pe căi mişcătoare
S-ajung şovăind pân'la ea?

Când luntrii se-ntâmplă că groaznicul vânt o doboară,
Cui pasă să ştie
În lumea cea vie:
Cu ce şi-ncotro se ducea?

Ci-n mine s-ascunde ferită de toţi o comoară:
D-a fi să se-nece
În unda cea rece,
Mai bine, ah, nu se năştea!...

Şi râde, şi plânge, şi-ntocmai ca luntrea uşoară,
Departe de maluri
Plutind printre valuri
Se zbuciumă inima mea!...

poezie clasică de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când oala fierbe la foc mic, durează mai mult până sare capacul. Dar sare!

citat din Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sat răsună altă goarnă...

O iarnă plânge, alta râde
Hipnotizând pădurea vieţii,
Când fulgii vinovaţi dezmiardă
Trudita frunte-a bătrâneţii...

O iarnă râde, alta plânge-
Ca plumbul clipele-s de grele,
Răsună-n sat o altă goarnă,
Iar eu visez la filomele!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa e viaţa: cu un ochi râde, iar cu altul plânge... Să privim cu cel prin care râde!

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om râde sau este fericit, puţini îl vor întreba de ce. Însă atunci când el plânge şi strigă, aproape toţi îl vor întreba de ce. Aceasta arată că natura noastră esenţială este beatitudinea, fericirea.

citat din Swami Shivananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când clopotele tac

vântul tremură în liturghii
din duminici trecute

circul revine la noi în oraş

nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schiţează aproape nimic

doar vântul se zbate şi plânge

în turla din adânc
păduri de clopote... tac

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul, dragul meu, e un paradox. O fiinţă ciudată, exotică. Râde când ar trebui să plângă, plânge când ar trebui să râdă, trăieşte fără minte şi moare fără chef. E slab, zilele îi sunt ca iarba.

paradox de Amos Oz în Fima
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

când poezia e taină
şi când taina poezie
tu dezbrăca-te haină
savurând gelozie

când privirea-i tristeţe
şi când zâmbetul plânge
tu îmbracă tandreţe
clocotindă în sânge

iar când vinete buze
spun adio iubire
tu deschide ecluze
şi închide-te-n fire...

poezie de Iurie Osoianu (11 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi vine-a-râde şi a plânge

Te-am strâns din vorbe
Şi te-am făcut buchet,
Buchet de crini deschişi spre Soare,
Albi clopoţei ce-au fost azi botezaţi
în lapte dulce, parfumat de-o Toamnă.

Îmi vine-a-râde... şi a plânge!...
... Cum am putut să te adun?
Inima mea a fost lopată?
Ea a uitat cine-ai fost Tu?
Şi-a pierdut toată durerea-aşa-deodată?

Îmi vine-a-plânge... si a râde!...
... De circul sentimentelor din mine!
De-această Toamnă nebunatică!
De frunzele cu gust de citrice!
Sunt trase astăzi prin muştar... dar dulci!

Îmi vine-a-râde... şi a plânge!...
"Cum e posibil să muşti Toamna
Cu ochii şi cu inima înlăcrimată
Şi de te-ntreabă lumea: E dulce,... aromată?
Tu să-i răspunzi: Daaa!!! E ca o pâine caldă.

Îmi vine-a-plânge... şi a râde!
La câte mi-ai făcut Tu mie
Eu să te-adun acum în gând
Cu toate frunzele amare....
Să te transform în pansament... pe rana mea.

Oare am înnebunit? Cum să râd, să plâng... de mine?
Cum să văd în Toamnă, Vara?
Cum să am pe limbă fiere, şi să spun că-i un jeleu
Când din suflet scot pelinul clipelor de bun rămas?
Mi-a pus Dumnezeu în cuget Primăveri în loc de Ierni?

Îmi vine-a-râde.... şi a plânge!...
Cum să te văd un ghiocel?
De unde-atâta Primăvară
Când ploile de Toamnă fac ravagii
În amintirile cu tine şi grădini?

Îmi vine-a-plânge... şi a râde!..
Nu pot să cred.... că te iubesc şi-acum.

poezie de Adelina Cojocaru (19 septembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!