Tablou de toamnă
Plecăciunile-i sunt dese,
Codrul freamătă de-amar,
În suveică vântul țese
Frunzele în pelitar.
Via-n bocet se jelește
Cu păru-n vânt desfăcut,
Nimeni nu o mai iubește
Că dulceața i-a trecut.
Lacul undă lină zbate,
Tremură pe mal scaieții,
Nunțile au fost sistate,
Au plecat petrecăreții.
Vrabia la cosoroabă
Își repară așternutul,
Frigul vine, nu te-ntreabă,
Nu ține cu amărâtul.
Doar măceșii de pe maluri
Îmbrăcați în purpură
Bucuria-își cântă-n valuri,
De soare se bucură.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Zvăpăiată toamnă
Zburdă toamna zvăpăiată
Peste câmpuri năclăite,
Răsuflarea-i e tăiată,
Gândurile-s răvășite.
Sus în vârfuri dezgolite,
În sumbră plantație
Țipă ciorile smolite
Făcând agitație.
Ciulini căzuți la pământ
Vor să dea petrecere,
Se rostogolesc în vânt,
Se iau la întrecere.
Grauri-au avut pe-alese
Din ce să-și aleagă hrana,
Viile-s acum culese,
Li s-au terminat pomana.
Pe la stâne se sting focuri,
Turmele coboară,
Câinii latră pe alocuri,
Frigul îi doboară.
Prin hățișuri hărțuite
Tremură de zor scaieții,
În ropote de copite
Fug înfometați mistreții.
Un greiere-n vervă mare
Și-a schimbat poziția,
Cântă doar peste hotare
Încălcând tradiția.
Salcia pe mal de râu
Plânge în neștire,
Pletele-i până la brâu
Sunt o amintire.
Se îndreaptă înspre maluri
Lebăda din stufăriș,
Lacul freamătă în valuri,
Se retrage-n ascunziș.
Un bondar s-a rătăcit,
E în moarte clinică,
Cuibul nu și-a mai găsit,
Vremea e potrivnică.
Toamna asta zvăpăiată
Se repetă si la anu'
Și de fiecare dată
Mă-ntâlnesc cu Topîrceanu.
În tristețe cad și eu,
Gândul mi-e povară,
O să-mi fie tare greu
Pân' la primăvară.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În purpură ard măceșii sus în maluri de răstoace,
Un lăstun în fracu-i negru e gătit la patru ace,
În concertul de adio un greiere pe răzor
În duet cu-o ciocârlie cântă-o arie de dor.
catren de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arinii de pe maluri
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă,
Sălciile își smulg părul din cosițe despletite,
Unda lacului bătută de-o aripă de egretă
Duce clipocind pe ape dorul toamnei ruginite.
Adunați la sfat cocorii în formație completă
Fac apelul de plecare spre meleaguri pribegite,
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă,
Sălciile își smulg părul din cosițe despletite.
Vântu-aduce-n portavoce veștile din deal pornite,
În afund de stufărișuri, în locație secretă
Lebăda își țese cuibul, grațioasă și cochetă,
Lacul tremură scoțând lănci de trestii ascuțite,
Plâng arinii de pe maluri într-o liniște discretă.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul râului
Din stânca pleșuvă ce râde la soare
Un șarpe cu solzi cristalini se pornește,
În piatră străpunge croindu-și cărare
Și sâsâie-n șipot, prin văi se târăște.
Pe prunduri albite de praful de sare
O lebădă neagră în cântec jelește,
Din stânca pleșuvă ce râde la soare
Un șarpe cu solzi cristalini se pornește.
Pe maluri tocite se zbate, tânjește,
O salcie-și plânge șuvița ce-o doare,
Mă-nvăluie râul, de dor mă golește,
Mi-l duce la vale, scăpat din vâltoare,
Din stânca pleșuvă ce râde la soare.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când clopotele tac
vântul tremură în liturghii
din duminici trecute
circul revine la noi în oraș
nimeni nu râde
nu plânge nimeni
niciunul din cei ce au fost
atât de aproape de cer
nu schițează aproape nimic
doar vântul se zbate și plânge
în turla din adânc
păduri de clopote... tac
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacul florilor de câmp
Florile de câmp gătite cu bănuți multicolori
În suveică țes în zori malului o cingătoare,
Liniștită e trezirea plopilor tremurători,
Vântu-ascute-n stufărișuri lănciile sclipitoare.
Noaptea stavila-și ridică în țipete de cocori,
Ochii lacului deschid cercuri line, crescătoare,
Florile de câmp gătite cu bănuți multicolori
În suveică țes în zori malului o cingătoare.
Lebăda își cheamă puii să le facă-înviorare,
Urme de noroi revarsă lopătari scormonitori,
O broscuță sare-n salturi de pe-o rampă de lansare,
Privesc și zâmbesc din maluri încărcate de rumoare
Florile de câmp gătite cu bănuți multicolori.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de Eminescu
Mi-e dor de susur de izvor ce clipocește-n vale,
Mi-e dor de turmele ce stele li se-aprind în cale,
Mi-e dor să te privesc, să te ridic de subsuoară,
Mi-e dor de un sărut sub un salcâm cu frunza rară.
Mi-e dor de codrul cu păsărele ciripind pe ramuri,
Mi-e dor de marea ce spumegă talazurile-n maluri,
Mi-e dor de toamna ce foșnetul de frunze il așterne,
Mi-e dor de mama ce mă cheamă din negură de vreme.
Gândul mi-e curat precum nuferii ce-ncarcă lacul,
Auzul mi--e mângâiat, cântă-n codru pitpalacul,
Limpede îmi e privirea când privesc cerul albastru,
Liniște-mi aștern în suflet când citesc versul măiastru.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zarzărul
La o margine de drum ce suie înspre colină,
Pe tăpșanul înverzit, pe o pantă dulce, lină,
Dintr-un sâmbure micuț aruncat la întâmplare
A ieșit un zărzărel, a crescut, s-a făcut mare.
Firav, mărunțel, plăpând, a dorit ca să trăiască,
Se roagă să plece frigul, vitele să nu-l ciuntească,
A trecut prin vremuri grele, prin zăpezi, friguri și ploi,
Solitar și îndrăzneț nu vrea să dea înapoi.
Simte dorul depărtării, să fie toți laolaltă
În livadă, împreună grijile să le împartă,
E-mbrăcat în straie noi, s-a acoperit de floare,
L-încălzește și-l alintă razele mângâietoare.
Un prieten și-a făcut de urât să îi mai treacă:
Uliul și-a găsit sălașul, aninat în vârf, pe-o cracă,
Vântu-împrăștie miresme din măceșii singuratici,
Pe sub poala lui se joacă, zburdă mieii nebunatici.
S-a-ntors frigul pe afară, încă n-a scăpat de brumă,
Bobițe din flori ieșite tânjesc după vreme bună,
Suferă, se ofilesc, unele or să mai cadă
Dar el luptă, nu cedează, se bucură pentru roadă.
poezie de Nicolae Matei din Linișor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De nu ești tu...
- Ce dacă se întorc cocorii
Uitând restriștea lor amară?
Grăbiți și-învolburați sunt norii,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
-Ce dacă berzele sosite
În grabă cuibul își repară?
Mă ning ninsorile cernite,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
-Ce dacă râde rânduneaua
Sub cosoroabă la căscioară?
La mine nu-i topită neaua,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
Ce dacă mugurul plesnește
Și ramura-înverzește iară?
La mine-i iarnă, viscolește,
De nu ești tu, nu-i primăvară!
În raza soarelui mă scald,
Adie vântul blând pe-afară,
La mine-n suflet este cald:
-Bine-ai venit... E primăvară!
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Eminescu
Plânge teiul secular,
Plânge codrul de stejar,
Plânge lacul liniștit,
Plânge izvorul părăsit.
Păsările ce sunt staruri
Stau pitite între ramuri,
Cucul numai cântă-n codru
Umblă peste tot în lotru.
Râul care curge-n vale
Purtându-șsi apele sale,
Ce lovesc mereu în maluri
Ieșind plânsete din valuri.
Soarele roșu ca focul
Pârjolește-n cale totul,
Iar în codru pe coline
Nu mai sunt flori și albine.
Seara apare după deal,
Vine noaptea cu-al ei voal,
Luna pare cam palidă
Cu globul ei de oglindă.
Stelele sus strălucesc,
Între ele se primesc
Și cum sunt așa departe,
Toate par că-s supărate.
Tu, Luceafărul meu sfânt
Ai adus pe acest pământ,
Limba dulce românească
În veci să te pomenească.
Ai cântat natura-ntreagă,
Țara care ți-a fost dragă,
Iar cu iubirea în vers
Te-ai dus sus în Univers.
Ca un prooroc ce-ai fost
Ne-ai spus totul pe de rost.
Dând speranța, bucuria,
Pentru noi rămâi Mesia!
poezie de Ion Răduț
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă
Și dacă șoapte bat ades în unde,
Și dacă umbra lunii le ascunde,
Și dacă-n piatră susură izvorul,
E ca din nou să ne aline dorul.
Și dacă bate-un vânt fugar în ramuri,
Și dacă bat stropi grei în sfinte geamuri,
Și dacă-n piatră tremură o undă,
E ca fiorul vechi să îl ascundă.
Și dacă-n vânt se zbate-o albă floare,
Și dacă al său ram încă nu moare,
Și dacă-n gându-ți tremură iubirea,
E ca să îți trezească amintirea.
Și dacă șoapte bat ades în undă,
Oglinda lunii tainic s-o ascundă,
Și dacă apa se zbate printre roci,
E ca la sânul meu iar să te întorci.
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul castanului
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt,
Își ridică, veteranul,
Vesel fruntea din pământ.
Florile-i sporesc elanul,
Păsări se întrec în cânt,
Freamătă ușor castanul
Mângâiat de-al palei vânt.
Dezgolit de-al său veșmânt
Toamna-i cere-n vamă banul,
Vieții-i face legământ,
Adaugă-n tihnă anul,
Freamătă ușor castanul.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decor Hibernal
E ceață, e frig..., și aud de afară
cum vântul se zbate năuc printre crengi,
speranța în mine începe să moară,
iar tu din trecut ai vrea să mă ștergi.
Privesc pe fereastră cum pică zăpadă
din pomii cuprinși în vârtejuri de vânt...
Sunt trist, iar în casă nu-i nimeni să vadă,
să-mi spună de tine măcar un cuvânt.
Și seara se lasă, și gândul se frânge,
furtuna la geam se-ntețește mai mult,
și frigul pătrunde, și sufletu-mi plânge,
mă-ndrept către sobă, și vreau să te uit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine (2017)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Afară ninge rar
afară ninge rar, cu fulgi de moarte albă
și lacrimi înghețate îmi sunt lucie salbă,
iar frigul ascuțit îmi zgârie retina,
afară ninge rar și neagră e lumina.
afară ninge rar, încărunțind pământul,
îmi este dor de tine și bate-n geamuri vântul,
la margine de drum, doi oameni de zăpadă,
afară ninge rar, cu gesturi de bravadă.
afară ninge rar și tremură copacii,
și tremură și sfinții și tremură și dracii
și tremură și morții când frigul îi încinge,
afară ninge rar și rar afară ninge.
poezie de Ionuț Caragea din Negru sacerdot (2008)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Eminescu e cu noi!
Cât ai vrea să îi socoți
Numărând din doi în doi,
Plopii rămân fără soț,
Eminescu e cu noi!
Domol curge râul, ramul,
Neamu-i sătul de nevoi,
De-om învinge vântul, valul,
Eminescu e cu noi!
Codrul freamătă și plânge,
Lacrimile-i curg șiroi,
L-au tăiat și curge sânge,
Eminescu e cu noi!
Rar se mai aude bucium
Pe la stânele de oi,
Cânt-a jale și a zbucium,
Eminescu e cu noi!
Sub salcâm de-aștepți iubita,
Un sărut să-ți dea, apoi,
Dacă te-a cuprins ispita
Eminescu e cu noi!
E nemuritor și rece,
Fără el ne simțim goi,
Vreme vine... vreme trece,
Eminescu e cu noi!
poezie de Nicolae Matei din Călător prin anotimpuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă iubește nimeni
Nu mă iubește nimeni,
Sunt trist și sufletul mi-i amărât...
Am crezut că mă iubești,
Dar tu m-ai părăsit.
Nu mă iubește nimeni,
Stau ca într-o închisoare închis
Și vreau să fug în paradis,
Dar acesta e doar un vis!
Nu mă iubește nimeni,
Și inima mă doare!
De ce? Că nu pot merge.
De ce? Că n-am picioare.
Nu mă iubește nimeni,
Numai părinții și cei doi frați,
Care de la Dumnezeu
Îmi sunt dați!
Nu mă iubește nimeni,
Dar eu nu regret,
Eu o să iubesc și o să trăiesc
Până o să-mi bată inima în piept!
poezie de Vladimir Potlog (14 decembrie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vântul pe deal
Nimeni nu poate să-mi spună bine
Nimeni nu știe la noi
Vântul acesta de unde vine
Și-unde se duce apoi.
Vine în zbor din depărtare
Și bate iute de tot
Pot să alerg oricât de tare
Să îl ajung n-am să pot.
Dar dacă sfoara eu aș lăsa
Ce zmeul mi-l ține departe
Vântul l-ar lua și l-ar purta
Timp de o zi și o noapte.
Însă oriunde îl va purta
Îl voi găsi negreșit
Și-atunci voi ști în sinea mea
Că vântul acolo-i oprit.
Și aș putea să dau de știre
Unde se duce-acest vânt
Dar unde începe-a lui rătăcire
Noi nu putem ști pe pământ.
poezie de A.A. Milne, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel de toamnă
Nori împrăștiați pe cer țes maramele opace,
Așezați la rând cocorii primesc biletul de zbor,
Cu greu se despart de-acasă, pleacă-n treburile lor,
În purpură ard măceșii sus în maluri de răstoace.
Un lăstun în fracu-i negru e gătit la patru ace,
Guguștiucul își rezolvă o problemă de amor,
Nori împrăștiați pe cer țes maramele opace,
Așezați la rând cocorii primesc biletul de zbor
Nucul falnic din grădină nu-mi mai dă umbră-n pridvor,
Pădurea cu nasturi rupți la cămașă se desface,
În concertul de adio un greiere pe răzor
În duet c-o ciocârlie cânt-o arie de dor,
Nori împrăștiați pe cer țes maramele opace.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul pelinului
Vesel s-a trezit pelinul ștergând urmele tristeții,
În restriștea lui amară dulce veste îl alină,
La margine de răzoare, în răcoarea dimineții,
Argintată-i râde floarea într-o liniște deplină.
Scuturați de-al palei vânt tremură ușor scaieții,
Romanița se frământă într-o unduire lină,
Vesel s-a trezit pelinul ștergând urmele tristeții,
În restriștea lui amară dulce veste îl alină.
Păpădia îl salută, pălăria își înclină,
Îl îndeamnă să trăiască, să uite amarul vieții,
Se înalță ciocârlia scrutând zarea cea senină,
În jur totul clocotește într-o bucurie plină,
Vesel s-a trezit pelinul ștergând urmele tristeții.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa De Visare
M-am așezat pe maluri visătoare
Tăcerea nopții mă strigă tot mai tare
S-alerg, să mă arunc în valuri zburătoare
Să pot pluti, să mă topesc pe înserare
Cu vântul să mă plimb pe mare
S-ajung la tine într-o suflare
Când te sărută vântul ce mă poartă-n zare
Tu ai simți a mea îmbrățișare
Eu ți-aș lăsa la pieptul tău o floare
Aș cere de la cer si de la soare
Să îți trimită raze sclipitoare
Și fulgi de nea nemuritoare
Dar mă trezesc din clipa de visare
Sunt tot aici pe maluri visătoare
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!