Soare în decembrie
Admirată și aplaudată
La scenă deschisă
De sărbători
Pufoasă și ușoară
Cu dorința de iarnă lungă
Această zăpadă
Mă cuprinde în brațele ei
Șoptindu-mi în vis
- Când brândușele
Vor râde în soare
Noi ne vom topi împreună
Eu într-un râu
Tu în lacrimile
Celor care te iubesc.
..................................
Deschid ochii
Scutur visul
Brândușele au dispărut
Zăpada s-a făcut nevăzută
Ochii mei te caută
Cu disperare
Îți simt îmbrățișarea caldă
Afară e soare...
Soare în decembrie!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sunt jar
sunt jar aprins și ard în fiecare noapte
În dimineți cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu șoapte
Și tot ce- n jurul meu zăresc....
Iubesc viața, țin cu disperare
De clipa care mi-a rămas
Mă voi topi într-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas
Dar nimeni nu-i iertat de timpul
Ce ține-n pumn întregul univers
Eu scriu și m-amăgesc cu visul
De a lăsa în urma mea un vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mea
aș vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie
aș vrea să fii zăpada mea
ne vom topi in primăvară
și-un soare cald ne va scălda
în unda râului ușoară
topiți de dor, topiți de soare
ca doi romantici vom zâmbi
și in a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi
vom fi departe-n timp și spațiu
vom reveni, paranormal
în vocea caldă a unei șoapte
în ierni... în fiecare an!!!!!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada mea
aș vrea să fii zăpada mea
în iarna cea târzie...
un gând curat în fulgi de nea
ca o frumoasă poezie
aș vrea să fii zăpada mea..
ne vom topi în primăvară
și-un soare cald ne va scălda
în unda râului ușoară!
topiți de dor... topiți de soare..
ca doi romantici vom zâmbi
și în a razelor ninsoare
albi ghiocei se vor ivi...
vom fi departe-n timp și spațiu..
vom reveni paranormal
în vocea caldă a unei șoapte
în ierni... în fiecare an!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt jar
sunt jar aprins si ard in fiecare noapte
In dimineți cu soare mă trezesc
Iubesc poienile cu șoapte
Si tot ce- n jurul meu zăresc....
Iubesc viața, țin cu disperare
De clipa care mi- a rămas
Mă voi topi intr-un apus de soare
Când chipul meu rămâne fără glas
Dar nimeni nu- i iertat de timpul
Ce ține-n pumn intregul univers
Eu scriu si m-amăgesc cu visul
De a lăsa in urma mea un vers
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoptește ploaia
șoptește ploaia
îmi râde în palmă
cu stropii ei reci
și mărunți...
aminte mi-aduc
de când altădată
călcam iarba verde
desculț
udat pe picioare
cu ochii spre soare
să prind curcubeul
difuz
în aerul plin
cu miresme de floare
din meri inforiți
în grădină
și uzi
iubesc ploaia caldă
iubesc primăvara
simt că renasc
și vibrez
la tot ce-mi atinge
privirea... auzul...
le iau ca pe-un dar
și păstrez.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Valsul primăverii
Clocotește primăvara, pâlcuri... pâlcuri de lumină
Ghioceii-și pleacă ochii iar brândușele suspină...
Colorate, parfumate, dornice de o iubire
Care să pătrundă-n suflet, prin toți porii să respire.
Peste o pădure verde stă un soare filantrop
Tuturor imparte raze, care cad ca un potop
Si in toată a ei splendoare, primăvara cântă vals
Cu Chopin si cu Vivaldi sub un cer ca de topaz
Stau cireșii să deschidă floare albă si gingașă
Cu o grație sublimă si-o privire pătimașă....
Pentru o simțire nouă renăscută-n mii de flori
Shostakovich si cu Strauss au adus in dar viori.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ploua pe afară
Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine și pe dragi.
Și îmi e rece fără tine,
Și tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi ești durerea cât mai sunt.
Și plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Și simt în mine cum mă plouă,
Anunță ploi un mic herald.
E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile și se crapă
Din ochii mei și din cuvânt.
Când ploua rece pe afară
Să te gândești, să mă privești,
Din când în când, iară și iară,
Să te întrebi, mă mă iubești?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decembrie
Trezește-te e dimineață
Si soarele urcă pe cer
Decembrie mâna -. mi ingheață
Inchide cartea lui Voltaire
Ia-mă de umăr si vom merge
In pas vioi ca altădată
Să nu uităm, clipa va trece
Si e păcat a fi ratată
Obrajii roșii ca o floare
Ii sărutai adeseori
Aș vrea râzând astăzi in soare
S-alung din ochii tăi ninsori!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul ploii
Nu e bucium, nu e flaut, nici chitară fermecată
Este șoapta caldă a ploii, peste nucul din livadă
Nu e fluierat de mierlă, nici pustiul unui cuc
Este șoapta caldă a ploii, peste frunzele de nuc!
Eu ascult cum cântă ploaia si in ritmul unui vals
Ridic brațele spre ceruri, ploaia râde in extaz......
Mă cuprinde mă-nfășoară cu argint sclipind in soare.
Intr-un curcubeu eșarfă, plec cu ea in depărtare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia caldă
cu ochii mari te uiți la mine...
-sunt ploaia caldă din livezi
și-am revenit în primăvară
să râd cu floarea de cireș
de vrei să-ți bucuri astăzi ochii
ridică palmele spre cer
prin nori ce vin și nori ce pleacă
prinzi clipele ce vin și pier...
petale roze în cădere
lasă vederii fructul crud
sunt ploaia caldă ce dispare
lăsând în soare pământ ud
nu încerca să pui sechestru
pe libertatea mea deplină
eu mă-nsoțesc numai cu vântul
și florile ce-s în gradină
de mă iubești... uită de mine..
și lasă-mă să vin la vară
și-atunci desculță-n iarba udă
renunț la visul de fecioară
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemare
te aștept cu pom
desfrunzit
cu zăpada imaculată
ca o pânză albă
din războiul de țesut
al timpului
te aștept cu foc aprins
și pâine caldă
cu poarta ruginită
si poveștile bunicului
cu glasul pământului
care te-a zămislit
te chem
ca pe o rază de soare
lumină în asfințit
știu... nu m-ai uitat
niciodată
pădurea de brazi
a imbrăcat argintul iernii
s-a pregătit de sărbători
te-aștept să vii....
mai mult ca oricând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șarpele
alerg pe malul apei
sărind într-un picior
poteca e îngustă
pe vale spre izvor
în spatele meu mama
pășea încet tăcută...
șoptește numai apa
povestea ei trecută!
culeg o păpădie...
mai rup o albăstrea...
și soare cald răzbește
prin nori ca o perdea
din iarba umezită
cu ochii mari zăresc
o coadă cam pestriță
și-n țipăt izbucnesc
- e șarpe... dinozaur...
strig disperată-n drum
în hohot râde mama...
- ce te-ai speriat acum?
nu vezi? e doar o piele
de șarpe despuiat
care și-a pus hăinuța
la soare la uscat
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascuns în gând
Cât te iubesc,
Ce mai contează?
Ești amintire
Pentru mine...
Ești visul
Unei nopți de vară.
Ești floarea albă
În primăvară!
Ești soare
Într-o zi de iarnă,
Și ploaia-n lacrimi
Ce coboară,
Din cer în toamnă.
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăpada albă
te-am așteptat..
zăpadă albă
brăduțul
să-l împodobești!
ai apărut imaculată
ca si o zână
din povești!
când soarele
discret zâmbește
te zăpăcești
și te-ai pierdut...
topindu-te
după iubire
sub raza lui
într-un sărut!
-zăpadă albă...
dă-mi de știre
să nu pățesc
ca tine azi
când soare cald
mă tot alintă
și mă mângâie
pe obraz!!!!!
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Captiv
Tu ești salvatoarea în viața mea,
Umbra ta mă păzește de a nu cădea de pe o prăpastie ;
Când simt ca nu mai pot, și la pământ mă prabușesc,
Tu apari și ma cuprinzi și o nouă flacără în mine aprinzi.
Ai încredere, îmi șoptești, sunt aici să te păzesc.
O desăvârșire simt, când cuvintele mă cuprind,
Simt că planez în bratele unui chip care după vibrez.
Aud o voce îndepartată care în vis de mult mă caută,
Mă strigă cu voce tare: deschide ochii odată!
Iar ochii îi deschid, și în față vad numai un zid.
Încep să lăcrimez când vad ce vise iluzionez.
O disperare mă cuprinde, și bine-nțeles o nouă zi fără a pretinde!
poezie de Rareș-Mircea Jiga (aprilie 2016)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii
Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Se luminează zările,
Se purifică apele
Și pornesc lacrimile
Fericirii spre infinit.
Când ochii mei
Se întâlnesc cu ochii tăi,
Dezlănțuim unirea
Cerului cu viața
Și noi ne transformăm în
Lumina divină,
Ruptă din tine, Soare,
Care distruge ura din Război!
poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O nouă zi
Când dimineața mă trezesc și privesc la cer.
Văd soare, nori și cum cad stropi reci din el.
Văd copaci și câmpii înverzite,
Văd oameni harnici, cu suflete înflorite.
Când dimineața mă trezesc
Și privesc în ochii tăi, mamă,
Văd atâta bunătate, văd un sfârșit de iarnă,
Care și în sufletul meu încet se destramă.
Când dimineața mă trezesc și deschid ochii încet
Și văd cum o zi nouă se naște, dispare orice regret.
Atunci mă simt ca Iisus în zi de Paște.
poezie de Vladimir Potlog (29 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi s-a părut
ai dispărut ca spuma marii
in valul spulberat la mal
ai dispărut in briza rece
sau in nisipul de opal?
sau nici n-ai fost? mi s-a părut
o clipa.... că te-aș fi zărit
in depărtarea unei raze
in soare roșu-n asfintit!
ai fost in gând? ai fost pe plajă?
ai fost? n-ai fost? mi s-a părut....
dar aș fi vrut să-ti mângâi părul
si ochii verzi să iti sărut!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soare alb
Soare alb într-o vitrină
Spune-mi cine e de vină
Că nu port pantof cu toc
Nu-s subțire la mijloc,
Părul mi-este șatirat
Și obrazul cam ridat.
Soare alb într-o vitrină,
Luminează haină fină,
Chiar de-i neagră la culoare,
Să o port în sărbătoare
La biserica din sat
Unde rugi am înălțat,
Să am bucurie-n glas,
Să iubesc ce mi-a rămas.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agățată de cuvinte
Eu rămân ca o mare de iarnă
Am mâini de apă pline de voci...
Îmi respiră tăcerea cuvintelor.
Dacă mă uit și mă schimb în ochii tăi
Îmi dau seama că te văd...
Dacă privesc din ochii tăi
Văd omul care nu vorbește
Dar care spune ceva:
Linia orizontului, aspectul tău peste zile
Sau nemulțumirea secretă
Sau chiar dezbrăcată.
Dacă privesc din ochii tăi
Văd cerul în perspectivă...
Norii ce judecă alb,
Văd mainile care deschid ninsoarea
Pe fruntea gândurilor.
Dacă te uiți la ochii tăi, în ochii tăi,
Vezi dragostea pe care
Nu o înțelegi niciodată,
Restul rămâne în tine și ningi.
Am fost un zâmbet în vocea ta
Și-o privire într-un strigăt
Agățat de cuvinte.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!