* * *
"Tu ești stânca mea", mi-ai spus.
Stânca de care te agățai
Când îți era teamă de înec.
Dar unde ești acum?
Navighezi liber,
Iar stânca a fost uitată.
poezie de Laura Lambden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.