Sonet... mortal
Scutiți suntem de-al nostru eu,
Demult, noi nu mai locuim în noi,
Poeți suntem, în transă, amândoi,
Puținul vieții-l dăm lui Dumnezeu!
Admit că versul ți-e un onduleu
Și-un prea suav trifoi cu patru foi,
Ți-am picurat, solemn, în el, altoi,
Te-am dus la întâlnire cu un zeu...
Vei face-un triplu salt, cât mai curând,
Dorind să cucerești Mont-Blanc-ul vieții,
Ai grijă, însă, Miss, din când în când,
Cum vei păși prin roua dimineții,
Căci, din orgoliu-ți tânăr, fremătând,
O să-i împuști, mortal, pe toți poeții...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sonet gravat pe inimi
De ceva timp, ne locuim pe noi,
Plătind chirie-n versuri poeziei,
Livrăm poeme calde ciocârliei
Și răsădim trifoi cu patru foi...
Noi tragem în eter cu verbe-roi,
Cedând frâu liber minții, fanteziei,
Ce dulce-i, Miss, mireama poeziei,
Pe care-o fredonăm noi amândoi!
Ne punem între Cer și Absolut
Și, de puținul lumii, ne salvăm,
Știu: poezia-i veșnic un strănut
Al Cerului din care, prelevăm
Esențele cu care ne-am născut,
Pe care, Miss, pe inimi le gravăm!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă tem...
Noi avem... cum să n-avem,
Miss, trei pasiuni comune?,
Amândoi avem ce spune
Și-n poeme verzi ne-avem...
De-un blestem noi suferim,
Aruncat de nu știm unde,
Versul alb să ne inunde,
Când în Parnas ne-ntâlnim!
Suntem stele fără nume,
Ca-n procesele in rem,
Și mă tem că eu je t' aime,
Ca îngerii, fără urme...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul onomatopeii
Ne ține, Doamne,-n onomatopee,
E-o stare ce ne-nalță în suprem,
E-un fel de zbor al păsării, extrem,
Printre petale roz de azalee...
Poetul e soldatul din tranșee,
Iar arma lui sofisticat poem,
Ne ține, Doamne,-n onomatopee,
Într-un amurg prelung, în recviem.
Suntem somați de-o dalbă orhidee,
Petala ei sonoră e-un fonem,
În transă, Miss, noi amândoi suntem,
Bătuți de-nmiresmate alizee...
Ne ține, Doamne,-n onomatopee!
rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeița Ishtar
Doamne, cu destinul ei duplicitar,
Steaua dimineții și-apoi a-nserārii,
Cale și Lumină-n unduirea Mārii,
Din Infern, coboarā Zeița Ishtar...
Ne-aureoleazā cu-al ei vrednic har,
De-a deține veșnic taina-nverginārii,
E jumatea plinā-ochi, dintr-un pahar,
Vai, în sânge-i țipă semnele mirārii...
Mergi cu ea în gând, pe calea vieții,
Știu c-o simți în sânge și-apoi în călcâie,
O revezi, adesea,-n roua dimineții,
În genunchi o rogi pe loc să mai rămâie,
Invoci transcendentul, cum fac toți poeții,
Și-un miraj erotic, cald, la Cer se suie...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păși-vom spre neant...
Trăim plutind ușor, în versul alb al vieții,
În dogme hrănitoare și utopii duioase,
Cu dragostea în sânge și, implicit, în oase,
Nefericiți cum suntem, iubito, noi poeții.
Din drumul nostru drept, înlăturăm scaieții
De depărtare suntem, în doi, tot mai aproape,
Ne sărutăm, din când în când, pe pleoape,
C-o fantă de lumină, scurtăm unda tristeții...
Tot inventând delicii și voluptăți candide,
Noi, surâzând, ieșim din crudul vid al vremii,
Și, reciproc, iubito, ne oferim chiar premii
Și-n duhu-ți de silfidă, îți jur că m-aș inchide.
Ce grea și ce ușoară ne fi-va despărțirea,
În sensuri, vai!, opuse, păși-vom spre neant,
Pe marginea genunii nimic vivifiant,
Din care să renască, fuior, Buna-Vestirea!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefericirea-i starea pură-a fericirii
Aștept ce nu se va-ntâmpla vreodată,
ca-n înserarea sângelui din mine,
din când în când, la ore celestine,
să-mi înflorești, iubito, Preacurată...
Speranța mea-i un vis indefinibil
și-un echivoc sfâșietor al vieții,
te văd în vis și-n roua dimineții
mi-ești marea cantitate de posibil.
La umbra unor crini îndrăgostiți,
am fost tovarăși, mai demult, în Rai,
într-un amurg extatic și corai,
nefericiți de-a nu fi fost nefericiți...
Știi bine că-n iubire se și plânge,
nefericirea-i starea pură-a fericirii,
e spinul crunt purtat de trandafirii,
ce ne iubesc, solemn, până la sânge...
Din depărtări, iubito, eu te-aș strânge,
ca să-mi săruți privirile nătânge...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pete
Ți-am pictat corpul fără vină,
De la buzele mele te-ai pătat,
Și acum pielea ta de alunițe-i plină,
La cât de mult te-am sărutat.
Ți-am spus în suflet să nu mă privești,
Că-i prea negru și pătează,
Iar acum cu ochi negri tu îmi ești,
Dorința când îi văd îmi sângerează.
Ai până și pasul colorat,
Și-mi alergi desculță-n amintire,
Și gândul meu mi l-ai pătat
Cu talpa ta mult prea subțire.
Cu Toamnă din greșeală te-am pătat,
Căci am pus mâna pe frunze,
În păr ți-am pus un ruginiu-roșcat,
Și un roșu-uscat pe buze.
De-al meu cuvânt eu te-am atenționat,
Să nu-l asculți și sceptic să îl crezi,
Căci sufletul de acolo ți-e pătat,
Când ai început să îl îmbrățișezi.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-s frunză în aer și ți-s...
Când te-ai cufundat nemilos,
copilo, în versurile-mi verzi,
m-ai săgetat, inocent, pân' la os,
de frică să nu mă m-ai pierzi...
Astăzi, mi-ai devenit aproapele
din, ieri, prea departele meu,
iar eu ți-am acordat, Miss, clapele,
pe pianul divin al lui Dumnezeu!
Prea sfântă vioară-mi ești, Miss,
lumina-ți din ochi, mi-e arcușul,
mi-s frunză candidă, în aer, și ți-s
poetu'-nserării, ce-ți cântă urcușul...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile vieții
Când suntem în copilărie
Trăim primăvara vieții.
Radiem de bucurie,
Precum zorii dimineții.
Când vin anii tinereții
Toată lumea e a noastră.
E frumoasă vara vieții.
Suntem ca o floare-n glastră.
Când toamna vieții ne-a brumat,
Și când anii se adună,
Ne pare rău că nu am stat
Cu tinerețea-mpreună.
Iar când am intrat în iarnă,
Când se-așterne lunga noapte,
Sita vieții-o să ne cearnă
Și plecăm din viață-n moarte.
poezie de Dumitru Delcă (31 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Catharsis...
Prea scâncetul sângelui tău, Miss,
E o izvodire prelungă zidită-n privire,
E un fel aparte, de prea Bună-Vestire,
E un poem dublu rafinat... mai precis.
E un murmur solemn, un cântec, un vis,
E o formă transfigurată de travestire
A marii tristeți, într-o fantastică iubire,
E-o terapie prin metaforă, un catharsis...
E-un dar de-a trăi, luminând peste sine,
Până la intersecția Carpaților cu azurul,
Un război albastru al vaselor sanguine,
Care te bântuie, Miss, și face-nconjurul
Bolții cerești, ajungând, năuc, și la mine,
Când vântul ne cântă în ochi trubadurul!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străini
Străini suntem la noi în țară
În casă curte sau pe stradă
Suntem străini și pe afară
Ca într-un cântec de baladă
Străini suntem și între noi
Prin astă lume anonimi
Suntem străini doi câte doi
Rătăcitori dar și nostimi
Străini suntem debusolați
Pe drumul vieții pe trasee
Suntem străini și printre frați
Aicea prin Calea Lactee
Străini suntem din tată-n fiu
Căci așa ne-ar fi menirea
Suntem străini ca prin pustiu
Și foarte schimbători cu firea
Străini suntem de când ne știm
Aici și-n alte universuri
Suntem străini și când iubim
În rime albe sau în versuri.
poezie de David Boia (18 februarie 2016)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Neantului m-adaug solemn și diafan
Mă simt legat de cer și de pământ,
Spre înălțimi, noi gânduri îmi arunc,
Și timpul mă transformă iar în prunc...
Ce-am vrut să fiu iată că, astăzi, sunt!
Eu n-aș fi om, de n-aș iubi ispita,
Prin ea, mă aflu înlăuntrul vieții,
Zilnic sărut conturul suav al dimineții,
Doruri îmi plâng în carne... risipite...
Și-atuncea, Simm, când nu te mai sărut,
Îmi scriu eșecu-n cartea cu mâhniri,
Ne prelungim iubirea în tainice doiniri,
Finalurile-au toate-un falnic început...
Din când în când, ascult, duios, amurgul,
În lume, florile se-nchid și se deschid,
Albastru sângele-mi e-un îngeresc fluid,
Ce-mi clocotește-mi Trupul Demiurgul!
Fiindcă doresc o devenire verticală,
Neantului m-adaug solemn și diafan,
Vai!, mais ou sont les femmes d'antan,
Din viața mea perfect dumnicală?
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem mai mulți...
suntem atât de diferiți, tu ești ca ziua, eu sunt noapte,
tu ești ca roua peste câmp, eu sunt ca luna într-o parte,
tu ești ca apa de izvor, eu sunt ca setea nesătulă,
tu ești un cer, eu sunt un nor, tu ești o floare, eu tulpină
suntem atât de-asemuiți, ca doi copaci cu frunze dese,
suntem lumini din cerul sfânt, suntem ca stelele răzlețe,
suntem petalele la flori, perechi, perechi, de câte două,
de cade una suntem goi, suntem ca lacrimi când nu plouă
suntem atât de colorați, tu o culoare, eu culoare,
una aprinsă, una azi, una uscată, una moare,
una în dungi trasate des, una cu cercuri desenată,
una cântată de poeți, una dorită, una ștearsă
suntem cu toți un furnicar, un grup compact, un stol de noapte,
suntem de mână sau hoinari, dar toți legați cu ce se poate,
suntem aici sau nicăieri, suntem tăcere, gălăgie,
suntem din cer un univers, suntem mai mulți, mai mulți de-o mie
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideea de a fi poet
Trăim vremuri imposibile,
pe care poeții - nebunii,
le fac, Doamne, posibile...
Numai ei pot să. facă
din pasul înapoi,
un pas înainte, prin alexandrinism,
prin erudiție și rafinament.
La un tribunal al candorii,
vor fi achitați, în primul rând, poeții,
fiindcă, ei pot purta povara vieții
și pot împăca dragostea cu lumea...
Doamne, câtă măreție, Miss,
ascunde ideea de a fi poet!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpul cu trifoi
Cândva strângeam dorințe din trifoi,
hoinari copii în labirintul verde
și ascundeam la sân un firicel,
cu patru frunze, pentru a nu-l pierde.
Ne amintim ades copilăria,
când alergam prin lanul cu trifoi,
și-i căutăm pe tata sau pe mama,
pe frați, vecini, în liniștea din noi.
Dar i-am pierdut pe străzile oculte
și-n forfota din spatele privirii,
sperând ca răsfoind acum imagini,
să-i revedem pe strada amintirii.
Soarta ieri părea că ne surâde,
azi hoinărim prin viață fără noi,
dorind să retrăim cândva speranța,
pierdută-n anotimpul cu trifoi.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Inaintand prin ceata" de Mariana Moga este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Întoarce-te, în viitor... Mai stai!
Întoarce-te, Miss,
în viitor,
cât ți-e permis!
Au, nu ți-e dor
de versu-acela nefiresc
de alb,
de verbul tāu în dungā
și tāios,
care îmi ajungea pânā la os?
Vreau pasul tāu la mine
sā ajungā,
iar sufletului meu,
ce-i însoțit cu vidul,
vreau ca sā-i dai metafore-ndeajuns,
sā vadā insipidul
cum erai tu, când liberā erai,
când versu-ți alb,
în spațiu-ți fluturai,
cum erai tu, când nu mā cunoșteai...
Prefā-te, Miss, din nou
în Lorelai,
fii iarāși floare rarā de bonsai...
iar mie, flutur beat, zălud, în comā,
din trupul tāu, sā-mi dai doar o aromā
și o halucinație sā-mi dai,
pe-o floare parfumatā de susai...
Întoarce-te, în viitor...
Mai stai!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul vieții
Când pe cer soarele răsare,
Sau zorile zilei destramă al nopții mister,
Noi ne trezim din somnul nostru dulce
Și ne bucurăm că oameni mai suntem.
Și iarăși ne luăm crucea în spinare,
Și ne pornim din nou pe al vieții drum,
Mai avem o bucurie mare
Că mai suntem vii și nu suntem scrum!
Înaintăm încet spre golgota...
Golgota mea, a ta, a tuturor,
Și nimeni nu ne întreabă
De avem nevoe de ajutor.
Căci nimeni nu ne așteaptă la o răscruce,
La o răscruce cum îl aștepta pe Hristos cândva, demult,
Căci noi ducem în spate doar o cruce
fără început, fără sfârășit
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2011)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s
Vom cuceri, prin poezie, Miss,
Câte-o idee, câte-un Paradis,
Așa cum transcendentul ne-a promis...
Și chiar dacă abisul e deschis,
Noi tot avem luminii de transmis
Poemul nostru verde și conscris,
De care, nicidecum, nu ne-am dezis,
Prin care, împreună, am decis,
Ca să avem ce ni s-a interzis,
Ah, dorul meu și dorul tău, sui-generis,
Pe care Dumnezeu ni le-a trimis...
Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ordo amoris
Privim în lume doar noi doi,
Din întunericul intens
Și-n căutarea unui sens,
Pas înainte și-napoi,
Iubim... facem ce vrem, apoi!
Din mediu-nchis și rece sloi,
Să-i dăm lui Leibniz o monadă,
Când stele stau, din cer, să cadă,
Scoțând lumină din noroi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!
Un joc secund prinde altoi,
Foșnind "causa sui", firesc,
Infern contra Infern, dantesc,
Sclipind în flori de caprifoi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!
Când plâng izvoarele vâlvoi,
Ne-adeverim întru Aristotel,
În Toma D'Aquino.... vai!, el
E-un biet trifoi cu patru foi...
Iubim... facem ce vrem, apoi!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!