Nefericirea-i starea pură-a fericirii
Aștept ce nu se va-ntâmpla vreodată,
ca-n înserarea sângelui din mine,
din când în când, la ore celestine,
să-mi înflorești, iubito, Preacurată...
Speranța mea-i un vis indefinibil
și-un echivoc sfâșietor al vieții,
te văd în vis și-n roua dimineții
mi-ești marea cantitate de posibil.
La umbra unor crini îndrăgostiți,
am fost tovarăși, mai demult, în Rai,
într-un amurg extatic și corai,
nefericiți de-a nu fi fost nefericiți...
Știi bine că-n iubire se și plânge,
nefericirea-i starea pură-a fericirii,
e spinul crunt purtat de trandafirii,
ce ne iubesc, solemn, până la sânge...
Din depărtări, iubito, eu te-aș strânge,
ca să-mi săruți privirile nătânge...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dumitru Sârghie. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.