Pete
Ți-am pictat corpul fără vină,
De la buzele mele te-ai pătat,
Și acum pielea ta de alunițe-i plină,
La cât de mult te-am sărutat.
Ți-am spus în suflet să nu mă privești,
Că-i prea negru și pătează,
Iar acum cu ochi negri tu îmi ești,
Dorința când îi văd îmi sângerează.
Ai până și pasul colorat,
Și-mi alergi desculță-n amintire,
Și gândul meu mi l-ai pătat
Cu talpa ta mult prea subțire.
Cu Toamnă din greșeală te-am pătat,
Căci am pus mâna pe frunze,
În păr ți-am pus un ruginiu-roșcat,
Și un roșu-uscat pe buze.
De-al meu cuvânt eu te-am atenționat,
Să nu-l asculți și sceptic să îl crezi,
Căci sufletul de acolo ți-e pătat,
Când ai început să îl îmbrățișezi.
poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Te-am pictat
Te-am pictat pe o coală de hârtie,
Te-am pictat pe o frunze de stejar.
Te-am pictat pe o lacrimă de iubire
Care a curs odată din ochii tăi frumoși de chihlimbar.
Te-am pictat pe o gutuie galbenă
Cum este soarele pe cer.
Dulce, amăruie ca și sărutul
Care deseori ți -l cer!
Te-am pictat pe o rază de lumină,
Te-am pictat pe o stea.
Căci tu ești a mea stăpână,
Te-am pictat chiar și pe inima mea!
poezie de Vladimir Potlog (5 noiembrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pas în urmă
Ți-am uitat pasul în urmă
Până i-am pierdut ecoul
Care privea înapoi,
Spart...
Iar când te-ai întors deodată
Cu zâmbetul găurit de o umbră
Te-am iertat în cuvinte:
Nespuse...
Ți-am adunat bucățile și pașii
Până arătai din nou a suflet
Și te-am împachetat în "aproape",
Știind...
Dar pasul ți-a rămas mereu în urmă
Ca drumul fără țintă
Întunecat de golul din zâmbet,
Șchiopătând...
poezie de Gabriela Chișcari (19 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doi ochi frumoși, nepăsători
Ți-am dat inima întreagă,
Mi-ai înapoiat-o frântă,
Ai fost ființa cea mai dragă,
Azi o amintire cruntă.
Eu ți-am dat amor curat,
Tu mie durere-n piept,
Nu m-ai iubit cu adevărat
Și nu știu dacă este drept.
Ți-am dat sufletul integral,
Fărâme l-ai înapoiat,
De-aceea eu am pus final
Iubirii care m-a asfixiat.
Pe tine te-am iubit mai mult
Decât cuvintele o spun,
Singurătatea mi-e tumult,
Și-n suflet chin mereu adun.
Ceea ce la-nceput simțeam,
- Iubirea plină de văpăi...
Tot arunc pe-al vieții geam,
Căci vreau să uit de ochii tăi.
Înflăcărați, plini de pasiune,
La început seducători,
Acuma-s plini de agresiune
Doi ochi frumoși, nepăsători.
poezie de Răzvan Isac (18 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul meu
Și de vei vrea, copilul meu
Cartea vieții să-mi citești
Vei înțelege ce simt eu
Acum, când și tu părinte ești
Doar pentru tine am existat
Și am trăit doar pentru tine,
Din răsputeri eu am luptat,
Ca-n viață să-ți fie bine.
Când somnul ți-era tulburat,
Nu reușeai deloc să adormi
Eu te vegheam, copile drag
Noaptea întreagă până în zori.
Și pașii ți i-am îndrumat
Ca tu să mergi fără să numeri,
Când ai căzut, te-am ridicat
Luând povara pe-a mei umeri.
Și dacă crezi că ți-am greșit,
Tu iartă-mă copile drag.
Poate prea mult te-am iubit...
Prea mult te-am așteptat în prag.
poezie de Elena Bulancea (2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drum de inimă de fată
Ți-am sărutat piciorul desculț și plin de praf,
Cu sufletul pe buze te-am încălțat sfios;
În pieptul tău de fată s-a petrecut un jaf,
Iar inima ți-a fost bătândă până jos.
Ți-am sărutat și părul în vânt ți-am și promis,
Cu sufletul pe buze, la suflet să te cer;
În mintea ta de fată s-a petrecut un vis
Iar inima ți-a fost bătândă pân' la cer.
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem carnal
Îmi povestea cineva viața ta.
Târfă ești ca și maică-ta.
Îți vinzi trupul la orice golan.
Mai acum un an
te-am urmărit să văd unde stai.
Habar n-aveai.
A doua seară la fel,
dar te-ai întors puțintel
și mi-ai spus că te doare capul.
Te-am dat la dracul
și te-am apucat de mână.
Aveai un pulovăr de lână.
Atunci te-am văzut plângând.
Dar nu-mi trecea prin gând
să mă opresc din mers.
Trupul tău era un vers,
o bucată de humă
cu care în glumă
am încercat ca să mă joc,
femeie fără noroc.
Ți-am strivit gura cu gura mea,
femeie rea.
Sânii i-am simțit cum se zbat,
femeie plină de păcat.
Și te-am avut, acolo, pe pământ,
fără să zici nici un cuvânt.
Mi-ai simțit trupul încordat,
ai simțit durerea când te-am mușcat
și totuși, mi te-ai dat resemnată...
Ptiu. Bată-te Dumnezeu să te bată...
poezie de Corneliu Culman din Niște poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă...
Inimă proastă, iară iubești?
Stând în frig, sentimente să cerșești?
Plânsă și rănită, în ochi să mă privești!
Ți-am spus dinainte, nu te du, greșești
Dar ești încăpățânată și acum plătești!
Ești mult prea bună cu ei, nu gândești?
De singurătate din nou te ferești
Și uite așa ma dezamăgești
Inima proastă, de ce iubești?
poezie de Miron Iustin (24 octombrie 2016)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărturisire
Eu, azi, ți-aș spune totul
Vreau să pun în mintea ta
Un gând prea greu. Nu vreau.
Dar îți spun: dețin secretul.
Tu tremuri toată, inima suspină.
E un adevăr prea crud
Pentru un suflet fin
Dar așa, noi ne unim
Indestructibil, în lumină.
De astăzi, tu, știi totul
Ești înger, ești regină,
Ți-am pus în sufletul frumos: păcatul,
Mai bine dispăream, demult,
Și așa, tu te iubeai cu altul.
Acum suntem pe veci, legați...
Azi îți murdăresc, cu gândul,
Și sufletul, și trupul.
De fapt, eu te-am mințit mereu
Tot nu ți-am spus
Întreg secretul meu:
Dacă m-am întâlnit sau nu
Cu Dumnezeu.
poezie de Iustinian Cruceanu
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am spus că te iubesc...
ți-am spus că te iubesc,
știu, ți-am spus și sigur știi,
atât de mult mă răscolești și amăgești
și eu, nebunul, mai mult te doresc.
ți-am spus de ochii tăi dogoritori,
cum mă înțeapă, cum îi simt,
cum mă topesc atunci când mă mai mint,
cum ard tăciunii lor scânteietori.
ți-am spus, sunt sigur că ți-am spus,
cum trupul tău îndeamnă, mă îndeamnă...
cum trupul meu îl doare și te cheamă,
să vii furiș, să ne iubim într-un apus.
ți-am spus și taci, zâmbești tacit
și pieptul meu e tot o rană,
prea mult el a sorbit licoarea ta din cană,
licoarea otrăvită care m-a vrăjit.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mult ...
Ce mult te-am iubit!
Nimic nu ți-am spus, niciodată,
Nimic nu ți-am spus, niciodată.
Ce mult te-am iubit!
În foc parcă ardeam, în foc,
În foc parcă ardeam, în foc.
Ce mult te-am iubit!
Sete mi-era de tine, sete,
Sete aprinsă-mi era de tine, sete.
Ce mult te-am iubit!
Foame adâncă de tine-mi era, foame adâncă,
Foame adâncă-mi era de tine, foame adâncă.
Ce mult te-am iubit!
Nimic nu ți-am spus, niciodată,
Nimic nu ți-am spus, niciodată.
Acum cad zăpezi peste mine,
Zăpezi și boabe de rouă,
Zăpezi și boabe de rouă.
Acum cad zăpezi peste mine,
Numai zăpezi cad peste mine,
Numai zăpezi, numai zăpezi...
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Fără de vis sau răsărit
Mi-e plină inima de NOI, din Răsărit în Răsărit,
altar în suflet ți-am clădit din clipa-n care ne-am găsit.
Te-ai odihnit în el un timp- umblaseși mii de vieți hai-hui-
și, când ți-am crescut puteri noi, ai dispărut fără să-mi spui.
Apusul arde-n flăcări reci și vântul șuier-a pustiu.
Te-ai rătăcit în negre nopți și-acum te simți ca-ntr-un sicriu.
Nimic nu vezi, nimic n-auzi, știi doar că nu ai niciun rost
și nu-nțelegi ce s-a-ntâmplat, de ce e totu-atât de-anost...
Ești vagabondul dintre lumi, cu suflet trist și ponosit.
Degeaba plângi că ai greșit, când de IUBIRE ai fugit.
În cununie-nsingurat, acum mă strigi să fim iar DOI.
Nu pot, am obosit prea mult de a lupta ca-ntr-un război.
Nu mai găsesc puteri să-ți spun cât TE IUBESC... cât TE-AM IUBIT...
Rămâi în lumea ta... sărac.. fără de Vis sau Răsărit...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am spus
Ți-am spus ceva:
Cu totul, pe dinafară,
Ca o poezie repetată isteric
Literă cu literă,
Repede, haotic și
Fără nuanțe,
De teamă să n-ai timp
Să fugi...
Ți-am spus ceva:
Zâmbind, cu buzele largi,
Ca o poveste scobită în stele,
Cuvânt cu cuvânt,
Încet, șoptit și
Fără veghe,
De teamă să nu vrei
Să tac...
Ți-am spus ceva:
Distrat, cu mâinile în aer,
Ca un desen știut pe de-a-ntregul,
Punct cu punct,
Atent, colorat și
Fără umbre,
De teamă să n-apuci
Să uiți.
Ți-am spus ceva!
Și, spunându-ți,
Mi-am pierdut,
Pe rând,
Literele, vocea, cuvintele
Și gesturile toate,
Pledând cu buzele,
Chinuit, forțat și lacom,
Din început spre "nesfârșituri",
O cauză divină,
Dar fără
"Receptoare"...
poezie de Gabriela Chișcari (10 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prima oară
Prima oară când te-am văzut
ți-am admirat buzele,
a doua oară, mi-a plăcut
să-ți descopăr adânca scânteie din ochi,
a treia oară, am tinut un pic
mânuțele tale'ntra-le mele,
a patra oară am fost fermecat,
așa de mult încat n-am mai rezistat
și buzele mele te-au sărutat.
De-atunci, de când ne-am întâlnit,
prima și acum a mia oară,
la teatru, în centru, sau în parc
aceeași senzatie parcă,
ca prima oară.
poezie de Marius-Mihai Golopenta
Adăugat de Marius-Mihai Golopenta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vii și pleci
Ai apărut în ploaia dintr-o toamnă
cu părul ud, pierdută-ntr-un oftat.
Te-am încălzit, și-ai înțeles ce-nsemnă
sărutul nebunesc... dar ai plecat.
Ai fost, un timp, o stâncă-n vârf de munte,
sub soarele puternic, nemilos.
Eu ți-am adus, coroană peste frunte,
un nor, o ploaie, însă... ce folos?
Ai fost pierdută... ți-am fost regăsire,
ai fost o salcie... ți-am dat un râu.
Eu am fost gând și vânt, am fost iubire,
iar libertatea-ți n-am ținut-o-n frâu.
Te-am înțeles mereu și, fără vrajmă,
ți-am urmărit și vechile poteci,
căci tu ești peste tot la mine-n preajmă.
Eu te iubesc, dar știu că vii... și pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caută-mă, până te vei găsi!
mi-ai spus, că te vei întoarce în timp să mă iubești,
iar eu, te-am privit adânc, suspinându-te în mine ca și cum aș fi murit,
dar nu murisem, dragul meu. eram vie, acolo, în fața ta,
în timp ce tu mă căutai în alte lumi, în alte timpuri, să îți ștergi păcatele
m-am ridicat pe vârfuri, ți-am zâmbit sărutându-ți fruntea
și ți-am spus: dacă nu mă poți iubi acum, nu mă căuta în alte timpuri! e în deșert!
în timp ce plecam, pașii mei mureau unul câte unul,
până nu te-am mai zărit, nu te-am mai deslușit, nu te-am mai durut, nu m-ai mai sfâșiat. sunt liberă! mă pot întoarce oricând pe urmele pașilor mei,
eu știu că tu nu ai fost niciodată acolo. mă cauți. în alte vieți,
alte femei, alte amintiri
te-ai rătăcind, rătăcindu-te în cei care ți-au decis soarta
ce nu ai înțeles tu, este că iubirea nu e o alegere! noi da!
viața, fericirea, oamenii de lângă noi, ce băgăm în gură, în minte,
dar nu ce simțim în suflet!
caută-mă, până te vei găsi!
poezie de Sandrina-Ramona Ilie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus, îți spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
Să îți șoptească fluierând
Că-mi este dor și în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri și văi
Prin ochii tăi!
Ti-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus privește luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Și dorul meu ascuns în ele...
De te trezești din somn buimac
Să-ți fiu vedenie și leac
Acum și-n veac!
Ți-am spus și azi că te iubesc?
De nu ți-am spus îți spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi ești în suflet și în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.
poezie de Angelina Nădejde (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.
Te iubesc fără cuvinte
Când nu îți spun că te iubesc să știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ți spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ți-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe
Când nu-ți voi spune te iubesc, să știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spun că te iubesc fără cuvinte
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești un moment...
Ți-am mângâiat șuvițele din păr,
Le-am răvășit atât de mătăsoase,
Ți-am sărutat apoi un obrăjor
Și buzele cărnoase, lipicioase.
Te-am prins în vremea florilor
Apoi te-am tras încet de mână
Și a urmat noaptea nebunilor,
Apoi ai dispărut, fără de vină.
Ai revenit din nou într-un târziu
Și trupurile iarăși dezbrăcate,
În arșiță de vară, în pustiu,
Ce focuri ațițau, neîmpăcate.
Revii și pleci când nu m-aștept,
Chemările din tine caută jocul
Și dacă te întreb, nu este drept,
Mai bine tac și te așteptă focul.
Ești o nălucă care înfiori,
Ești dragostea, nu ești iubirea,
Ești contopirea nopților în zori,
Ești un moment... ca fericirea...
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ți-am spus niciodată
Nu ti-am spus,
Copacul care l-am lasat acolo,
Și-a schimbat frunzele
Și acum are flori noi.
Când a nins, am vazut fereastra
Luminată de culoarea lor.
Nu ti-am spus,
Am trecut pe lângă el,
Să-mi amintesc zilele
Când am plecat să
Ajung în brațele tale.
Nu ți-am spus,
Pentru că era acolo,
Când în cameră era întuneric
Și în toata lumea mea mică,
Era prezența lui.
Nu ți-am spus,
Că în timp, aleea m-a însoțit
Și în sunetul tăcerii
Am regăsit lânga el,
Cântecul devenirii mele.
Nu ți-am spus,
Pentru a mă asculta,
Aud vocea-mi pe
O foaie de hâtie
Și scriu în zori
Când îmi lipsești,
Căci scriu lumină.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, ființă inocentă
Te-aștept prin întuneric și prin ceață
să vii cu farmecele tale.
Aștept de parcă a trecut o viață,
cu sufletul pătat de dor și jale.
Mi-e dor de-un zâmbet călduros
ce risipește orice necaz
și de un suflet călduros
care te scapă de macaz.
Tu ființă inocentă care îmi aparții,
nu mă lăsa acum în umbră!
Îți dăruiesc orice ca să revii,
căci nu vreau viață sumbră.
Să pot trăi în pace cum oi vrea,
să pot iubi pe cine cred.
Că sunt sătul, deși nu prea...
Și cum mă vezi, cam șubred.
Ești tu aceea care-mi pare
a fi aleasa dintre spuse.
Un sentiment oferi, e mare
și-ndoielnic pare-mi-se...
Pătrunzi în minte parcă prea ușor
și nu stiu ce să fac -
ori să traiesc, să mor?
Mai bine mă împac.
Poate că nu vei mai ajunge
și te aștept degeaba...
Ceva în piept mă-npunge
și eu credeam că-i graba,
dar timpul pentru mine stă în loc
sau trece, nici nu știu...
Și inima aproape că-mi ia foc
la cât e de pustiu.
Mi-e dor de vorbele pe care
mi le spuneai în vis.
Eu nu mai dorm și doare,
căci nu mi le-ai mai zis...
Oftez din greu, că poate ești
tot mai aproape de apus,
unde te-aștept să îmi șoptești
ce, chiar de mult, nu mi-ai mai spus.
Mă pot uita la nori,
cum o făceam mereu.
Mi-e teamă c-o să mori
și o să pleci, dar eu?
Eu te aștept în întuneric și în ceață
să vii cu farmecele tale.
Aștept de parcă a trecut o viață,
cu sufletul pătat de dor și jale...
poezie de Pleșa Dragoș Florian din Poezie
Adăugat de Pleșa Dragoș Florian
Comentează! | Votează! | Copiază!