* * *

sufocat de cordon
puiul de om zâmbea
ca un adult

n-a obţinut scor agpar
la naştere

preoţii timpului
nu i-au dat nicio şansă
de-a fi

copilul sărac
al unei lumi sărăcite
de marile virtuţi

el
singur a rupt cu dinţii
giulgiul
a sângerat pe cruce
pentru ei
cei de atunci

el moare şi renaşte
în fiecare zi
pentru noi

el este destinul
în care mai credem
cei mulţi
rupţi din placentă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pui de pom şi pui de om

Un sâmbure de pom
Prinde viaţă din pământ.
Din pântece, pui de om
Către viaţă-şi ia avânt
Când puiul de pom prinde rădăcini,
Puiul de om se joacă prin vecini.
Când puiul de pom, drept se înalţă,
Puiul de om se-alintă şi se răsfaţă.
Când puiul de pom prinde să rodească,
Puiul de om începe să iubească.
Când puiul de pom rodeşte din plin,
Puiul de om îşi făureşte destin.
Când puiul de pom nu mai este pui,
Puiul de om îşi construieşte rostul lui.
Când fostul pui de pom nu mai rodeşte,
Atunci, puiul de om, îmbătrâneşte.
Când timpul pentru fiecare a trecut,
Pomul este vreascuri, iar omul... a tăcut.

poezie de Dumitru Delcă (22 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Începem a scrie la umbra unei cruci în care credem, pentru un neam pe care nu l-am trădat niciodată, în numele unui românism pentru care am sângerat deseori, fără a regreta o clipă.

Mihail Stelescu în Cruciada Românismului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zilele par mereu mai lungi pentru copilul care aşteaptă - Crăciunul, vara următoare, sa devină adult: şi la fel de lungi când îşi lasă sufletul să se bucure de fiecare moment al unei zile frumoase.

citat din Dag Hammarskjold
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răpirea

duhul trecutului măsoară
întunericul dintre două bătăi de inimă
una a ta
una a mea

peste nicio clipă

apare maestrul
şi totul i se prosternează la picioare

sec sau poate intuitiv comandă
o cupă
îşi scuipă în ea lumina şi iese
iar bătăile de inimă de atunci
şi-au cunoscut goliciunea

tăvălugul uitării se apropie
ne haşurează umbrele apoi
începe cu frunţile până ajunge
la buricele degetelor
singurele care nu uitaseră
mirosul epidermelor întunericului transpirate

ai zice că am murit fără să
considerăm asta un verb
am fost fiecare separat absorbiţi
în câte o placentă
dar legaţi aceluiaşi cordon ombilical

după o vreme ne-au zis
că ne-am născut
fără să
considerăm asta un verb
am început să fim bătuţi de inimi
una a ta
una a mea
peste nicio clipă
apare ce

nimeni nu ar şti
se presupune că măduva luminii
iubirea

şi oricât ne-am fi îmbrăcat
în orice ne-am fi îmbrăcat
ne stăpânea doar goliciunea

maestrul răsuceşte compasul
măsoară
nesfârşita circumferinţă
a unei lacrimi anonime

suntem şi nusuntem totodată
separat absorbiţi
legaţi aceluiaşi cordon ombilical

ecoul unei desprinderi din sărut
ne asurzeşte

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

m-am îmbrăcat frumos,
aproape decent în ziua aceea
când preoţii făceau slujbe pentru cei duşi
pomelnice pline de nume neştiute
mi-am pus o pereche de blugi rupţi
în genunchi pesemne de la prea mult
mers pe cioturi de aripi
n-am comentat nimic
nimic nu i-am spus duhovnicului
ce aştepta de la mine o taină
am mers înapoi şi înainte
pe zidul plângerii
cu picioarele mele pline de bube
îmbrăcate în bumbacul ce da să fie
o sfântă spovedanie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

credincios

Un adevărat credincios este o ciudăţenie. El are o dragoste supremă pentru Cineva pe care niciodată nu l-a văzut; îi vorbeşte cu familiaritate, zi de zi, Unuia pe care nu-l poate vedea; el se aşteaptă să meargă în ceruri pe baza meritelor Altcuiva; se goleşte singur de sine pentru a fi umplut de Altcineva; recunoaşte că a greşit pentru a putea fi socotit drept; se coboară pentru a fi ridicat; este cel mai puternic atunci când este cel mai slab; este cel mai bogat când este cel mai sărac, cel mai fericit când îi merge cel mai rău. El moare pentru a putea trăi; pierde pentru a putea câştiga; dăruieşte altora pentru a păstra pentru el. Vede nevăzutul; aude neauzitul şi cunoaşte necunoscutul.

definiţie celebră de A.W. Tozer
Adăugat de Antonio Rado
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e nevoie să ai un copil pentru a fi mamă. Aceasta este doar condiţionare socială. Corpul în care te-ai născut ca femeie este înzestrat cu iubire, ceea ce este suficient. Înainte de a da naştere unui copil, este necesar să dai naştere iubirii din tine. Apoi, poţi deveni mamă pentru oricine: pentru soţul tău, pentru pisică, pentru flori sau pentru copilul tău. Maternitatea este iubire, nu contează dacă ai sau nu copii.

citat din Mahavatar Babaji
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început

la început m-am speriat în gând
pentru puiul de măr plăpând
pentru copilul care nu se născuse
pentru pădurile care plecau de la locul lor
pentru trecut pentru viitor

salcâmii îndrăgeau noaptea cadrilul
gardurile fără cârmă
jucau noaptea pe sârmă
cine ştie cui făceau în ciudă
dimineaţa bătătura era udă
şi după ce am văzut care e şpilul
mi-am dat seama că eu sunt copilul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbal: România – Olanda (scor 1-4, 2012)

Fotbalul fiind sportul onorabil,
A obţinut într-un climat bucureştean
Un scor extrem de memorabil,
Pe un maidan european.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia ne învaţă că nu despre cola este vorba în perioada Crăciunului. Copilul învaţă de mic despre Dumnezeu, ceea ce îi va da o stare de siguranţă şi de speranţă. Dumnezeu este lumina şi adevărul si viitorul adult va şti că cineva acolo îl iubeşte şi îl protejează în ciuda tuturor lucrurilor neplăcute pe care le îndură. Copilul va creşte cu frică de Dumnezeu şi asta nu-i deloc rău, pentru că astfel viitorul adult va fi mai cumpătat şi mai atent la toate acţiunile pe care le va întreprinde.

citat din Daniel Buzdugan (februarie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nicio moarte
nu seamănă cu alta

tu ai zâmbit
când ai ajuns
lângă styx

eu caut luntraşul

mai am un singur bănuţ

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inocenţă

când venea de la câmp
muica îşi spăla părul negru şi lung
cât o noapte polară
cu cenuşa rămasă
(de la cocenii de porumb)
fiartă în apa de ploaie
şi-l pieptăna
cu dinţii rămaşi din curcubeul
viselor noastre
şi îşi ungea volbura neagră cu gaz
să nu se prindă blestem nici deochi
tata-mare zâmbea cum numai el ştia să o facă
din ţigara de foi răsucită în colţul gurii
sub mustaţă, ca o adiere ca o mângâiere zâmbea
şi se lăsa noaptea şi noi visam coşuri cu fructe
mirosind a pământ reavăn, a rouă sub cleştarul
răbdării dus de muica pe cap
visam pân-am crescut dârdâind
în focul nenaşterii noastre

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce contează pentru copilul care va deveni adult este să aibă parte de micile lucruri făcute din dragoste pentru el, de grija bunicilor, a părinţilor, a familiei.

Andreea Esca în Ce-am făcut când am tăcut
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Nu ai ce să faci ca să fii fericit. Eşti fericit doar dacă ai acest noroc. E destinul, nu ai nicio putere tu." Sunt oameni care cred că fericirea este doar un noroc, că nu poţi face nimic dacă destinul tău este unul trist. Fie că dăm vina pe noroc, fie pe destin, fie pe "crucea" pe care o purtăm, toate acestea sunt doar metode de a scăpa de responsabilitate. Credem că dacă altcineva sau altceva este responsabil pentru fericirea sau nefericirea noastră, nu ne mai simţim vinovaţi pentru ceea ce se întâmplă în propria viaţă.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

uneori
moartea are miros de tămâie
şi gust de lemn ars

în ulcica banală
pe care mama mea cea mai mare
singura doamnă desprinsă de lut
o purta nonşalant
pe braţul născut să fie
nobila rădăcină
în care credea

avea mâna subţire
atât de subţire
ca limba unei lebede
ce nu-şi găseşte destinul

zi după zi
distinsa doamnă
mergea la cimitir
să bocească absent
morţi din trecut
şi morţi din prezentul ascuns
ochilor mei de copil

mă trezea dimineaţa devreme
să-i fiu stâlpul pe care plângea
zădărnicia unei lumi
cu gust de tămâie

iar eu îmi amintesc
din toate câte au fost
braţele ei atât de fragile

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru copilul din mine şi pentru copilul din fiecare dintre noi spun poveştile. Şi pentru asta sunt cărţile mele, pentru fiecare copil între 80 şi 8 ani.

citat din Michael Ende
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Ne năştem, pe-o carte, cu paginile albe,
Crezånd, că e uşor s-atingi piscurile dalbe,
Începem a urca, sperând, în orice clipă,
Chiar, şi, când destinul, ne frânge o aripă.

Plini de speranţă umplem fiecare filă,
Cu vise aprobate de-a cerurilor milă.
Credem, doar, în viaţa ce-i plină de soare,
Nemuritori ne vrem, uităm că se şi moare.

Credem, că-i uşor a urca "urcuşul",
Nu-nţelegem greul când atingi arcuşul,
Simfonia vieţi-i de vânt zbuciumată,
Lacrima din noi, de soartă-i ancorată.

Soarta şi destinul susţin câte-o aripă,
Lumina se prelinge din ceruri peste clipă,
Glasul, gând ne pare strigăt peste culme,
Toţi visam o viaţă, dar, e-n altă lume.

Credem într-o viaţa, dintr-o altă lume!
Dar avem o carte (a vieţii), ce poartă un nume,
Viaţa pământeană-i de vânturi deformată,
Veşnici, nu suntem, tot se moare odată.

poezie de Maria Călinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Licurici în otavă

ea veni dintr-o lume
în care greierii scriau
solfegii pentru acei
veniti din zări atemporale
cântăreţi de suspine

el dădu tonul luminii
în ochiul firav al seminţei
de început

în fiecare an de atunci
ea cântă din inimi de fagi
el luminează cărarea
celor orbiţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamele noastre - candele de lumină ce ard cu lacrimi

Daţi-mi o măsură să pot afla
durerile mamelor.
Fii pentru un ceas măicuţa aceluia
ce plecă în depărtări lăsând-o pustiită.
Nu-i rămân decât zile cu dor
şi nopţi ce dor.
Priviţi ochii unei mame ce-şi veghează
copilul bolnav;
ai să pătrunzi în adâncul unui ocean
încărcat de temeri şi valuri de tristeţe.
Sufletul contopit cu ruga arde
continuu.
Opreşte-te şi simte pentru o clipă
durerea mamei pentru fiul plecat
în lumea cu vise.
E o pasăre cu aripile retezate ce vrea
să-şi ridice puiul din mlaştina vremurilor
şi să-l salveze.
Prin măduva ei curg râuri de disperare
şi neputinţă.
Fii pentru o noapte mama pruncului nenăscut
aflat printre îngeri;
ascultă-i plânsul în noapte şi numără-i
suspinele.
A rămas golită de viaţă.
Priveşte chipul unei mame ce şi-a pierdut copilul
pentru totdeauna;
nu mai trăieşte ci doar aşteaptă
trecerea timpului.
În orice copil ce-i trece prin faţă îşi vede
puiul pierdut.
Supraveţuieşte poverii unei vieţi rămase
de trăit.
Stană de piatră aşteptând în tăcere trecerea
în lumea de dincolo.
Nu i-a rămas decât candela credinţei ce arde
cu lacrimi şi speranţa întâlnirii în lumea
de dincolo.

poezie de Angelina Nădejde (27 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dragostea mea
să-mi rămâi
aproape de suflet
şi să mă aperi
de toate urgiile
unei lumi în care păşesc
fără vreun act de identitate

e soare pe câmpuri
şi lumea devine toridă

tu să mă aperi
de fata morgana
ce încă valsează

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!