Viorica Iliescu

Inocență

când venea de la câmp
muica își spăla părul negru și lung
cât o noapte polară
cu cenușa rămasă
(de la cocenii de porumb)
fiartă în apa de ploaie
și-l pieptăna
cu dinții rămași din curcubeul
viselor noastre
și își ungea volbura neagră cu gaz
să nu se prindă blestem nici deochi
tata-mare zâmbea cum numai el știa să o facă
din țigara de foi răsucită în colțul gurii
sub mustață, ca o adiere ca o mângâiere zâmbea
și se lăsa noaptea și noi visam coșuri cu fructe
mirosind a pământ reavăn, a rouă sub cleștarul
răbdării dus de muica pe cap
visam pân-am crescut dârdâind
în focul nenașterii noastre

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Viorica Iliescu

* * *

cât de adânc se înfigea
cuvântul spus de muica
în lutul orb
să nu rămâi dator nicicând
hrănește-te din moartea
copacilor bătrâni
sărută talpa grea de rădăcini
când simți că nu mai poți
și lasă vântul să suspine
cum știe numai el
prin muguri cruzi
copile

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Alin Ghiorghieș

Graurul meu

Zâmbea o vrabie.
Zâmbea!
Din sucituri zâmbea o vrabie cu zimți de ochi
cu mijloc de sirop și zbierătură
zâmbea o vrabie cu ciocul ei în gură
zâmbea
și-n coaste-mi tremura
o vrabie
ce aripi pe șendrilă duceau aur
în gura drumului
un simplu
mestecat între copaci
un graur!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Să nu te uit

ești închistată în zbor
ca piatra sărutată de vânt

cine te crezi
o altă minune a lumii?
îmi spunea muica
mama tuturor mamelor mele,
generații întregi de femei
ce-și acopereau sânii decent
cu cenușa rămasă
din câmpul ars de toți bunii mei
după treierat

fă-ți bagajul și pleacă
oriunde te-ar purta pașii
îmi spunea mama
mamelor ei
cu o blândă dojană în glas
și îmi punea între sânii cruzi
de fecioară o liberă veste
bobul de grâu

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oltenească

Foaie verde măghiran,
Ea din Balș, el din Sudan,
Că nici nu trecu un an
Și-l făcu muica oltean.

epigramă de din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe CulicovschiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Visuri de nisip

Visam prin lume,
Visuri de nisip,
Visam prin chirii,
Visam cu chirie
Pe la rude bănuitoare,
Pe cărări cu mărăcinișuri.
Palate puteam umple
Cu visurile noastre.
Visam castele de nisip,
Palate ascunse în globuri de cristal,
Eternitatea dragostei
Nevândută la colțul străzii,
Caravane albe ale pustiurilor
Purtând vise
Pe mătăsuri orientale.
Visam zâne bune,
Trubaduri cântând balade neverosimile
La ospețe regești,
Pe când mâncam din frunze închiriate
Fructele pădurii,
Și uneori pe la rude bănuitoare.

Inerentele furtuni, închiriate din lume,
De la rude bănuitoare,
Dragostea închiriată la colț de stradă,
Îngroapă castelele, ochii tăi de nisip,
Globurile de cristal
Din ochii tăi.

Nisipuri mă apasă pe pleoape,
Pe piatra de marmură,
Mă sufocă,
Estompează amintirea ta,
Doar caravane albe ale pustiurilor
Mai traversează vise
Pe mătăsuri orientale,
Plutesc
Spre capătul unui deșert,
Unde te afli.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Și jur c-aș fi dormit la infinit,
De nu simțeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Și trupurile sau înlănțuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleșit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce și fierbinte
Și-n clipele atâtea de puține,
Iubito, nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineață,
Cuvintele când se topeau în șoapte
Și când simțeam că soarta mă răsfață,
Eu mă rugam, să fie iarăși noapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

sufocat de cordon
puiul de om zâmbea
ca un adult

n-a obținut scor agpar
la naștere

preoții timpului
nu i-au dat nicio șansă
de-a fi

copilul sărac
al unei lumi sărăcite
de marile virtuți

el
singur a rupt cu dinții
giulgiul
a sângerat pe cruce
pentru ei
cei de atunci

el moare și renaște
în fiecare zi
pentru noi

el este destinul
în care mai credem
cei mulți
rupți din placentă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

La răscruce

depărtările noastre
îmi par a fi stele neînșeuate
vreodată de roua din câmpul astral
depărtările noastre sunt dulci
ca diminețile rare ce nasc
din noaptea materiei
dorul de zbor al cailor sălbatici

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

sub luna albă
în noaptea minții noastre
cireși înfloriți

haiku de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

stăm față în față
ca două culori
ca două cruci

una prea gri
alta obositor de albă

între noi
pământul miroase
a fân și flori de pădure
a frici

brațele tale de mic picasso
desenează un coș rupt
din cleștarul răbdării

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

nu mai am timp
să gândesc și să simt
cât de adâncă este
noaptea polară

catren de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Uitări

cu mult prea adâncă
noaptea celor rămași
la porțile soarelui

singuri și triști

tineri
neverosimili ca și clipa
în care se zbat fluturi

dintre ierburi
curcubeul se hrănește pe sine

iar calea lactee
este unicul simbol
al hainei de doliu
purtată de prigonite uitări

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

Atunci

Numai pentru că gândeam
caii își întorseseră capetele spre mine,
arborii toți se răsuceau
izbiți de crivățe sublime.
Numai pentru că visam
crescuseră aripi la pești
și stelele iluminau
cu păsări cerești.
Numai pentru că tăceam
piatra începuse să vorbească cu izvoare
câmpia începuse să dea grâu și porumb
lumina se înfigea în soare.
Numai pentru că muream
albul devenea negru
linia, punct
și cuvântul fără de înțeles.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Viorica Iliescu

Alduit

țărâna se strânge din oase
în pumn

pumnul aruncă cenușa
în alduit

dinspre ținutul răbdării
zăpada curge monoton
peste inimi ce -și tac agonia
în cânt

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

* * *

lumina s-a ascuns
în ochiul căprioarei
ucise de glonț
iar serile noastre
toate nopțile noastre
tresaltă a lună plină
în dimineața fatidică

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Isaura - sclavă neagră în cerul gurii

Îmi înfig dinții în negrul tău
în colțul gurii îmi curge
o dâră vâscoasă
de umbră
cu mâinile băgate în zulufii lor
îți dau copiii cap în cap
trec unul prin altul
în trenul unde stăm față în față
privești ochii mei albaștri
oglindiți în razale soarelui
ce intră prin fereastra murdară
nu merg cu tine
o să cobor la prima
nu îmi ninge în primăvară
ți-am spus
am o singură coastă ruptă
e loc puțin în egoismul meu Isaura
sclavă neagră în cerul gurii

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Vis

Visam că ne-om fi cunoscut
Pe un colț de lună
Și purtam înmiresmată cunună...
Tu aveai costum de mângâiere
Și fredonai ceva în tăcere.
Visam că ne-om fi cunoscut
Pe o rază de soare
Aveam roșii sandale...
Tu aveai pălărie de paie
Și mă chemai fără-ncetare...

poezie de (9 martie 2020)
Adăugat de Silvia FilipSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorica Iliescu

Alerg în timp

tata-mare era
mai tot timpul plecat
la câmp
nu știu ce obsesii avea
să adune bob lângă bob
să pună porumbul în saci
miriștii să îi dea foc
să ardă zăpezile
mama-mare tăia deseori
jumătate din lună
și o punea pe masa rotundă
la care stăteam ochi lângă ochi
ne îndemna pe fiecare
mai ia copile o bucată de vis
hrănește această himeră
acum pentru atunci
lui tata-mare nu îi plăceau smiorcăiții
avea o pușcă de vânătoare
dar niciodată el nu vâna
din bucata de cer rămas
deasupra mesei cu trei picioare
mama mea mare făcea baiere
cu care își lega fruntea
să nu o mai doară nimic

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Constantin Triță

Ce nebunii visam

Ce nebunii visam când m-ai trezit,
Nici nu credeam că pot a exista
Și jur c-aș fi dormit la infinit,
De nu simțeam, acolo, mâna ta.

Când buzele ni se împerecheară
Și trupurile sau înlănțuit,
Nimic nu mai lăsarăm pe afară,
Taifunul dragostei ne-a copleșit.

Erai în rugăciune peste mine,
Alunecândă, dulce și fierbinte
Și-n clipele atâtea de puține,
Iubito! nu erai deloc, cuminte.

Ce nebunii visam în dimineață,
Cuvintele când se topeau în șoapte
Și când simțeam că soarta mă răsfață,
Ispita avea gust de mere coapte.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adi Conțu

Tăcerea cuvintelor

Mi-am închipuit tristețea... o romantică corvoadă,
Avea părul strâns, codițe, vorbea singură pe stradă
Nu zâmbea, nu avea farduri, palidă, neîngrijită,
Parcă nu știa de sine, părea foarte chinuită

Mi-am închipuit iubirea, strălucea, o stea în noapte
Era cer senin întrânsa, erau zâmbete și șoapte,
Iar pe chip, bujorii vieții o-nroșeau fără să știe,
Părea fără nici o grijă, părea sinceră și vie

Mi-am închipuit durerea, nici un zâmbet... o grimasă,
Era toată frământare, nu părea că îi mai pasă,
Se chircise înăuntru într-o disperare mută,
Dintr-o fostă frumusețe... ajunsese doar o slută

Mi-am închipuit un suflet care le-a trăit pe toate,
Devenise ca o stâncă, unde vântul nu răzbate,
Iară lacrimile ploii îi păreau o mângâiere,
Era sufletul din mine... poezie și tăcere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook