Un heruvim
Poemă pe valuri,
Sânge cu ritm,
Ce algoritm,
Ce idealuri!
Dansuri și valuri,
Ce bioritm,
Suav logaritm...
Ce ritualuri!
Pierde-te, Simm,
Scrie cu sânge,
Până găsim
Versul ce plânge,
Și-un heruvim
Poetul pursânge!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sonet susurat...
Astăzi, Simm, tu plânsu-mi-ai în sânge,
Plânset fin, sfielnic murmur tremurat,
Și-ntr-un ritm tremolo, trupu-ți parfumat
Îmi părea, Simmone, că și el plânge...
Lacrimile-ți verzi, eu, tainic, ți le-aș strânge,
Simm, în versu-mi clar și dulce-nsingurat,
Și,-apoi, le-aș prelinge-n șoaptele-mi nătânge,
Doamne, le-aș prelinge, cristic... susurat.
Plânsu-ți diafan și stins, alungând narcisismul,
Ce-mi tronează-n sângele-mi albăstriu și-amar
Mă îndeamnă să-ți salut, solemn, eroismul,
Căci, poezia din lacrimi este, desigur, un dar,
Unul, care-mi stimulează, de-a pururi, lirismul...
Orice altceva, are un rol efemer, secundar!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avidă, Simm, de absoluturi
Cu trupu-ți slim.
Frumoasă, Simm,
Arzând suav, de dor, făclie,
Noblețea-ți stă-n melancolie
Și-n verzi delicii literare,
Cu sentimente-n tremurare,
Cu ample semne de mirare,
Cu dor de neastâmpărare,
Cu inima-ți de soare plină,
Scăldată-n raze de lumină,
În lumea asta, Doamne, vidă,
Ce stă pe loc, să ne desfidă,
Crepusculu-ți de jar din suflet,
C-un zvâcnet și-un măreț răsuflet,
de facto și, apoi, de jure,
poeme prinse-n rugi de mure
și gânduri fine, aromate,
ne-așează, dulce, la picioare,
mereu făcându-ne-o favoare,
de a călca, solemn, pe ele,
Cum ai călca-n cioburi de stele,
Cum ai călca, sfios, pe fluturi,
Cu ai strivi, duios, săruturi,
De răul vieții să te scuturi,
Avidă, Simm, de absoluturi!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al lumii sens e un nonsens
Al lumii sens e un nonsens major
Și nu-i echivalent cu sensul vieții,
Te-nalță, Simm, din roua dimineții
Și zeci de sensuri ai să vezi în zbor!
Pe gheața vieții, omul e-un actor
Și-adesea, e subțire sticla gheții,
Un sens ar fi, după cum spun poeții,
Da-i doar un fum, în spațiu, călător...
Dacă nu-i sens, nici ordine nu este,
Viața-i un nor poemă ce se stinge,
Se stinge-n absolutul din poveste,
Când duhul, lin, în Cer ți se prelinge,
Chiar dacă înainte mult mai este
Tu scrie, Simm, și visul ți-l atinge...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verbul meu e târziu
Ți-aș scrie ceva
despre nevinovăție și cunoaștere,
despre remușcare și desnădejde,
despre tristețea mea...
Ți-aș scrie ceva
despre frivolitate și melancolie,
despre Platon, Socrate și Diogene,
despre înduioșare și poezie,
despre inima mea.
Ți-aș scrie ceva
despre eleganța paradoxului,
despre zilele-mi negre și nopțile-mi albe,
despre Buna Vestire, despre patima mea,
despre iubirile mele sfârșite, roz-albe!
Ți-aș scrie ceva unduios și sublim,
despre căderea în cer, despre trupu-ți șerpiu,
despre poezia ta, Simm,
dar sufletui meu s-a-npotmolit
în cuvântul... târziu!
Știu, Simm, știi bine că știu:
verbul meu e târziu,
prea târziu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maseuza
Amurg în zăbale,
fuior, se prăvale,
pe acorduri de Bach,
în chilia mea de monah,
și-un trup de femeie,
zeie,
mă descheie,
pentru masaj...
Ea e prințesă,
eu îi sunt paj,
iar trupul mi-i gaj,
ca un câine în lesă.
Mă simt protejat,
adulat. Fermecat!
Mâinile sale de aur
și sânii săi de tezaur
ard ondulat, pe trupu-mi
de carne și sânge,
inima-mi râde și-mi plânge...
Doamne, între ea și sufletul meu,
un singur, nevăzut, Dumnezeu,
îmi susură, balsamic, în suflet și gând,
o previziune despre viață și soarte,
cu moartea pre moarte călcând...
hăt!, până dincolo de viață,
până dincolo de toate -
ființe ca mine purificând!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet pentru Carmen Mariana
O mare numai valuri
E Carmen Mariana
Și flori din ikebana
Primește ea la baluri...
Înoată-n idealuri,
Ferindu-și, fin, sprânceana,
Pe cap purtând coroana
Din multele-i cristaluri.
Apoi, să se alinte,
Deschide o fereastră
Și cheamă, ca să-i cînte
O pasăre măiastră,
Privirea să-și împlânte
În zarea cea albastră...
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă alexandrină
III
Aș plânge cu lacrimile tale.
Toată viața am fost bolnav
de inima lucrurilor.
M-aș dezbrăca până la os
și-aș rotunji, în pământ,
amfora de sânge a macului,
să treacă oamenii pe lângă mine,
fiecare către moartea lui,
și să mă respire.
poezie de Viorel Ilișoi din Curierul (august 2006)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul vers
eu plecam pe un drum
tu veneai pe ape
printre atâtea valuri, nu ne întâlneam
a trecut o zi
iar la întâmplare
nu găsisem calea, tu pășeai pe ea
pun pe răni cerneală, să astup un verb
mă sufocă lumea
unde astăzi merg
la cumpene de ape
le arunc pe toate
pierduți între ape
toți plecăm pe urmă
mă ajung din urmă
pașii goi, de humă
am plecat degeaba
pe pământ e sânge
lacrima iar plânge
versul trist se stinge
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sângerând
Tatăl meu
este un sânge,
bunicul meu
e plin de sânge,
străbunii mei
sunt tot un sânge,
Ardealul este
numai sânge,
în Basarabia
mai curge sânge,
poporul meu
mai are sânge!
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul pârjolit
sunt un poet pârjolit pârjolit
pârjolit
deși mă dau pe față pe corp pe cuvânt
cu factor
de protecție infinit infinit infinit
soarele
e și el ca un fier de călcat în picioare usturătoare
mare
e marea ta, doamne
mare
e marea durere
ce vine
în valuri în valuri
în valuri
se aruncă poetul se răcorește
eu nu
sunt un poet pârjolit
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coboară oile
Se aud tălăngi pe dealuri,
coboară oile din munți.
Vin în vale valuri, valuri,
se-îngrămădesc să treacă punți.
În saivane pregătite
multe zile vor ierna.
De ciobani vor fi-îngrijite
până s-o-împrimăvăra.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Poetul este un om
Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu știe exact ce va urma, el scrie și nu știe
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înțelege, îi iartă prostiile,
Cum și noi iertăm greșiților noștri,
Poetul iubește aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boșorog, cum îl numește
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ții zece ani la pârnaie,
Iubiți poeții și vă veți iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreți, îl iertați,
Mai face și măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om și de înger.
Așa cred.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Eldorado
Amurg pe-o mare de topaz...
Pornește nava-n joc de spume,
Iar cei plecați spre-o altă lume
Stau înlemniți ca-ntr-un extaz.
Adio!... o copilă pală,
Cu gesturi mute de delir,
În unde zvârle-un trandafir,
Smulgând petală cu petală.
Iar cerul ftizic scuipă sânge;
Un glas pierdut în valuri plânge;
Se-nalță adieri bolnave.
Un marinar uitat în port
Privește urma mândrei nave
Sarcastic ca un cap de mort.
poezie de Dumitru Iacobescu din Quasi (1930)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul unui flux magnetic
În iarna, Simm, a primăverii noastre,
Să vii, din nou, atinsă de delicatețe,
Cu trupul invadat de sfânta-ți tinerețe,
Vis legănat și dulce, iluminat de astre...
Redesenează-ți calea printre castre,
Cu maximum de spirit și fină-acuratețe,
Subtilul tău poem, încet, să mă dezvețe
De plânsu-mi, Simm, cu lacrime albastre.
Cu cât mă lecuiesc mai mult de mine,
Cu-atâta (simt), noi semănăm poetic
Și, de la mine-n gânduri, până la tine,
Va exista, mereu, un flux magnetic,
Ce ne incendiază, vai!, strofele divine
Și caută răspunsuri, sublim și aporetic!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer și pământ
Plâng în tine,
plângi în mine,
plâng pistiluri în stamine,
plânge melodia vieții,
de se zguduie pereții,
în aroma dimineții...
Deasă-i ceața,
plânge viața,
pe mosor se strânge ața,
în pelin găsim dulceața,
plânge până și paiața,
lălâia și nătăfleața,
lacrimile-i sapă fața...
Plânge-n taler adevărul,
de ni se zburlește părul,
plin de must, plânge ciubărul,
viața-i stranie de-a pururi,
dorul bântuie-n azururi,
moartea prinde, clar, contururi,
morții nu-i cătăm cusururi...
Zborul zbor ne este frânt,
el nu are crezământ,
trădează sub jurământ,
totu-i Cer și-apoi Pământ!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din ultimul vers, nu putem să lipsim
În delir voluptos,
îți cad stele în sânge,
suferi de pasiunea absolutului
și aprinzi întunericul cu trupu-ți de sirenă...
Te legi de spațiu cu albastru
și îți extragi verdele pasiunii din vers...
încotro ți-aleargă mintea și pașii,
cui dăruiești virtuțile subterane ale rafinamentului tău?
Apropie-te, privește-mă, vezi bine
că sunt muritor,
chipul meu din oglinzi sfărâmate
recompune-l duios
și încuibă-l la sânul tău luminos...
De oameni, ne separă toți oamenii, Simm,
din ultimul vers, nu putem să lipsim!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pacea din sânge
Tot mai nalt, crește înalt
Torsul mândrului bărbat
Într-o inimă purtat,
În alta este-ncuiat.
Lacrimă și mângâiere
Plănuiesc întru tăcere,
Una-i mama cu durere,
Alta-i floarea care-l cere.
Una fierbe-n sânu-i dor
Cât e soarele-n pridvor,
Alta vrea ce alte vor:
Izvor nesfârșit de-amor.
Totu-i pulbere, hău mare,
Valuri, zbor, cutremurare
Își dă seama ca bărbat
Ce e vis, ce e păcat...
Așa gânduri se combină,
Devin de Florii lumină
Mișcând greu pacea din sânge:
Cine râde, cine plânge?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar În pragul dimineții
Cu soarele în suflet
În fiece moment
În pragul dimineții
Cântă un poet.
Tu îi ești aproape
Cu raze de cuvinte
Încât lumina ta
Iubirea i-o aprinde.
Izvorul care curge
În lume valuri, valuri,
Aduce-n dânsul doruri,
Virtute, idealuri.
Parfumul primăverii
Se răspândește-n voi,
Trăinicia pietrei
Râde cu buze moi.
Pătrunși de încercare
Vă-mbrățișați cu flori,
Aducând cu barza
Noi zboruri pe sub nori.
Mai vine-o dimineață
Bună peste prag,
Poetul cântă, cântă
La pieptul tău, cu drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefericirea-i starea pură-a fericirii
Aștept ce nu se va-ntâmpla vreodată,
ca-n înserarea sângelui din mine,
din când în când, la ore celestine,
să-mi înflorești, iubito, Preacurată...
Speranța mea-i un vis indefinibil
și-un echivoc sfâșietor al vieții,
te văd în vis și-n roua dimineții
mi-ești marea cantitate de posibil.
La umbra unor crini îndrăgostiți,
am fost tovarăși, mai demult, în Rai,
într-un amurg extatic și corai,
nefericiți de-a nu fi fost nefericiți...
Știi bine că-n iubire se și plânge,
nefericirea-i starea pură-a fericirii,
e spinul crunt purtat de trandafirii,
ce ne iubesc, solemn, până la sânge...
Din depărtări, iubito, eu te-aș strânge,
ca să-mi săruți privirile nătânge...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câte valuri...
Câte valuri sunt pe mare,
Toate-s semn de întrebare,
De mă-ntreabă cum o duc?
Iar eu nu știu să răspund!
Câte valuri sunt pe ape,
Toate-n viața mea încape,
Toate-s valuri, vălurele
Ca și gândurile mele...
Câte valuri mai răsar
Toate-n inimă-mi tresar...
Mai încolo, mai încoace
Viața-mi trece ca pe ape...
Timpul nu se mai întoarce
De ești orb, de vezi de toate...
Clipe de prezent tezaur
Se petrec, se-aștern în valuri...
Câte valuri călătoare
Își duc viața în spinare?!
Toate-s valuri-vălurele...
Eu mă pierd, renasc prin ele!...
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!