
Pacea din sânge
Tot mai nalt, crește înalt
Torsul mândrului bărbat
Într-o inimă purtat,
În alta este-ncuiat.
Lacrimă și mângâiere
Plănuiesc întru tăcere,
Una-i mama cu durere,
Alta-i floarea care-l cere.
Una fierbe-n sânu-i dor
Cât e soarele-n pridvor,
Alta vrea ce alte vor:
Izvor nesfârșit de-amor.
Totu-i pulbere, hău mare,
Valuri, zbor, cutremurare
Își dă seama ca bărbat
Ce e vis, ce e păcat...
Așa gânduri se combină,
Devin de Florii lumină
Mișcând greu pacea din sânge:
Cine râde, cine plânge?
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Inima stinsă
Cine râde, cine plânge
Clipele ce au rămas
Zidite-n pietre de sânge
Pe lumina din obraz?
Cine plânge, cine râde
De trăsnesc norii în casă
Și se învârt paparude
La colacii puși pe masă?
E o lumânare-aprinsă
Sub icoană și mă-nchin
Inima să-mi fie stinsă
Cu o candelă de vin!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Una-i visul, alta-i somnul
Una-i visul, alta-i somnul!
Una-i jarul, alta-i spuza!
Una este Cuza-Domnul!
Alta este domnul Cuza!
epigramă de Ion P. Dacianu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!

Doină
Cine vine, cine pleacă,
Strop de apă-n piatră seacă.
Cine-a fost, cine-o să fie,
Strop curat de apă vie.
Cine stă și cine trece,
Gândurile ne-or petrece.
Cine zice, cine tace,
Sufletul sub piatră zace.
Cine plânge, cine râde,
Venetici cu chipuri hâde.
Cine dă, cine primește,
Tot străinul huzurește.
Cine s-a dus, cine rămâne,
Dorurile să le-ngâne.
Cine-i piatră, cine-i zbor,
Nu-i românul trecător.
E pământ, izvor, câmpie
Și-are-o țară Românie!
Mulți o vor, da-i numa una
Și-a noastră-i dintotdeauna.
Nu-i de ieri și-o fi și mâine,
De-om mânca pământ pe pâine
Și-om bea lacrimă sărată
Din inimă ne-nfricată!
Timpu-și bate clipele,
Noi ne-om duce zilele,
Din câmpie-n munții suri
Lupi liberi pe sub păduri!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Bărbat
Dacă mă plâng, nu se cuvine,
Căci rolul mi-e predestinat,
Și când mi-e greu să-mi fie bine,
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Să fiu un stâlp și -un brad de munte,
Să fiu eu ăla vinovat,
Fie mai grele, ori mărunte,
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Să-l las pe ăla mic cu mama,
C-așa este din cer lăsat,
O crește el și-și va da seama...
Că vezi tu Doamne, sunt bărbat.
Va crește el că vremea trece,
Și dacă va fi înșelat,
Va trebui și el să plece,
Poate mai limpede, mai rece,
Și-ntr-un final va înțelege,
Că tatăl lui e tot bărbat...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbește,
Cine vrea să mulțumească, mulțumește.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viață grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vrea...
Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbește,
Cine vrea să iubească, iubește.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viață grea.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul vieții
Crește-o frunză, apoi alta
Până coroana e gata,
Crește floare lângă floare,
Rodul vieții este mare.
Pomul vieții suntem noi,
Creștem presărați cu ploi,
Și cu ploi, și cu lumină
În a Raiului grădină.
Printre Evele frumoase,
Veșnic tinere, focoase,
Ne tot dăm, facem ocheade,
Le-avem sub pom cu roade,
Că nu-i șarpe de-ncercare
Să fie cu supărare,
Suntem oameni și dorim
Cât e raiul să iubim.
Domnul vrea și ne-nțelege,
Nu ne lasă steaua rece,
Doar poruncile-i și dorul
Dau iubirii sensul, zborul.
Chiar de cade-o frunză, alta,
Pân' coroana toamna-i gata,
Alte flori vor crește-n floare
Primăvara viitoare!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, iubire, ești în inimă și-n suflet
Dumnezeu ține în palme urgii și dreptate,
Așteptarea oricui este acea viziune
Care scaldă în faguri de miere și lapte
Făptura românească, profundă minune.
Zilnic mut pietre superbe din purul lor loc,
Una e soarele, alta e luna iubită de stele,
Una sunt eu, alta ești tu pătrunsă de marele joc.
Primăvara rezistă prin flori și păsări rebele?
Nimeni nu varsă sămânța de ură în van,
Liniște vrea țara și sufletul românului demn,
Nesiguri am fost de când Împăratul Traian
Îl tatua pe Decebal în Columnă, ca semn.
Boala disprețului, din stradă, trebuie tratată
De mamele, de surorile noastre, de noi,
Să fim sănătoși mintal, fără urme de pată,
În gândirea de-a merge-n Europa și nu înapoi.
Țara n-acceptă ciuntiri în propriul ei neam,
Ea vrea pâine din glie, mult pește în ape,
Tinerii poartă soarele-n sânge, roade-s pe ram,
Tu, iubire, ești în inimă și-n suflet, aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Piatra Soarelui
Pământul sub el ascunde,
Fel de fel de piatră rară.
Una, după cum se-aude,
Este chiar piatra de moară.
Alta-i de granit, e mare.
Este piatra cea mai tare.
Una-i neagră, alta-i albă,
Se poartă-n formă de salbă.
Alta-i stâncă neclintită,
În ea crucea e cioplită.
Unele sunt scumpe perle,
Le poți purta ca mărgele.
O alta are grad înalt
Și se numește diamant.
Dar cea mai scumpă omului
Este Piatra Soarelui.
De mii de ani o căutăm
Și niciodată n-o aflăm.
Piatra Soarelui, cea rară,
Pentru noi e o comoară.
Cu ea putem ca să vedem
Ce este dincolo de cer.
Dezlegăm orice blestem,
Nimic nu mai e mister.
Cu ea putem descoperi
Enigma Universului.
Iar pe pământ putem grăbi
Prezentul viitorului.
poezie de Dumitru Delcă (2 iulie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor frânt
Aș vrea să strig, dar gura nu ascultă.
Aș vrea să zbor, dar aripa mi-e frântă.
Ceva ușor se scurge...
E lacrimă? E ploaie? Sau e sânge?
Vine! Se apropie ucigător
Distruge totul! Dar purifică
Pătrunde-n inimă și în gând
Si-atunci, mă întreb ce-a fost?
Lacrimă? Ploaie? Sau sânge?
poezie de Jenica Gavrilă
Adăugat de Jenica Gavrilă

Comentează! | Votează! | Copiază!
În iubire câștigă cine râde, cine plânge, cine are răbdare, cine tremură de nerăbdare, cine pleacă, cine se întoarce. În iubire pierde numai cine o părăsește.
citat din Alberto Sorge
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt cu un bărbat pe care-l plac și nu prea, flirtez cu un aplomb fantastic. Cu un bărbat pe care-l plac cu adevărat, devin penibil de timidă.
citat din Shannen Doherty
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Boala disprețului
Boala disprețului se-ntinde pe stradă,
Lozinci fluturând în necunoscut viitorul
Scapără lumini de licurici, de mare paradă.
Masa minusculă reprezintă poporul?
Dumnezeu ține în palme urgii și dreptate,
Așteptarea oricui este acea viziune
Care scaldă în faguri de miere și lapte
Făptura românească, profundă minune.
Zilnic mut pietre albastre din purul lor loc,
Una e soarele, alta e luna iubită de stele,
Una sunt eu, alta ești tu pătrunsă de marele joc.
Primăvara rezistă prin flori și păsări rebele?
Nimeni nu varsă sămânța de ură în van,
Liniște vrea țara și sufletul românului demn,
Nesiguri am fost de când Împăratul Traian
Îl tatua pe Decebal în Columnă, ca semn.
Boala disprețului, din stradă, trebuie tratată
De mamele, de surorile noastre, de noi,
Să fim sănătoși mintal, fără urme de pată,
În gândirea de-a merge-n Europa și nu înapoi.
Țara n-acceptă ciuntiri în propriul ei neam,
Ea vrea pâine din glie, mult pește în ape,
Tinerii poartă soarele-n sânge, roade-s pe ram,
Tu iubire ești în inimă și-n suflet, aproape!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe placul meu, pe placul tău
Pe placul meu, pe placul tău
Răsar cuvintele din șoapte,
Iubirea este măr furat
Din visele în inimi coapte.
Nimic nu-i dulce ca iubirea
În torsul ei îngemănat,
Răsar cuvintele din fapte
Dintr-o femeie și-un bărbat.
Pe placul meu, pe placul tău
Vor fi și fluturii din noi
Ce inimile ne vor umple
Cu simțuri și cu gesturi noi.
Ne-om mângâia cu flori și șoapte,
Vom arde stelele în nalt
Zidind în veșnicii statui
Iubirii mărului furat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul de iarbă
Pe o umbră de vis
Alunecă o barcă,
Sub valuri de pământ
E mama mea, țărancă.
Cu trupul ei hrănește
Ierburile din parc
Unde pe un soclu
Zâmbește Ioana D'Arc.
Nimeni nu privește,
Ochii au țărână,
Dumnezeu se plimbă
Cu o cruce-n mână.
Liniștea-i deplină,
Totu-i potrivire,
În gura amintirii
Ard boabe de iubire.
Așa-i mama, țăranca
Muncește sub pământ,
Din trupul ei de iarbă
Crește grâul sfânt!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Una-i alta, alta-i una
Ca soaței să îi fac pe plac
Atunci când "toacă" foarte mult,
Vă spun cinstit, prefer să tac
... Dar nu înseamnă că ascult.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnal
Mă-mpinge credința
În perfecțiunea spirituală
Unde patinează lumina
Într-o candelă banală.
Semnalul inimii arată
Elipse multiplicate în cer,
Furtuna în sânge îmi plânge
Neputința de zbor în mister!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Regretabila eroare
Cine oare, cine oare,
Cândva a purces a face,
Regretabila eroare,
Din întreg de a desface,
Pe bărbat și pe femeie,
Dezlegând străbune vreri,
Răsucind sinistra cheie
În sipetul cu dureri?
Din mirifica făptură,
A perfectului binar,
Dreaptă ce era măsură,
Omenescului hotar,
Rupse câte jumătate,
Și originar păcat,
Plămădi identitate,
De femeie și bărbat...
De atunci, cu-nfrigurare,
Jumătățile, nebune,
Tâlhăresc la drumul mare,
Cu un dor: să se-mpreune...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Un bărbat discret
În sufletul adânc și a inimii văpaie
Mă arde-un dor nebun, care mă-nconvoaie
El stăruie cu drag în ochii mei căprui
Atunci când e de față, dar mai ales când nu-i.
E un bărbat frumos, misterios, discret,
E greu să îl descriu și să-i fac un portret,
E un bărbat sensibil ce-și merită din plin
Statutul de șarmant, privire de felin
Și fără să-mi dau seama, mă pomenesc mereu
Că-l pun în vârf ades, ca un real trofeu.
Ce cauți tu aici, în viața mea, străine?
Umblând nestingherit prin vise și suspine?
De ce îmi tulburi noaptea și-mi furi seninătatea
Vrei să mă râdă lumea și toată societatea?
Departe stai de mine, de visul meu secret
Și fii ca până acum, fii un bărbat discret!
Te-aș săruta cu patos, cu dragoste și dor,
M-aș afunda în tine, să simt al tău fior
Și te-aș iubi-neștire, că tot m-ai provocat
Aș vrea să am tăria să nu intru-n păcat
Rămâi pe mai departe, bărbat de calitate,
Deștept și enigmatic, în dulcea realitate
Și eu promit solemn să te iubesc o viață,
Din inimă să-mi fac o mare fortăreață.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea fericirii
Se deschid petale, aripile-n zbor,
Inima-n legănare-i pătrunsă de dor,
În grădina amușind a tinerețe
Un fluture-și ia zbor din penitențe.
Îl prinzi în palme, torță aprinsă,
Îi vrei iubirea în veșnicii cuprinsă,
Eu să fiu fluture, tu inimă toată,
Copacii în juru-ne copii pe o roată.
Să se-nvârtă cu brațele-n zbor,
Unul doar, în unghi de cocor,
S-aducă din stele religia iubirii,
În decolteul vieții floarea fericirii!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!