Din ultimul vers, nu putem să lipsim
În delir voluptos,
îți cad stele în sânge,
suferi de pasiunea absolutului
și aprinzi întunericul cu trupu-ți de sirenă...
Te legi de spațiu cu albastru
și îți extragi verdele pasiunii din vers...
încotro ți-aleargă mintea și pașii,
cui dăruiești virtuțile subterane ale rafinamentului tău?
Apropie-te, privește-mă, vezi bine
că sunt muritor,
chipul meu din oglinzi sfărâmate
recompune-l duios
și încuibă-l la sânul tău luminos...
De oameni, ne separă toți oamenii, Simm,
din ultimul vers, nu putem să lipsim!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mie și ție
Nu putem sā ne lipsim
de-o poemā dulce, Simm,
Poți urî o antilopă Gnu,
dar o poezie, sigur, nu!
Înflorind la propriu-n gându-ți,
poezia ești tu însuți...
Și-'notând prin versuri line
tot aluneci cātre mine.
Versu-n ochii tāi respirā,
trupu-ți cântā ca o lirā...
Totul despre poezie,
ne-a fost dat mie și ție.
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cercetați consonant și...in rem
Poezia ta memoria florii
și sensul candorii
îmi freamătă în singurătate
și-mi împrimăvărează amurgul!
Invoc Demiurgul
să-ți așeze pașii diafani
pe pașii mei exersați liric,
pentru a descoperi,
pas de deux,
sensul ultim al poeziei
și miracolul deplin al fanteziei...
Ne consolăm, Simm,
și ne supraviețuim
de Neantul vieții,
după orice vers sorbit
din lacrima dimineții...
Suntem câtă vreme uităm că suntem...
Aruncă-te, Simm, în versu-mi boem,
știi bine că, pentru nonconformismul
metaforei noastre,
vom fi cercetați consonant și... in rem!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet evanescent
Vorbesc cu-ale mele nesățiose-nserări,
Le cert, Miss, uneori, le ador și le mint,
Mi-s înfipte, în carne și-n sânge, cu-n splint...
Vai, cum m-am rătăcit, înserat, pe cărări!
Te caut în vers și-, apoi, în calde vibrări,
Te mângâi în spațiu, te cânt, te ador, te alint,
Adesea, eu te beau, sub formă de-absint...
O, Miss, tu mi-alini tristeți, înserări, disperări.
Distanța dintre noi, prin vers, sublim, o testăm,
Tu mă bântui suprem, printr-un delir de absență,
La Masa tăcerii, din vis, cu Brâncuși, adastăm,
Sunt mîndru de tine. Hei, Miss, tu pipăi esență,
În privința abstractului, consonăm, contrastăm,
Dar, vai!, e târziu... totul devine evanescență!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avidă, Simm, de absoluturi
Cu trupu-ți slim.
Frumoasă, Simm,
Arzând suav, de dor, făclie,
Noblețea-ți stă-n melancolie
Și-n verzi delicii literare,
Cu sentimente-n tremurare,
Cu ample semne de mirare,
Cu dor de neastâmpărare,
Cu inima-ți de soare plină,
Scăldată-n raze de lumină,
În lumea asta, Doamne, vidă,
Ce stă pe loc, să ne desfidă,
Crepusculu-ți de jar din suflet,
C-un zvâcnet și-un măreț răsuflet,
de facto și, apoi, de jure,
poeme prinse-n rugi de mure
și gânduri fine, aromate,
ne-așează, dulce, la picioare,
mereu făcându-ne-o favoare,
de a călca, solemn, pe ele,
Cum ai călca-n cioburi de stele,
Cum ai călca, sfios, pe fluturi,
Cu ai strivi, duios, săruturi,
De răul vieții să te scuturi,
Avidă, Simm, de absoluturi!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet susurat...
Astăzi, Simm, tu plânsu-mi-ai în sânge,
Plânset fin, sfielnic murmur tremurat,
Și-ntr-un ritm tremolo, trupu-ți parfumat
Îmi părea, Simmone, că și el plânge...
Lacrimile-ți verzi, eu, tainic, ți le-aș strânge,
Simm, în versu-mi clar și dulce-nsingurat,
Și,-apoi, le-aș prelinge-n șoaptele-mi nătânge,
Doamne, le-aș prelinge, cristic... susurat.
Plânsu-ți diafan și stins, alungând narcisismul,
Ce-mi tronează-n sângele-mi albăstriu și-amar
Mă îndeamnă să-ți salut, solemn, eroismul,
Căci, poezia din lacrimi este, desigur, un dar,
Unul, care-mi stimulează, de-a pururi, lirismul...
Orice altceva, are un rol efemer, secundar!
sonet de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delir...
Tu mă inspiri, eu te inspir,
nu rupe vraja ăstui fir,
mai bine ia-mă volintir,
să-ți scriu pe sâni cu-n trandafir,
să te ador, să te respir...
Și-apoi, mă lasă să-ți deșir,
într-un tulburător delir,
trei versuri mov, pe un papir,
ce le-oi cânta la un clavir,
cu clape-n fir de zarafir,
clavir ascuns într-un gherghir,
vândut în timp de un vizir,
cu mantie de mohair,
pentr-un neprețuit clondir,
păstrat, duios, ca suvenir,
cândva, de-un falnic triumvir.
Iar, pentru buzele-ți profir,
eu aș institui un bir,
cu versuri calde de zefir,
cu mult zenit, cu mult nadir,
căci, știi tu, Sim, cum eu aspir,
să-ți scriu poeme de safir,
pe trupu-ți roz... Cu elixir!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii își găsesc refugiu în vechiul clișeu că oamenii sunt altfel decât animalele. Dar când a justificat o diferență o prejudecată morală? Când au avut cei cu părul negru dreptul de a-i maltrata pe cei cu părul roșu... sau albastru?... Cu siguranță asemănarea crucială dintre oameni și animale e capacitatea de a suferi. Indiferent de numărul picioarelor sau de cât de lânoasă ne e pielea, toți putem suferi....
citat din Richard Ryder
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un heruvim
Poemă pe valuri,
Sânge cu ritm,
Ce algoritm,
Ce idealuri!
Dansuri și valuri,
Ce bioritm,
Suav logaritm...
Ce ritualuri!
Pierde-te, Simm,
Scrie cu sânge,
Până găsim
Versul ce plânge,
Și-un heruvim
Poetul pursânge!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al lumii sens e un nonsens
Al lumii sens e un nonsens major
Și nu-i echivalent cu sensul vieții,
Te-nalță, Simm, din roua dimineții
Și zeci de sensuri ai să vezi în zbor!
Pe gheața vieții, omul e-un actor
Și-adesea, e subțire sticla gheții,
Un sens ar fi, după cum spun poeții,
Da-i doar un fum, în spațiu, călător...
Dacă nu-i sens, nici ordine nu este,
Viața-i un nor poemă ce se stinge,
Se stinge-n absolutul din poveste,
Când duhul, lin, în Cer ți se prelinge,
Chiar dacă înainte mult mai este
Tu scrie, Simm, și visul ți-l atinge...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Verbul meu e târziu
Ți-aș scrie ceva
despre nevinovăție și cunoaștere,
despre remușcare și desnădejde,
despre tristețea mea...
Ți-aș scrie ceva
despre frivolitate și melancolie,
despre Platon, Socrate și Diogene,
despre înduioșare și poezie,
despre inima mea.
Ți-aș scrie ceva
despre eleganța paradoxului,
despre zilele-mi negre și nopțile-mi albe,
despre Buna Vestire, despre patima mea,
despre iubirile mele sfârșite, roz-albe!
Ți-aș scrie ceva unduios și sublim,
despre căderea în cer, despre trupu-ți șerpiu,
despre poezia ta, Simm,
dar sufletui meu s-a-npotmolit
în cuvântul... târziu!
Știu, Simm, știi bine că știu:
verbul meu e târziu,
prea târziu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vers...
un vers ași scrie, suprematic
ca pana corbului de negru
cu rimele sunând flegmatic
cu ritmul răgușit de febră
un vers care să-mi fie pâine
un vers punînd pe pâine sare
un imn poemelor de mâine
zvîcninde-n triste capilare
un vers mai strict decât o simplă
dulcegărie lent rîmată
un glonte rătăcit prin tâmplă
și stors cu lacrima curată
un vers cutremurind și munții
un vers rostolind și mare
un vers cu brazde-n largul frunții
arate-n fugă de tractoare
un vers în care curcubee
să-mi fie punte să pot trece
peste pâraiele lactee
cu ape cristalin de rece
un vers care mereu să doară
un vers care-i mereu "iubește"
un vers care să nu mai moară
chiar dacă nimeni nu-l citește...
poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc, Simm, potrivirea noastră poetică
Mă întreb când s-a mutat poezia
din sângele meu, în sângele tău,
legănare poetică în oglindă
și versuri ce stau să se-aprindă,
în era-nfloririi,
preludii de orgă, care-și cer dreptul legitim
al amăgirii,
feerie gustată în doi,
trifoiul visează,
visează la patru foi
exasperare a metaforei,
care nu-și mai încape în viață...
Transcendent și stare magnetică,
iubesc, Simm, potrivirea noastră poetică...
Vîrtej unic, poemele noastre,
unul în celălalt, cântă, cântă duios,
dincolo de om, dincolo de temperatura vieții,
dincolo de roua dimineții,
profetică, frenetică, magnetică...
Iubesc, Simm, potrivirea noastră poetică
și căderea-ți estetică
în poezie...
Lie Ciocârlie...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Love story IV
Te caut în ce-ai fost și-n ce vei fi,
Mă cauți în ce sunt și-n ce nu sunt,
De jos și până sus, în amănunt,
Te caut, voluptos, Anabell Lee...
Ne căutăm din zoriori de zi,
Până târziu de tot, după amurg,
Ne pierdem pașii prin bătrânul burg,
Ah!, pașii tăi pierduți, Anabell Lee.
La Miazănoapte și la Miazăzi,
Năuci, ne căutăm unul pe altul
Și poate știe Cerul, preaînaltul,
De ce nu ne găsim, Anabell Lee...
Te caut peste tot, până-oi pieri,
Mă cauți și în gaură de șarpe,
Ne căutăm pe muzică de harpe
Și, dacă ne-om găsi, Anabell Lee,
Cu patimă cerească ne-om iubi,
Pe clar de stele și pe clar de lună,
Pe clar de soare, dar și pe furtună,
Pe-a fi sau a nu fi, Anabell Lee...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miss
Ai pășit, elegant, în apoteoza juneții...
Ai grijă, totuși:
viața e contrară Raiului,
fiindcă Omul trebuie să ispășească
o vină care nu-i aparține:
vina de a trăi!
Destinul ți-a pregătit zborul, dar ține minte:
zborul este scurtat întotdeauna de la naștere,
iar speranța este supremul păcat al tinereții!
Totul, Simm, este să ajungi la întâlnirea
cu Zeul Poeziei,
fiindcă, pentru poezie, îți sunt deajuns
melancolia, azurul și ondulațiile Mării
esențele lirice ale vieții!
Știi bine, Simm, că
dacă n-ar fi fost melancolia,
cea care ne-a dat dreptul la Majusculă,
sângele albastru al
poemelor noastre
nu s-ar fi conturat într-un florilegiu
atât de flagrant pentru muritorii de rând....
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul vers
eu plecam pe un drum
tu veneai pe ape
printre atâtea valuri, nu ne întâlneam
a trecut o zi
iar la întâmplare
nu găsisem calea, tu pășeai pe ea
pun pe răni cerneală, să astup un verb
mă sufocă lumea
unde astăzi merg
la cumpene de ape
le arunc pe toate
pierduți între ape
toți plecăm pe urmă
mă ajung din urmă
pașii goi, de humă
am plecat degeaba
pe pământ e sânge
lacrima iar plânge
versul trist se stinge
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet consonant
Primăvara instinctelor tale,
Tresare prin somnu-i buimac,
Cu duhu-ți de ambră mă-mbrac,
Visând la nuntiri vegetale...
Urcăm la-nălțimi zenitale,
Tu roșie, ca floarea de mac,
Cu fluturi verzui în stomac,
Eu zeu cu priviri abisale.
Îmbinăm două mici universuri,
Uneori, Simm, tu mă crezi desuet,
Înnotăm voluptos printre versuri,
Ne vrăjim, consonant, c-un sonet,
Versul nostru-i cu multe-nțelesuri,
E rotund, aromat și... complet! I
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desen transcendental
Doamne, de-aș putea atinge Cerul
Și m-aș așeza-n Lumina Ta,
Eu, pe loc, aș dezlega misterul
Florii, Doamne, de "nu mā uita".
Doamme, fā -mā pasāre-n vāzduh,
Ca sā-ți cânt și Ție Lerui-Ler,
Toarnā-mi, Doamne,-n vers un dram de duh,
Cāci, sunt tare singur și stingher.
Doamne, dā-mi aripi de ciocârlie
Și strălumineazā-mi calea linā,
Mā așazā,-apoi, în poezie,
În cea care sufletu-mi alinā...
Poartā-mi, Doamne, drumu-n izvodire,
Tu mă mântuie, cu harul Tău,
Deseneazā-mi pașii din gândire,
Nu mă prāvāli din nou în hău...
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Între episoade de dureri de burtă
Și-adesele dureri de dinți
Eu am avut părinți.
Între zilele de corvoadă
Când mintea inventa noi jucării
Eu am avut reverii.
Ar fi fost mai nimerit
Între neiubirile de taciturn
Să mă îmbăt diurn.
Dragă Verlaine prin flori de boz
De la musique avant tout chose
La vie c'est pas toujour en rose.
Intre preabun antum postum
Ce vers aprins ce vers nebun
Eu sunt doar scrum.
O viață plină de frumos
Ce inutil s-a stins duios.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet Cocktail
Alunecare din idee-n lucruri
Cădere din cuvinte-n dinți
Un cer de vară care-l scuturi
Și se preling trei sori fierbinți.
Și mă preling de dor și lene
De lenea de-a privi-n-afară
La ora când nevinovate stele
Curgând se-ntoarnă și-nconjoară,
În brîu țesut un microcosmos
Ca al ferigii univers.
Vers după vers și ochi cu os și rană
Din vers mai încropesc un vers:
Căci nu se poate să te scuturi
Nici de idei, de fapte sau de lucruri.
sonet de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinzi de dor
Dacă am cumva reproș
Ca să iti arunc in coș,
Greul să il duci cu tine
Nu-i frumos, nu-mi șade bine.
Nu sunt genul de femeie
Să destrame ce-i sub cheie
Chiar in văzul tuturor
Să spargă oglinzi de dor
Eu voi merge mai departe
Cu un vers ce-i scris in carte
Cu zăpada pe sub haină
Că oricum, afară-i iarnă....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!