Avidă, Simm, de absoluturi
Cu trupu-ți slim.
Frumoasă, Simm,
Arzând suav, de dor, făclie,
Noblețea-ți stă-n melancolie
Și-n verzi delicii literare,
Cu sentimente-n tremurare,
Cu ample semne de mirare,
Cu dor de neastâmpărare,
Cu inima-ți de soare plină,
Scăldată-n raze de lumină,
În lumea asta, Doamne, vidă,
Ce stă pe loc, să ne desfidă,
Crepusculu-ți de jar din suflet,
C-un zvâcnet și-un măreț răsuflet,
de facto și, apoi, de jure,
poeme prinse-n rugi de mure
și gânduri fine, aromate,
ne-așează, dulce, la picioare,
mereu făcându-ne-o favoare,
de a călca, solemn, pe ele,
Cum ai călca-n cioburi de stele,
Cum ai călca, sfios, pe fluturi,
Cu ai strivi, duios, săruturi,
De răul vieții să te scuturi,
Avidă, Simm, de absoluturi!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.