Din ultimul vers, nu putem să lipsim
În delir voluptos,
îți cad stele în sânge,
suferi de pasiunea absolutului
și aprinzi întunericul cu trupu-ți de sirenă...
Te legi de spațiu cu albastru
și îți extragi verdele pasiunii din vers...
încotro ți-aleargă mintea și pașii,
cui dăruiești virtuțile subterane ale rafinamentului tău?
Apropie-te, privește-mă, vezi bine
că sunt muritor,
chipul meu din oglinzi sfărâmate
recompune-l duios
și încuibă-l la sânul tău luminos...
De oameni, ne separă toți oamenii, Simm,
din ultimul vers, nu putem să lipsim!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.