Iubirea ta eterna...

Iubirea ta eternă
A murit...
Nu stiu cum de-a căzut
Din ochii tăi
În lama ruginitului cutit...

Iubirea mea
Abia acum se naste...
Si-mi este toamnă
Ca de cer spuzit...
Dar uite, într-o frunză galbenă
Lăsa-voi să adoarmă
Dorul ce cândva
Între noi a locuit...

poezie de Ariette Pescarus
Adăugat de Olga Arghir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii ei flutură între pleoape chemări

Ochii ei flutură între pleoape chemări
aşa ca într-o legănare de aripi
discretă prin aer
pe o mare de un albastru curtenitor.

Într-o după amiază cu valuri cuminţi
oraşul este predispus să adoarmă.

Zilnic se întâmplă câte ceva-n tăcere,
nimeni nu observă o schimbare,
acoperişuri obosite de arşiţă
strălucesc în adierea vântului din sud
şi se aşteptă îmbrăţişarea serii-n răcoare
sub platanii înalţi cu sărutul buzelor fierbinţi
ce mă înoptează-n în iubirea ce-a fost.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dinaintea primaverii

Cu floarea ploii intre dinti
Si cu-un cutit de apa-n maini,
Voi spinteca taceri fierbinti
Sub tainicul latrat de caini.

E noaptea fara de hotar
Si ploua fara de cuvant
Si lacrimi vechi in ochi tresar
Si-un foisor in cer s-a rupt.

Las floarea ploii pe-un fagas,
Cutit de apa nu mai am,
In intunericul de pasi
Sar caii speriati in ham.

Sclipesc noroaiele-mprejur
La fulgerul intermitent,
Stau norii ca-ntr-un abajur
Insurubati in continent.

Si-mi creste floarea ploii iar,
Si-mi cade catre dinti pe chip
Cutit de apa jugular
Si mi se face dor sa tip.

Dati ploaia lumii mai incet
Ca sa se poata auzi
Cum inima unui poet
Mai face - n miezul noptii zi.

Cutit de apa-n dreapta mea
Si floarea ploii intre dinti
Ce neguri voi mai spinteca
De dorul zorilor fierbinti?

Si iarasi toate cate-au fost
Devin ce-au fost in mod firesc
Si nu mai are nici un rost
Ca lacrima sa mi-o pazesc.

Si-adorm ca un iesit din minti
La umbra unei negre paini,
Cu floarea ploii intre dinti,
Cu un cutit de apa-n maini.

poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber (martie 1988)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu! Iubirea n-a murit!

Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
şi-n ţipătul pescăruşului...

Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireş o cântă
şi fluturele o descântă
în zborul ei albit.

Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, nelinişte
aleargă-acum pe mirişte.
Întinde-i mâna şi-a venit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire eternă

Acum, când simt că te-am pierdut pentru vecie,
Iubirea noastră suferă de amnezie...
Sentiment, joc, ascuns în cufărul uitării,
Ce dau fiorii tragici ai durerii.

Iubirea noastră a-ngheţat precum în luna lui Gerar,
Iar inimile noastre au promoroacă;
Fulgii ce îşi cântă dansul efemer,
Iubirea noastră a rămas doar un mister.

Te caut zi de zi, în tăcere,
Iubirea mea, te-ai rătăcit prea devreme...
Este prea mare puntea între noi,
Acum, când ceasul dragostei a stat,
Iar florile iubirii au îngheţat.
Livia Mătuşa

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rest de timp

mestecăm secunde
reprimând timpul
într-o pastilă de vorbe
ronţăite într-o doară,
cântând într-o toamnă
că de fapt viaţa n-are haz
și face caz de ne-cazul
adunării de sterpe idealuri
în locul în care mijeau
până mai departe
draperiile luminii
seci acum
de-o pată galbenă de soare...

doar gândul de a fi
mă usucă de toamnă
ca pe o frunză
fabricată din hârtie creponată,
rest la împărţirea
timpului de trăit în lume...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, iubirea n-a murit!

Nu, iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
mâna întinsă orbului
şi ţipătul pescăruşului,
crinul suind pe raza lui,
parfumul veşniciei teiului,
şi ruga-aprinsă-a schitului.
Nu, iubirea n-a murit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Dorul de-a dori dorinţa
Este de-a doini doinirea
Unde Domnul ne croieşte
Prin iubire omenirea.

Dorul de-a mări mărirea
Şi iubirea întru toate
Este mireasma plăcerii
De la naştere la moarte.

Adu-ne, Doamne, credinţa,
Adu-ne, Doamne, speranţă
Să dorim dorul dorinţei
De-a doini întreaga viaţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiţi-vă oameni

Iubirea este mai veche decât omul?
Iubirea a apărut odată cu omul?

De unde vine iubirea?
Ce este de fapt iubirea?
Există fericire fără iubire?
Poate perpetua viaţa fără iubire?

Religia spune că iubirea
Este mai veche decât omul.
Ştiinţa spune că iubirea,
S-a născut odată cu omul.

Poeţii spun că iubirea este simţire,
Că este extaz, că este trăire,
Şi tot ei spun că viaţa fără iubire,
Este săracă, anostă, fără sclipire.

Iubirea este credinţa.
Iubirea naşte şi renaşte fiinţa.

Iubirea e acel flux inefabil de şoapte,
Şi dorul lăuntric de libertate.

Iubirea împlineşte şi-nalţă.
Iubirea este viaţă în viaţă.

Iubirea este năzuinţa către perfecţiune.
Iubirea este uniune.

Iubirea este desăvârşire.
Iubirea înseamnă nemurire într-o existenţă muritoare.

Iubirea este paradis sideral.
Iubirea este spirit universal.

Iubirea este trăire în reverie.
Iubirea este sinele in sine.

Iubirea este dorul de fiinţă,
De tot ce ne e drag, şi de tot ce există.

Iubirea este darul divin al naturii.
Iubirea este elixirul fericirii.

Iubirea e lacrimă de mamă,
Şi plânset de copil cuminte,
E strigăt ce se cheamă
Iubire de copil şi de părinte.

Iubirea numită dorinţă,
Este dragoste şi năzuinţă,
E focul îndrăgostiţilor,
E fericirea iubiţilor.

Iubirea de oameni,
Ne face mai buni.
Iubirea de neam şi de ţară,
Ne face puternici aici si afară.

Iubiţi-vă oameni,
Aici,
Pe Pământ şi pe Lună,
Să clădim o lume mai bună!

poezie de Gheorghe Alionte (20 februarie 2021)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada frunzei

frunză galbenă bătută de vânt şi de ploi
ţi-a mai rămas puterea să priveşti înapoi
amintirile verii dintr-o splendoare verde
când iubiri solare puteau să te dezmierde

frunză galbenă atinsă de ceaţă şi brumă
toamna năruieşte dragostea din urmă
dansul pe zefire tandre diafane
când se-ntruchipau lumini în icoane

frunză galbenă când va fi să cazi
te vor străbate nori negri nomazi
o să mă doară sufletul că pierd
freamătul verii căzut în dezacord

în nervura ta mai zvâcneşte un dor
să fie blândă moartea să te ia în zbor

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu stiu

Nu stiu cine esti, de ce te iubesc
Ma-ntreb esti vis sau dorinta
Nu stiu, poate ma lamuresc
Rasfoind prin pagini de revista.

Nu stiu cine a inventat iubirea
Era un zeu, un nebun, ori eu,
S-asterne dorul si amintirea
Ne aduna intotdeauna mereu.

Stiu ca Luna ma lasa sa visez,
Escorta-i cer o stea sa-mi dea
Si daca cumva nu te-ntalnesc
Pe cer ramai tu, steaua mea.

Eu stiu ca esti, ca te iubesc
Si de nu ai fi, te-as inventa
Pamantul tot sa-l rascolesc
Iubindu-te cum te-am iubit candva.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i că fuge doru-n lume

Frunză verde, care-ai fost, galbenă frunză pe ducă,
Bate vântul trist şi rece... suflă-n vale, sulfă-n ciucă!
Sufletul stropşit de gânduri, ar fugi, acum, cu ploaia,
Ochii dor de truda nopţii, toamna-mi vântură odaia.

Cerule-nvelit de nouri... un' ţi-ai dus vremea senină,
De ce laşi vântul să sufle... din văioagă-nspre colină?
Schingiuit... se vaită dorul... ca-n gheare de căpcăun,
Mi-e că scapă şi-o să fugă, mi-e că nu pot să-l adun.

Brumărel, cu chip de brumă, frunză verde ce ai fost,
Curge ploaia din văzduhuri... ca o bleandă fără rost.
Vântul leagănă şi-ndoaie toţi copacii... ca-ntr-un joc,
Truda nopţii arde ochii... îmi ard ochii de-al tău foc.

Cerule, ascuns de ochii-mi... galbenă frunză pe ducă,
Bate-un vânt rece şi trist... toate-mi sunt ca o nălucă.
Pe la geamuri se sparg picuri, verde-i pădurea de pin,
Mi-i că fuge doru-n lume, mi-e că nu pot să-l mai ţin.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave! Eva! Evrika!

Mai ştii când îmi ţineai coşul pieptului în mână?
Ai muşcat din inimă şi ai pus-o la loc,
ai aşezat-o între inimile altora,
muşcate şi ele,
aruncate în coşuri.

Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!

Umblam desculţ prin suflet, dar el nu era acolo,
poate că nu a fost niciodată!...
Tu ai intrat purtând cele mai grele cizme,
cu praful până la glezne,
şi n-ai uitat să pleci când s-a făcut târziu.
Umblam dezbrăcat prin mine
şi căutam ceva, orice,
o lacrimă nevărsată, un fir de păr,
o haină murdară sau un zâmbet rătăcit.

Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!

O nouă iubire se întrevede la orizont -
iubirea a ceea ce nu va mai fi -
într-un continuu flux de nepăsare.
Frunza-ţi galbenă a căzut ca un soldat mort,
e toamnă în părul tău, iubirea mea, şi chiar pe strada ta;
în ochii tăi, un cer limpede se ascunde în gol
şi o nouă iubire se întrevede la orizont:

Evrika! Evrika!
Eva! Eva!
Ave! Ave!

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna iubirii

În ochii tăi
Iubirea mea are reflexe arămii
Iubirea mea este tomnatică
Se va desprinde oare
Ca o frunză
Pentru a cădea
În umbra trunchiului
Asteptând amortirea rece?

poezie de Marieta Măglaş din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşi de toamnă

A căzut o frunză
Plină de rugină şi de ploaie
A coborât lin ca o zi
Mohorâtă
Şi a murit încet
Suspinând
Apoi un stol de frunze si-au luat zborul
În ropot de aplauze
Balet minunat
Într-o lume de basm
Cu foşnet ce tulbură
Muzica toamnei

poezie de Mihaela Manole
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea nu e pe furiş

O lacrimă ce stă acum să pice
Luceşte ca un diamant nepretuit
Şi dorul de pe gene se prelinge
Nu îi dau voie, viaţa nu m-a biruit

Astept soarele ce sărută marea
Să urce si pe cerul meu de vis
Să luminez cu gândul toată zarea
Iubirea mea deschide un paradis

Transform lacrima-n perle sidefate
Iubirea într-un baldachin cu flori
Mereu sireag la gâtul meu purtate
Prima întâlnire ce-mi dă acum fiori

De mână m-ai luat, în viaţă am plecat
Purtaţi in vis cu ochii mintii deschisi
Cu puterea gândului m-ai si fermecat
Trăiţi deschis, iubirea nu e pe furiş

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunza

Ai... frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit.
Ieri iubita mi-a spus târziu-
Vezi tu codrul cel veşnic viu
Vara noastră se va sfârşi
Când galben de tot va fi.
Codrul verde şi-adânc era
Şi-avea umbra de catifea
Şi-n tot codrul, sub cerul clar
O galbenă frunză doar.
Pentru galbenul ei noroc
Nu văzu pe pământ alt loc
Decât inima mea râzând
Şi-n ea mă lovi căzând.
Ai... frunză galbenă,
Ceas desfrunzit
De ce vrei tu să cred
Că toamna a şi venit...
Ai... frunza galbenă
Ai... glasul tău
Ai... frunză galbenă
Ca visul rău...

poezie de Dan Verona
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaratie de dragoste

M-am indragostit de tine
Si acum' nebuna sunt de gura ta,
M-am indragostit si-mi este bine
Din prima clipa am vrut sa fiu a ta,
Iubirea mea...

Trezit-m-am cuprinsa-n ale tale brate,
Sarutata fost-am de atatea míi de ori
Si mangaiata-mi era fata si umerele goale,
Dar trista sunt acum, in suflet am fiori
Iubirea mea...

Vreau sa-mi vii iubite, nu doar in vis
Am nevoie sa ramai indragostit mereu,
Doar in poeme nu-mi esti amorul interzis,
Te vreau real, sa fii altarul sufletului meu
Iubirea mea...

poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ntorc şi plec

Un chip frumos o piele măsline
O toamnă frunză argintie
Un voal de negură aruncat
O inimă de om care a-nşelat
Îşi caută iubita pe înserat
La ceas târziu în noapte
Îi spune multe şoaptă
El tot aşa de mult iubeşte
Ea ştie că o amăgeşte
Atunci când noaptea vine
L-apucă un dor de mine
Că el ar fi un făt frumos
Şi vrea să stau lângă el jos
Că s-a gândit în fiecare zi
Acum dorul cel mare îl găsi
Că el a fost la fete-n sat
Cu privirea el le-a mângâiat
Că fără mine nu poate trăi
Că-şi pune ştreangul într-o zi
Mă uit şi nu ştiu ce să cred
Cu ochii minţii îl privesc
Ma uit mă-ntorc şi plec
Rămâi să stai de vorba
Cu iubirea chinuită a mea
Eu plec departe de inima ta!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred, nu stiu, nu inteleg

Iarta daca am gresit,
Astern vorbele rele in fata mea si le marturisesc pe toate,
Nu ai gresit doar tu caci am gresit si eu si ai dreptate,
Si pentru propriul meu bine am mintit.

Dezleaga-ma pe mine de soarta ce mi-e scrisa,
De mana rea de om si nu de mana Lui,
Si sper sa nu mai dau pacatul nimanui,
Si da-mi voie s-ating iubirea interzisa.

Tu Doamne ia pacatul ce n-a fost scris de Tine,
Si da-l uitarii, mortii ci nu la cin' l-a dat,
Sa fie mai ferice, sa fie mai bogat,
Dar Te implor parinte sa nu ma uiti pe mine.

Cuvintele se scriu de teama, disperare,
Si nu stiu daca-i bine, si nu stiu de e rau,
Ajuta-ma pe mine caci sunt copilul Tau,
Si scapa-ma acum de orice cugetare rea, si-mi cer Tata iertare.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să mai ştiu oare...

Când o să mai ştiu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrăţişări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...

Când o să mai ştiu oare
să ascult şoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
şi atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrenţele ploii.

Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creşteam
doar o frunză în priviri
şi o plângeam verde
pe trunchiul unui copac
să-i panseze rănile
lăsate de naşterea frunzelor.

Când o să mai stiu oare
că dorul nu e o rană.
Când o mai ştiu oare
că amintirea nu e o lacrimă tristă.
Când o să mai ştiu oare
că nu o să mai ştiu...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!