Nu! Iubirea n-a murit!

Nu! Iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
în mâna întinsă orbului
şi-n ţipătul pescăruşului...

Nu! Iubirea n-a murit!
Floarea de cireş o cântă
şi fluturele o descântă
în zborul ei albit.

Nu! Iubirea n-a murit!
Parfum de dor, nelinişte
aleargă-acum pe mirişte.
Întinde-i mâna şi-a venit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu, iubirea n-a murit!

Nu, iubirea n-a murit!
Semnele ei sunt peste tot,
mâna întinsă orbului
şi ţipătul pescăruşului,
crinul suind pe raza lui,
parfumul veşniciei teiului,
şi ruga-aprinsă-a schitului.
Nu, iubirea n-a murit!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

Credeam că niciodată n-o să piară
Iubirea noastră- şi-a pierit,
Dar amintirea încă n-a murit,
Mai arde-n inimi ca un foc de pară.

Când soarele se lasă în deseară
Şi cade peste dealuri obosit,
Iubirea noastră n-o să mai apară,
Dar amintirea totuşi n-a murit.

Plimbându-mă pe-alei aşa agale,
Aşteaptă-mă sub geamurile tale,
Eu trubadurul cel îndrăgostit.

Cătând mereu în van desăvârşirea,
Vom învăţa-mpreună ce-i iubirea.
Dar prea târziu, aproape de zenit...

sonet de Ion Ionescu-Bucovu (20 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Floarea frumoasă a sufletului meu
Luată gingaş în mâna ta
Oriunde ar fi murit
Rămâne o amintire
Iubirea ce o simţeam
Nicicând nu va muri

Stau şi aştept de-acum
Iubirea - alta să vină

Lumea toată e a ta
Acum şi pururea
Ura şi dispreţul vor dispărea
Rămâne să mai zicem
Adio, suflet ce mi-ai fost drag...

acrostih de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă...

sărută-mă, iubirea mea...
te-aştept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineţi melancolie!

sărută-mă, iubirea mea...
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!

sărută-mă, iubirea mea...
sunt inca vie... n-am murit...
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mă...

sărută-mă iubirea mea...
te-aştept cu vântul pe câmpie
prin frunzele ce-au risipit
in dimineţi melancolie!

sărută-mă iubirea mea..
cât mâna incă e fierbinte
pădurea freamătă si ea
chiar dacă toamna o cuprinde!

sărută-mă iubirea mea..
sunt inca vie... n-am murit..
si soarele sărută marea...
chiar daca e in asfintit!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Dumnezeu ar fi murit şi iubirea ar fi murit!

Constantin Zăvoianu
Adăugat de Constantin Zăvoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a murit iubirea cu rânjet şi stele
Încă din feşele inimii mele
Mi-a murit şi-i strigoi şi-n răstimpuri revine
Şi ţăruş nu-i pot bate-ntre coaste la mine...

catren de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit iubirea dintre noi? Nu-i nimic, bine că n-am murit noi, spuse romanticul îngîndurat.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea toamnei mele

Iubirea mă cheamă, de mână, s-o ţin,
Când zburdă pe dealuri, primăvăratec.
Îi spun că mi-e toamnă şi prin păru-i lin,
Vârtejuri de frunze s-au prins, nebunatec.

Dar ea, nu mă ascultă, are visele ei
Şi vesel mă-ndeamnă spre creste.
Îi spun: vine iarna şi-n păr şi pe-alei!
Ea trece, râzând, peste toate aceste.

Iubirea mă cheamă şi cu ochii închişi
Mă las purtată de mâna-i arzândă.
Mă duce-n înalturi, mă plimbă-n abis,
I-accept nebunia şi trăiesc un vis!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea am simţit-o-ntâi
în pâinea de pe masă
şi-n glasul mamei, grijuliu
ce mă striga prin casă.

Şi-apoi, căţelul, Leul meu,
(un dar de la bunica)
se gudura la pieptul meu:
eu îi eram mămica!

Pe când udam frumoase flori,
(copilă-n grădiniţă),
un fluture o căuta
pe-un fir de romaniţă.

Mi-a apărut apoi în toate,
în ochi de-nvăţătoare,
în muzică, în vers, în carte
şi-n planta ce răsare.

În tot ce, soarele lumină,
născut în bucurii,
iubirea, recunosc stăpână.
Iubesc pentru-a trăi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

A murit poetul (În memoria lui Grigore Vieru)

În miez de noapte,
Venind de departe,
A murit poetul
Pe un drum care ducea spre moarte.

A murit poetul,
Un geniu nepereche.
El s-a dus ceruri,
Să stea de veghe,

Peste neamul lui care atât de mult l-a iubit,
A cărui soartă dură
Cu dânsul a împărţit,
A murit poetul cel mai iubit!

Şi toată lumea plânge
Cu lacrimi amare,
Cu lacrimi de sânge,
Căci nu a murit poetul!

A murit un înger...

poezie de Vladimir Potlog (18 ianuarie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea ta eterna...

Iubirea ta eternă
A murit...
Nu stiu cum de-a căzut
Din ochii tăi
În lama ruginitului cutit...

Iubirea mea
Abia acum se naste...
Si-mi este toamnă
Ca de cer spuzit...
Dar uite, într-o frunză galbenă
Lăsa-voi să adoarmă
Dorul ce cândva
Între noi a locuit...

poezie de Ariette Pescarus
Adăugat de Olga Arghir
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumea iubirii

În lumea în care, se naşte iubirea
Sunt numai parfumuri de roze.
Acolo vin fluturi să-şi clătească privirea
Cu iasomii, trandafiri, tuberoze!

În lumea în care, se naşte iubirea
Sunt numai cuvinte de pluş.
Să mângâie suflete le e menirea,
S-alunece lin pe arcuş.

În lumea în care, se naşte iubirea
E limpede apă şi-i aspru pârjol.
Făcută-i din inimi ce-şi duc fericirea,
Pământului, dându-i ocol.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei singuri

eu nu
am murit
tu nu
ai murit
el ea nu
sunt dintre ai noştri –
moartea
rămâne-n familia foarte restrânsă
viaţa
fie a străinilor singuratici: eu
tu
el
ea
nu
am murit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai murit un deţinut de foame

A mai murit un deţinut de foame
Şi moartea-adulmecă azi altă urmă.
Cumplit ne roade foamea şi ne scurmă
În măruntaiele de ceaţă şi de scame.
A mai murit un deţinut de foame,
Supt, istovit de ploşniţe râioase
Ce cară-n spate butii pântecoase
Cu sânge ca pelinul de la crame.
A mai murit un deţinut de foame,
Liber plutind ca zborul unei vrăbii,
Iar ochii noştri au sclipiri de săbii
Şi fulgeră în beznele infame.

poezie celebră de Ionel Zeană din Aceşti mari poeţi mici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei se iubeau

Ei se iubeau, dar niciunul
Nu recunoştea acel amor:
Ca doi duşmani se uitau unul la altul,
Aproape-au murit acolo, în iubirea lor.

S-au despărţit şi se mai vedeau
În vis doar, câteodată:
Au murit în urmă cu mulţi, mulţi ani,
Dar n-au ştiut asta niciodată.

poezie celebră de Heinrich Heine, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parastas pentru iubirea care a murit

Sa-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
In apogeul ei nelamurit,
Mai lacrimand,de tine si de mine.

S-o asezam la locul de verdeata,
In care se ducea,pe cand traia,
Din cand in cand,sa trecem pe la ea,
Considerand ca inca e in viata.

Aici,acum,s-a stins iubirea noastra,
Si moarta va ramane-n veci de veci,
Te vad si-acum,parca stiind ca pleci,
Cu mana fluturand la o fereastra.

Dar hai sa dam groparilor oferte
Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de IngridM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parastas pentru iubirea care a murit

Sa-i facem parastas cum se cuvine
Iubirii noastre care a murit,
In apogeul ei nelamurit,
Mai lacrimand, de tine si de mine.

S-o asezam la locul de verdeata,
In care se ducea, pe cand traia,
Din cand in cand, sa trecem pe la ea,
Considerand ca inca e in viata.

Aici, acum, s-a stins iubirea noastra,
Si moarta va ramane-n veci de veci,
Te vad si-acum, parca stiind ca pleci,
Cu mana fluturand la o fereastra.

Dar hai sa dam groparilor oferte
Si sa-l rugam pe D-zeu s-o ierte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă pentru iubire

iubirea e ca floarea cu mult parfum
o frumuseţe fină ce-atinge absolutul
împrăştiată-n lume pe fiecare drum
amprentează glia până cântă lutul.

iubirea e prilej de veghe ne-ntreruptă
se sincronizează cu natura sublimă
în inimă şi-n suflet duce mereu o luptă
să cucerească stele indiferent de climă.

iubirea străluceşte pe chipuri zâmbitoare
înăbuşe suspinul într-un extaz poetic
se prinde în hore ca-n zi de sărbătoare
se înalţă la ceruri cu sentiment frenetic.

iubirea e liantul dintre pământ şi soare
absoarbe veşnicia cu freamătul genetic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie

Nu există o formulă să lege viitor, trecut
Şi nici să-nvie, după crimă, iubirea ce ai omorât!

distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!