
Dor
Dorul de-a dori dorința
Este de-a doini doinirea
Unde Domnul ne croiește
Prin iubire omenirea.
Dorul de-a mări mărirea
Și iubirea întru toate
Este mireasma plăcerii
De la naștere la moarte.
Adu-ne, Doamne, credința,
Adu-ne, Doamne, speranță
Să dorim dorul dorinței
De-a doini întreaga viață!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
In cautarea fericirii
Unde ești iubire ce mi-ai umplut ființa?
Aș vrea să fii cu mine, să-mi afli neputința
De-a te uita, de-a nu simți, de-a spune
Că dorul și iubirea n-au loc pe-această lume.
Unde ești suflet ce te-ai desprins din mine?
Să cauți fericirea, să vezi că nu mai vine,
Că totu-i trist și sumbru și nu mai ai putere,
S-aștepți fără speranță, o simplă mângâiere?
poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea de lumină și credință
În Săptămâna Mare-a Paștelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orișiunde
Izvorul de credință e frumos.
Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.
Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credință,
Setoși de-a înălța prin osanale
Domnului un gest de pocăință.
Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne și sufletul, și trupul,
Împodobim altarele cu flori.
Și, Doamne, iartă-mi îndrăzneala:
De-a aduna din lume, ca un mag,
Femeia care are ochi de stele
Pentru-ai dărui iubirea mea cu drag!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-ne, Doamne, puterea de-a iubi
Dă-ne, Doamne, puterea de-a iubi,
Atâta cât suntem sub soare,
Din marea dragoste a vieții,
Din floarea ei fermecătoare.
Nu ne lăsa în margini de aluzii,
În cârja neputințelor trupești,
Nu ne lăsa cu gândul în iluzii,
Dragostea mereu s-o dăruiești.
Dă-ne, Doamne, norocul mult dorit
Să fim doi fluturași în sânul Tău,
Să ne iubim, iubim cu înfocare
Până ne cad aripile în hău!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulci boabe litere
Se apropie-nceputul scufundării,
Alunec pe versantul neputinței
Unde nomazii stau la pândă
Să sfâșie din sângele dorinței.
E vremea-nceperii minunii
De-a preveni morți intuite
Unde adâncurile zdrobesc
Stăpânitorii de morminte.
Puterea rugăciunii zilnic
Așteaptă temătoare fumul
De trecerea neliniștită
De-a nimici în magmă drumul.
Se apropie-nceputul care
Purifica-va împletitura
De-a măcina în biblioteci
Dulci boabe litere, cultura!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor
Dorul de ducă
Te face nălucă
Dorul de frumos
E cel mai luminos
Dorul de sorginte
Te învață minte
Dorul de suprafață
Te ține în viață
Dorul profund
Te atrage la fund
Dorul de iubire
Ăsta-i o menire
Pentru omenire.
poezie de David Boia (19 iulie 2021)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-a zis
Cine-a zis dorului dor,
A fost om păciutor,
A trăit a sa ființă
Multe griji și suferință.
Cine-a zis doru-i iubire,
Aduna în zămislire,
Și în ziuă, și în noapte
Dulce șoapte, mândre fapte.
Cine-a zis dorul e greu,
Nu a fost un nătărău,
Închega urme pe mare
Într-o lume și un soare.
Cine-a zis doru-i amor,
Nu i-a fost deloc ușor
Să învețe a iubi,
Dorul lui a plămădi.
De-a zis dor, de-a zis iubire,
Se gândea la fericire.
Cine-a zis că doru-i mut,
A fost om nepriceput.
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire scăpata de sub cheie
Multe sunt pe umeri de femeie,
Casă și copii, și răutate,
Dorul de-a avea și-n vis o cheie
Să descuie ușa cu dreptate.
O dor brațele și trupul încordat
De nepăsarea vremii-nșelătoare,
E ca un ram cu fructe încărcat
Care se rupe pentru-a ei odoare.
Nu are timp vreodată ca să doarmă,
Nu mai are anotimp de vis frumos,
Inima îi este ruginită armă
Ce se-ntoarce împotriva-i dureros.
A-nvățat ca să trăiască veșnic
Cu greutăți pe umerii gingași,
Să-nvingă tăinuire de pomelnic
Scrisă pe ascuns de îngeri lași.
Totuși i se cere și oferă
Iubirea ei curată de femeie,
Și-aceasta e atât de efemeră
Că-i scăpată, Doamne, de sub cheie!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dependent de egoism
Iubește-mă, suflet cald,
Atinge-mi interiorul,
Trezește în mine dorul...
Nu mă lăsa să mă scald
În ură și în minciună.
Trezește în mine dorul
De iubire și speranță.
Adu-mă din nou la viață,
Umple iar în mine golul,
Nu mă lăsa să mă pierd.
Oare, nu mă simți cum fierb,
În orbire și-n regrete?
Iubește-mă, iar, cu sete,
Lasă-mă să te absorb
Să redevin iarăși eu!
Dă-mi înapoi ce-i al meu,
Ceea ce-mi curge prin vene.
Chit că... nu mi se cuvine,
Dar știi bine cum sunt eu:
Dependent de-a ta iubire.
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (27 iunie 2018)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin

Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s
Vom cuceri, prin poezie, Miss,
Câte-o idee, câte-un Paradis,
Așa cum transcendentul ne-a promis...
Și chiar dacă abisul e deschis,
Noi tot avem luminii de transmis
Poemul nostru verde și conscris,
De care, nicidecum, nu ne-am dezis,
Prin care, împreună, am decis,
Ca să avem ce ni s-a interzis,
Ah, dorul meu și dorul tău, sui-generis,
Pe care Dumnezeu ni le-a trimis...
Cu tine, Miss, de-a pururea, eu mi-s!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune de iertare pentru cei plecați
Câți străini și câți de sânge
N-am Doamne lacrimi a-i plange,
Or vinit și or plecat,
Durere-n urmă-or lăsat.
Doamne, cât fu deal de nalt
Numa dor l-o măcinat
Florile nu s-or uscat
Numa lacrămi le-or udat.
De plecat și de venit,
Dorul drumu-o bătucit.
Câte lacrimi or fost grele
Îs astăzi pe ceruri stele.
Miluie Doamne și iartă
Dorul nost înspre ei poartă,
Mică or greșelă mare
În genunchi cerem iertare.
De în lume or greșit
Ne-om ruga de izbăvit
De viața le-o fo povară
Iartă-i Doamne de ocară.
De-or trăit în întristare,
Sămânță îi fă de floare.
Cât o fi-n lume pământul,
Să-i mângâie cu drag vântul
Cei obișnuiți s-adune
Mare-i fă, Doamne, în spume,
Stânca măcinând de-a bașca
Să își simtă tot grea tașca.
Doamne nu căta pricină
Rău' taie din rădăcină
Și primește-ne căința
Să i se uște sămânța.
Flori 'om lăsa lângă cruce,
Gându nost și vorba dulce,
Nu întoarce Doamne fila,
Ai de ei și de noi mila!
Samănă în noi de-acum
Iubirea și gândul bun,
Lumină ne fii pe cale
Întru slava Ființei Tale.
poezie de Valeria Tamas Iacob (17 octombrie 2008)
Adăugat de Valeria Tamas Iacob

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne jucăm de-a viață
Ne jucăm de-a viața-ntruna
Si ne făurim doar vise,
Dar cărarea noastră-i una
Restul toate sunt închise.
Doruri dulci cântate-n stanțe,
Vise pline de-nțelesuri,
Ne-amăgesc, ne dau speranțe,
Și le punem în eresuri.
Ne jucăm de-a viața-ntruna,
Și nu știm ce e cu noi,
De-a iubirea și de-a ura,
Înotând prin vânt și ploi.
Asteptăm timpuri mai bune,
Tot sperând și tot sperând,
Doar seranța nu ne moare
Și murim cu ea în gând.
Una e cărarea vieții
Și e scrisă-n cartea sfântă,
Zică ce vor vrea poeții,
Nu ne luăm cu ea la trântă.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este dorul?
Ce este dorul?
Dorul, este un fior
Și mă cuprinde-n amor
Această dulce emoție
Născută prin incantație
Un cântec străvechi
Tulburător pentru urechi,
Un portativ scris complet
Mângâietor pentru suflet
Ce este dorul?
Dorul este o prăpastie
Ce îți adâncește chinul
Și deși cu trup de bestie
E îndulcitor veninul
Dorul vrea să se adape
Însetat stând în amonte
Și se târăște ca un șarpe
Prin gânduri împădurite
Ce este dorul?
Dorul este o fotografie
Accesată cu un click în minte
Cea mai avansată tehnologie
Care nu se vede, dar se simte
Și de fapt e doar un gând
Ce a prins contur și formă,
Diamant prețios, plăpând
Dragoste cu aromă.
poezie de Cristian Harhătă din Sursă proprie (11 decembrie 2021)
Adăugat de cristianharhata

Comentează! | Votează! | Copiază!
Secerat de-a Ta iubire
Doamne-ți vreau a Ta privire
Să-mi inunde acum ființa
Și înscris doar în iubire
Să-mi dai pe veci biruința
Absorbit de dorul Tău
De Cloț Floare eu să fiu
Domn să-mi fii și Dumnezeu
Ca pe palme-ți să mă știu
Ochii Tăi Isus ca para
Focului să mă străbată
De din zori și până seara
Să-mi țin viața mea curată
Ca o flacără de foc
Și eu Domne ca să ard
Să nu-mi aflu nici un loc
Ci pe brațul Tău să cad
Tu să-mi fii scop și menire
Salt pe ape-n infinit
Secerat de-a Ta iubire
Să fiu Tu ce ai dorit
Rază sfântă de iubire
Ca mesaju Tău să-l port
Curat omu-n fericire
Să își scalde chipul tot
Peste noi vrem să domnești
Voia Ta ca să se facă
De-a pururi să ne-nsoțești
Păstrând viața-n noi curată
Fă-ne Doamne azi un cor
Doar din stele de lumină
O Prea scump Mântuitor
Să-ți dăm slavă-n veci deplină
Glorie cinste onoare
Ție scump Isus și Mire
Pân" la sfintele-ți picioare
Ne-nchinăm cu mulțumire
12-02-2018 cluj
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciunea seninătății
Dă-mi, Doamne, harul de-a accepta cu seninătate
Lucrurile pe care nu le pot schimba;
Curajul de a schimba lucrurile pe care le pot schimba
Și înțelepciunea de a le deosebi pe unele de celelalte;
Dă-mi harul de a trăi din plin fiecare zi în parte,
Și de-a mă bucura de darurile-aduse de fiecare oră,
De-a accepta greutățile ca pe o cale către pace și împăcare,
De-a accepta, cum făcut Isus,
Această lume așa cum este, imperfectă,
Și nu așa cum aș fi dorit-o eu să fie.
Cu convingerea că vei îndrepta toate lucrurile pe făgașul bun,
Mă încredințez Ție,
Astfel încât să trăiesc cu rezonabilă fericire în această viață
Și cu infinită fericire alături de Tine în cea care va să vină.
Amin.
rugăciune de Reinhold Niebuhr, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Vise... dulci
Intr-o floare de te culci
Îți doresc visele dulci,
Când te-ntorci între stamine,
Să dai noaptea peste mine,
Te-aș înveli cu petale
Dulci ca frăguțele tale
Buze moi, buze focoase
În iubire norocoase.
Culcă-te sub clar de lună,
Ține visele în mână
Și prin ele, dorul meu,
De-a fi grădinarul tău
Care știe-n orice clipă
Să te ia sub o aripă,
Să te poarte pe sub stele
În vise de filomele.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorința de-a fi fericiți o clipă
Răutatea, ranchiuna și minciuna
Sunt Sahara noastră din străbuni,
Fericirea-i firul de nisip dosit
În ochii șarpelui ascuns în mărăcini.
Neprețuit în rame-i orizontul,
Pașii noștri îngenunchind vertebre
Caută liniștea promisă de divin,
Dar ne duc în umbrele tenebre.
De pretutindeni adunăm speranță
În sudoarea frunții de griji încrețită,
La poarta universului stă moartea,
Cu măru-i otrăvit ne bagă în ispită.
Pătrundem iarăși în imensa Sahară,
Cu ciurul sufletului și-al lacrimii sortăm
Dorința de-a fi fericiți o clipă
Și de-o găsim, pe loc, de ea uităm!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor și dor
Cine poate?... Cine oare?
S-alunge dorul când doare?
Că-l aștept ca pe-o minune,
Sufletul să mi-l aline.
Dorul, dorul, călătorul,
M-a acoperit cu norul,
De tristețe și de jale
De mă duce-ncetla vale.
Doru' mi de-a mea măicuță,
Și de tine... Of!... Tăicuță,
Că te văd doar în icoane
De când ne-ai lăsat orfane.
Doru' mi de tine frate
De nepoți și de nepoate,
Dar sunteți așa departe
Și sunt singură de moarte.
Doru' mi să fiu iubită
Și să mă simt ocrotită,
Dar pe tâmple am ninsoare
Și-s prinsă într-o vâltoare.
Dorule, tu ești ca vântul:
Răscolești mereu pământul,
Dar de n-ai fi tu pe lume
Ar avea Iubirea nume?
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul meu și veșnicia
Dorul meu e călător
Și s-adapă la izvor,
dorul meu!
Dorul meu-neastâmpărat
De iubire s-a-mbătat,
dorul meu!
Dacă-l vezi pe la ferești
Spune-i, spune-i că-l primești,
dorul meu!
Visător, rătăcitor
Îl poți toarce în fuior,
dorul meu!
Și din firul meu de dor
Să țeși dragă un covor,
odorul meu!
Și covorul meu de dor
Să-ți poarte pașii ușor,
odorul meu!
Sus pe alburiul nor
Face casă dor cu dor,
odorul meu!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea ta eterna...
Iubirea ta eternă
A murit...
Nu stiu cum de-a căzut
Din ochii tăi
În lama ruginitului cutit...
Iubirea mea
Abia acum se naste...
Si-mi este toamnă
Ca de cer spuzit...
Dar uite, într-o frunză galbenă
Lăsa-voi să adoarmă
Dorul ce cândva
Între noi a locuit...
poezie de Ariette Pescarus
Adăugat de Olga Arghir

Comentează! | Votează! | Copiază!

Voluptatea valului
Adună-mă în voluptatea valului,
Dorința răvășească torsul meu tihnit,
Zori de promoroacă să curgă din luceferi,
Iubirea făr' măsură-n clepsidre din zenit.
Ecoul să se-nvârtă multiplicând speranțe
Și valuri de senin să-nnobileze trupul,
Prin mine să tresalte spre creste căprioare,
Tu să descoperi urma amirosind ca lupul.
Dar nu uita dorința de-a naviga prin viață
Către bătrâneți adânci este de când căzu
În ochii mei doar visuri dulci, înrourate,
Că voluptatea valului ai fost și vei fi tu!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!