Întorşi acasă...

... şi am să mă-ntorc acasă într-o zi
din străinie
şi tu la fel vei reveni
din pribegie

şi am să mă-ntorc pe la chindii
când nu prea doare
în ochii scurşi dar încă vii
apus de soare

şi-ntâmplător te-oi întâlni
la colţ de vreme-
tu amintiri îmi vei şopti
şi eu - poeme

dar în adânc subconştient
v-om îneca în tuse
o atlantidă - continent
de gingăşii nespuse...

şi voi clipi şi voi zâmbi
cu gură pământie
intuitiv mă vei simţi
în preajma ta... pustie

-întorşi acasă într-o zi
din pribegie
la lut c-am revenit vom şti
şi veşnicie....

poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iurie Osoianu: Dar undeva acolo sus s-a hotărât Să fiu poet...

Vă las pe dumneavoastră, dragă echipă şi dragi consumatori de CITATEPEDIA
să trageţi concluziile, amintindu-vă faptul că pentru aceasă limbă (românească) au murit oameni, că nu e permis aşa ceva pe un site cultural. Nu e permis ca printre numele sonore (deja branduri) ale culturii universale să existe aşa ceva. Nu am nimic personal cu nimeni - parol...
Mulţumesc pentru înţelegere, pentru răbdarea de a citi "creaţiile jeniale şi jenante" semnate de genialul poet al timpurilor noastre, Iurie Osoianu (5871 de voturi la 532 de citate), care – cu atâta nonşalanţă - îşi promovează tâmpeniile. Repet: n-am nimic cu omul menţionat mai sus, dar cred că este infectat cu CoronaPoetika - vorbesc şi eu aşa ca opinia publică.
Scrierea incorectă, agramată, şi excesiv de proastă din toate punctele de vedere, îmi dă dreptul să iau atitudine... Nu sunt un străjer al limbii române, dar respect memoria celor care s-au jertfit în numele neatârnarii neamului.
Mulţumesc şi iertare dacă am pricinuit deranj.

Versuri de citit când ai mort în casă.
Spicuiri, câcâieli şi canonizările limbii în creaţia lui Iurie Osoianu,
în care gramatica este desfiinţată.

Ţara cu popor în begenie...
... eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece şi cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi şi ambii fără haină
... independenţa noastră-i ca o ghicitoare -
eliberarea eliberării de eliberare...
eliberarea eliberării de eliberare
în ochi ce stă pacifică... cătoare (căcătoare cu aspect de ghicitoare)
... şi iată-mă aguns la orizonturi
unde posibil, va ajunje fiecare
... ne-am ridicat şi noi odată din genunchi
dintr-un amnar în iasca cu... poluţii
- uitând despre surcica de la trunchi -
am scăpărat scântei de revoluţii
... şi am să mă-ntorc acasă într-o zi
din străinie
şi tu la fel vei reveni
din pribegie
dar în adânc subconştient
v-om îneca în tuse
o atlantidă - continent
de gingăşii nespuse...
... independenţa noastră-i ca o ghicitoare -
eliberarea eliberării de eliberare...
eliberarea eliberării de eliberare
în ochi ce stă pacifică... cătoare
... eu am venit la tine să respir
acelas aer şi aceiaşi energie
s-o sorb precum aşi soarbe elixir
din-tru-un izvor cu pură armonie
s-o sorb precum aşi soarbe elixir
din-tru-un izvor cu pură armonie
... şi limba e iar o monetă de schimb
şi schimb de monetă
şi trec deputaţii ca oile-n rând
prin strunga concretă;
de parcă cine ştie ce venin
turna-se vântul ploii pe la spate..?
... şi iar veni-se-i în vis
... că nu mai vrut se ştie;
m-am întors înnapoi;
şi din sensatia de viaţă amară
şi-nc-un soare cu cer a mai nins a mai nins
şi-nc-o lună sub deal s-a culcat s-a culcat...
şi dacă tu nu ve-i veni nici mâine,
atîta doar-v-a mai urla un câine
... am să te strig din agonii
pre nume care nu mai este
... o altă veşnicie cred că, eu m-aş uita la bezna beznei
a treia veşnicie însă m-aş vrea mai jos de umbra gleznei
... un zâmbet mai arunc în fine, fîn
în durul talmeş
aceleaşi sentimente din destin
le trec prin balmeş
... da-mi ochii tăi să mă afund în rai
în iad în alte substantive spaţiale
da-mi sânii tăi să rup din ei zenit
că te-am iubit deşi nu mai iubit
... cineva-mi va pune-n pedică vre-o frază
te rog să zmulgi te rog cu jingasie
de la credincos la simplu laic
c-o jumate de popor în begenie
ca un cuant - când semimort, când semiviu
... Şi nicidecu nu-i pot
bineţele prin jesturi de rigoare.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Inima îmi cântă o doină dulce
E doina satului, e dor de casa mea
Cântu-i ca o pasăre ce plânge
Şi zboară singură în noapte spre o stea.

Cântul îmi e casa părintească
Refrenul nesfârşit al sufletului meu
Astăzi, eu mă-ntorc cu drag acasă
La mama mea, la tatăl meu, la Dumnezeu.

REFREN

Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-aşteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul şi cu inima.

Casa noastră de odinioară
E-n sărbătoare mare, câte amintiri
Când ne adunăm cu toţi-n seară
La gura sobei, printre atâtea povestiri.

Azi, miroase-a mere coapte iară
Şi a gutui păstrate pe-un bătrân cuptor
Teiul din grădina de afară
Ne retrezeşte al copilăriei dor.

REFREN

Acasă, mă-ntorc când dor de tata inima-mi apasă
Acasă, m-aşteaptă maica mea cea sfântă la fereastră
Acasă e cânt de leagăn, sunt copil de-a pururea
Acasă, acasă, îmi vindec dorul şi cu inima.

Acasă, icoană-i sacră din copilăria noastră
Acasă, e Dumnezeu cu noi duminica la masă
Acasă, ni-i ruga pusă în genunchi, ne e altar
Acasă, acasă, e Raiul unde ne întoarcem iar.

E Raiul unde ne întoarcem iar,
E Raiul unde ne întoarcem iar.

cântec interpretat de Paul Surugiu - Fuego, muzica de Paul Surugiu - Fuego, versuri de Adrian Artene (6 decembrie 2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am revenit

Mi-e dor de tine şi de noi!
Mi-e dor de car cu patru boi,
De albăstrele şi de mac,
De cântecul de pitpalac,
De iazul ce ducea la moară
De casa de pe ulicioară....
De valea verde cu trifoi,
Mi-e dor de tine şi de noi.

Mă-ntorc avid de amintiri.
Mă-ntorc cu lacrimi în priviri,
În locul unde lampa-i stinsă
Şi iarba este neatinsă....
Cireşe-s pârguite-acum,
Încerc în pumn să le adun.
În colbul drumului pustiu
Am revenit, dar prea târziu.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Renunţ oricând la toţi banii din lume,
La insula mult prea frumoasă,
La lumea perfectă-mbrăcată-n costume,
Ca să mă-ntorc sănătos acasă.

Ţara lui Shakespeare nu-i pentru mine
Şi simt cum alunec în ea,
Un dor năpraznic aievea mă ţine
Şi dezrădăcinarea e grea.

Prea multă ploaie mă-ntristează
Şi cerul prea gri mă apasă,
Copilul din mine încă visează
Şi vrea să se-ntoarcă acasă.

poezie de Ovidiu Scridon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... ieşit din lut am să mă-ntorc în lut
nu corp ci conştiinţă împăcată
că am trecut prin spaţiu din trecut
în viitorul meu de altă dată

cu mânile încrucişate lin la piept
şi cu privirea stinsă încă vie
eu voi plecă în luturi să aştept
materie şi timp şi energie

şi când vor coincide inedit
un şir întreg de factori de rigoare
să ştiţi că din trecutul ostenit
am revenit în lumea viitoare...

poezie de Iurie Osoianu (28 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de trăirea primului sărut

Mă-ntorc mereu pe drumul meu,
Fără de tine, fără de mine.
Mi-e dor de un popas la sânul tău,
De un zâmbet, de zâmbetul tău.

Mă-ntorc mereu prin timpul nostru,
Doar Eu cu mine, un sihastru.
Mi-e dor de un cer, de cer albastru,
De minutul tot, de tot ce era măiastru.

Mă-ntorc de atâtea ori
Răscolind doar amintiri,
Mi-e dor de ochii tai,
Scântei în priviri.
De glasul tău,
De glasul ce n-a spus bun rămas,
De ultimul pas.

Mă-ntorc la tine de atâtea ori
Cu lacrima ce curge,
Cu inima ce-mi plânge.
Cu clipa ce se frânge,
Cu viaţa ce se scurge,
Mă-ntorc....

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baza de tranzit...

dintre adevăruri cel mai absolut
stă ascuns într-o esenţă postulată
ce enunţă- corpul tău de lut
va muri odată şi odată

baza temporarului tranzit
poate chiar sortit să reînvie
se va dezmembra la infinit
se va scurge lin în veşnicie

îl vor pomeni sub cer senin
luturi ca şi tine, condamnate
când esind cu lumea la blajin
când în amintiri înlăcrimate

se vor stinge stelele pe cer
alte stele noi se vor aprinde
între Dumnezeu şi lucifer
iarăşi Universuri vei cuprinde

dar şi dus, oriunde şi oricând,
baza de tranziţie rămasă
undeva sub maluri de Pământ
te va aştepta să vii acasă...

poezie de Iurie Osoianu (13 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea uscată acasă e mai bună decât friptura în pribegie.

proverbe lituaniene
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simt noaptea la ea acasă

aceste cuvinte vor rămâne nespuse
şi numai noi ni le vom scrie
nimeni nu va căuta să înţeleagă
mersul lucrurilor

acum am înnoptat într-o ruină
să simt noaptea la ea acasă
cum doarme laolaltă cu moartea
pe un pat de scânduri ude
ca un pod neterminat peste un fluviu
pe care odată intrat nu te mai poţi întoarce

mă sperie că n-o să apuc dimineaţa
când ochiul măsoară întinderea
se înghesuie clipele în buzunarele inimii
pentru a îneca moartea în sânge
şi timpul o să-mi ofere alte bătăi de cap

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Saxofonul

în sala plină cu regrete, pe scena-i goală de iluzii

un saxofon din operete smulgea când fibre când aluzii

plângeau viori anihilate, susurul sunetelor fine

din sine abdicau crispate nu strune-universuri line

iar când zâmbea şi clarinetul cu colţ de gură străvezie

fineţea lor sorbea cu-ncetu- nu note- pură veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de îndoliere

Şi noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Şi eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, aşa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.

Şi noaptea ca un vis se lasă
Şi frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viaţă,
Tu ai sperat că-ţi vei vedea
Copila-n ceasul cel din urmă –
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ţi fie calea mai uşoară...
Oh, iartă-mă, măicuţa mea!

Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
Să mă revezi măicuţă-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm şi te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuţă prea frumoasă.

Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Şi-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuţă, peste casă.

Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greşit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.

Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Şi-n noapte-i mare jale,
Nu-ţi mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul mă doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îţi pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar şi iar...
Doar tu ştii cum se moare.

Şi eu sunt candelă aprinsă
Şi lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă şi sunt tristă
Şi-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îţi las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...

Şi cerul plânge, aşa i-e vrerea,
Clopotniţa răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuţă, noapte bună!"
De-acum veghezi tristeţea mea
Şi vântul suflă-a jale,
Măicuţă dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.

În casă e lumina stinsă...
Te-aşezi în palma mea
Şi plângi şi tu! Şi tu eşti tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Şi doliul se revarsă
Pe cer măicuţă... şi în gând...
Tu nu mai eşti acasă.

În casă e lumina stinsă
Şi cerul plânge,-aşa i-e vrerea
Şi ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Şi noaptea ca un vis se lasă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul heraclid

la temelia vechilor cascade
zădărnicia o frângeam în două
cănd nu aveam în pribegie rouă
ca să topesc albastrul din ciclade

şi mă schimbam cum se schimba lumina
pe florile cu frică de răcoare
iar pentr-o clipă m-am crezut pe soare
un grădinar ce-şi mângâie grădina

ce gust de fier au vorbele-mi scăpate
pe-ncrucişate drumuri ce mă- nchid
în istovirea trupului-cetate

pe povârnişul muntelui lichid
şi dăruit dorinţelor deşarte
am să mă-ntorc ca ultim heraclid

poezie de Florin I. Cernat
Adăugat de Florin I. Cernat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ariadna

În existenţialul meu de vagabond
Persistă un ceva, legat cu aţă
Nu viaţa, nu... nişte frânturi de orizont
Cu noduri, să nu uit cumva de casă

Şi să nu uit de vagul mapamond
Pe care paralel abrutizată
Stă versiunea mea de simbiont
Cu-o-ntoarcere acasă diluată...

Şi raza violetului de soare blond
În întunericul crispat de dur la faţă
Să fie Ariadna mea de vagabond
Şi firul, ce m-ar duce drept acasă...

poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu...

tu când te vei trezi ai să găseşti o floare
pe perna ta lângă obrazul tău
- să ştii iubito - ţi-am trimis un soare
cu raze frânte din destinul meu

tu s-o aşezi în vază ca pe-o vrajă
să torni în ea şi ape de izvor
şi soarele mereu să-ţi stea de strajă
cu raze frânte din destin şi dor

tu să-i zâmbeşti când sufletul te doare
în hohote să râzi şi să le frângi
şi ai să vezi petalele de soare
cum vor zâmbi că-n sine nu mai plângi...

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul pereche este, dacă ar fi să-l definim, persoana în preajma căreia poţi să fii cu adevărat tu însuţi şi, când te uiţi în ochii ei, să te simţi «acasă», în siguranţă.

citat din Arielle Ford
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată

mă-ntorc în lumea mea
de unde am plecat
acolo îmi găsesc liniştea
acolo cuvântul e cuvânt
floarea este floare
soarele acelaşi
în fiecare dimineaţă

nu pot urca mai sus...
nu pot aspira
spre înălţimile artei
acolo unde tu eşti împărat

mă-ntorc acasă
recunosc, nu fără un regret
dar mă voi regăsi
trecând pragul casei
care mă aşteaptă
aşa am fost, aşa voi fi
şi nu mă voi schimba
niciodată.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confuzie conjugală

Totdeauna când mă-ntorc
Acasă şi-s turmentat,
Soaţa-mi spune că-s un porc,
Că miros a "afumat".

epigramă de Gavril Neciu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimensiuni...

subconştientul meu păşea indeferent
prin lumea asta larga ca o smoală
oricare pas suna mai decadent
alunecând pe coarda ei fundamentală

şi conştientul uniform şi indecis
în altă lume, tristă şi pustie
mereu cerşea un strop de paradis
la colţ de apă şubredă dar vie

şi când s-au întâlnit şi contopit
într-un covor de linişte târzie
din eu -l meu subtil şi răvăşit
sorbeau dimensini de veşnicie...

poezie de Iurie Osoianu (15 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coincidenţă

S-ar mai găsi un loc să stai
Şi prin maşini şi prin tramvai,
Dar când mă-ntorc acasă eu...
Ies şi elevii de liceu!

epigramă de Ilie Ciobescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile

tu când te vei trezi
pe perna ta un cer
senin va albăstri
ca floarea la rever

şi va şopti blajin
cu rime- nepereche
că cel mai dulce chin
e floarea la ureche

mereu în aşteptare
când alta la fereastră
scăldată-n fast de soare
se va îţi din glastră...

poezie de Iurie Osoianu (25 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!