Rodica Nicoleta Ion

Glossă de îndoliere

Și noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, așa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.

Și noaptea ca un vis se lasă
Și frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viață,
Tu ai sperat că-ți vei vedea
Copila-n ceasul cel din urm㠖
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ți fie calea mai ușoară...
Oh, iartă-mă, măicuța mea!

Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
Să mă revezi măicuță-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm și te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuță prea frumoasă.

Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Și-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuță, peste casă.

Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greșit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.

Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Și-n noapte-i mare jale,
Nu-ți mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul mă doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îți pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar și iar...
Doar tu știi cum se moare.

Și eu sunt candelă aprinsă
Și lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă și sunt tristă
Și-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îți las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...

Și cerul plânge, așa i-e vrerea,
Clopotnița răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuță, noapte bună!"
De-acum veghezi tristețea mea
Și vântul suflă-a jale,
Măicuță dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.

În casă e lumina stinsă...
Te-așezi în palma mea
Și plângi și tu! Și tu ești tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Și doliul se revarsă
Pe cer măicuță... și în gând...
Tu nu mai ești acasă.

În casă e lumina stinsă
Și cerul plânge,-așa i-e vrerea
Și ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Și noaptea ca un vis se lasă.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Rodica Nicoleta Ion

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,

Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...

Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!

Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Mi-e dor de tine, mamă!

Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...

Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,

Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...

Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.

Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
Și în tăcerea nopții,
Tu vii la tâmpla mea.

Îmi mângâi neputința
Ninsorilor târzii,
Eu te aștept măicuță,
Tu n-ai să mai revii!

Căci ești așa departe
Și-atâta-ntunecare
Te soarbe în adâncu-i...

Mi-e dor de tine, mamă
Și lacrima mă doare!
Alungă-mi tu, măicuță,
Nespusa întristare!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossa vetrei strămoșești

Mătăsuri de lumini se lasă
Și zarea-i floare de cireși,
Mă-ntorc copil, măntorc acasă,
În lumea noastrăde povești.
E cerul literă-ncrustată
În sufletul și-n viața mea,
Te-aștept cu inima curată,
În veci eu te voi aștepta.

Mătăsuri de lumini se lasă
Și umbre-mi joacă în priviri,
Am scris, plângând, din viața noastră,
De lacrimi și dezamăgiri.
Și cerul și-a deschis corola
Și pleoapa, în vulcani si-a stins
Întâia literă din hora
Ce ca o torță s-a aprins.

Și zarea-i floare de cireși
Cuvânt de miere și lumină.
În ochii tăi atât de triști,
Eu sunt o lacrimă virgină.
Să-ți sorb cu sărutarea mea
Durerea vieții-ngenunchiate,
Că am plecat, mă poți ierta...
Dar nu atâta de departe...

Mă-ntorc copil, mă-ntorc acasă,
Ispitele se risipesc,
Aici e viața mai frumoasă
Și plaiul rai dumnezeiesc.
Aici sunt îngeri... Și lumina
Se-mparte în felii de vis,
Aici ni-i litera și tihna,
Aici să mă întorc mi-i scris.

În lumea noastră de povești
Trec iarăși cete de copii.
Pe cer, copile,-ai să citești!
Pe cer, copile, ai să scrii!
Să plângi cu lacrimă de jar
Iubiri pe pita românească.
Străbunii te așteaptă iar,
Căci multe au să-ți povestească...

E cerul literă-ncrustată
Și-n stele – muguri aurii
Lucește mierea adunată...
Eu te aștept, tu nu mai vii.
Clepsidra,-n A. D. N-ul clipei
A stins și ultima speranță
Și fâlfâirile aripei,
În vise dulci, s-a-ntors la viață.

În sufletul și-n viața mea,
În timp și-n cumpăna fântânii,
Am strâns ciorchini iubirea mea,
Am strâns alături toți românii.
Și pas cu pas, către strămoși,
Am adunat lumini și datini
Și anii mei cei mai frumoși
Și taina nerostitei patimi.

Te-aștept cu inima curată,
Cu vin, cu pâine și cu sare,
Cu dor de mamă și de tată,
În zilele de sărbătoare...
Te-aștept, român din alte zări!
Mi-e astăzi ia-nsângerată...
La tâmple mi-au căzut ninsori
Și rădăcina mi-e tăiată.

În veci eu te voi aștepta –
O candelă arzând în noapte,
Peșchiru-n care mama mea
Ne învelea pâinile coapte.
Să fi icoana lui Iisus
Și-ngenuncherea celui care,
De dorul țării sale-a plâns
Bocet prelung de-nmormântare!

În veci eu te voi aștepta!
Te-aștept cu inima curată.
În sufletul și-n viața mea,
E ceru literă-ncrustată.
În lumea noastră de povești
Mă-ntorc copil, mă-ntorc acasă
Și zarea-i flaore de cireși...
Mătăsuri de lumini se lasă...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Dor de mamă

Ți-ar închina poeți, poeme, mii și sute...
Dar sufletu-ți de mamă, o rugă vrea s-asculte,
O voce vrea s-audă, în suflet îngropată...
"Mi-e dor de tine, mamă! Stai! Nu pleca! M-așteaptă!"

Spre tine duce dorul, în evantai de stele,
Un evantai de gânduri... Ești înger vieții mele!
Se-nalță din privire lumini în stol de lacrimi...
Pleoapa-mi e doar o umbră... Tu-n umbra ei te clatini...

Din depărtarea aspră mă-ntorc... Te port icoană,
În suflet, din pruncie, căci dragostea de mamă
E legea ce te prinde în vraja existenței,
E dulce mângâiere, e roua dimineții...

Oh, cât ești de frumoasă, măicuța mea, ști bine!
Ninsori s-au prins în păru-ți bătătorit de timp.
În suflet port un suflet... Rămâi, râmâi cu mine!
Rămâi măcar o clipă, să-ți spun cât te-am iubit!

Rămâi să-ți sprijini pașii spre diincolo,-n tăcere,
De brațul meu... și-n pașii-ți, n-ai să mai simți durere...
Mi-aplec genunchii mamă și simt... mă pierd cu firea...
Am rătăcit în lume... și crudă-i omenirea!

Acum tu pleci departe... Te vei întoarce-n vise
Și vei găsi-n odaie luminile aprinse...
Pe scaun, lângă sobă, plâng eu, cu capu-n palme...
Nimic nu-i mai puternic ca dragostea de mame.

În candelă mai arde o flacără firavă...
Oare ți-am spus, măicuță, vreodată, că mi-ești dragă?!
Acu ce rost mai are?! Mă mai auzi tu oare?!
Mă-ntorc în timp cu gândul și vreau să-mi cer iertare...

Acum tu pleci departe... Mă tem că te voi pierde!
Un licăr de speranță în suflet se mai vede...
Un licăr de speranță... Nu-ți alunga feciorul!...
În gânduri lasă-i umbra... în suflet lasă-i dorul!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee inteligentă, exprimare frumoasă, ton trist

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru vremuri triste

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
S-au înălțat nămeții înspre stele
Și stelele din ceruri au căzut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Scumpă măicuță. Știu că te-am pierdut.

Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină
În Univers te-ai rătăcit tăcut.
La tine oare cine-o să mai vină
Să-ți mângâie tăcerea din mormânt?!
În ochiul tău cel sfânt, zadarnic lacrimi
Se risipesc. Făclii îmi ard la geam,
Și-am dus durerea morții după datini
Și doar în gânduri, mamă, te mai am.
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Un timp fatidic ți-a furat menirea,
Mamă, de-ai fi cu noi mereu, aici!
Tu mi-ai îndoliat nemărginirea.
Eu îngenunchi de-acuma în zadar
Și rog la ceruri, mamă, îndurare,
Ciorchini de lacrimi azi îmi bat în geam,
Durerea mea e veșnică și mare.

S-a-ntunecat privirea ta divină,
Furtună e în cer și pe pământ,
A încolțit un sâmbur de lumină,
La cele sfinte. Dincolo de gând,
Când ard în mine litere de gheață,
Tu-ai să te naști poem de catifea,
Căci vei zidi în noapte, ca și-n viață
Versuri de lacrimi și frânturi de stea.

Eu, lăcrimând de doruri sunt aici.
Și caut clipa revenirii tale,
Tu dormi, măicuță, nu te mai ridici
Spre cer înalți un zid de întristare.
Pe drumul tău, plecând, s-au arătat
Îngeri vuind de lacrimă și jale,
Te-ai adâncit în clopote deodat'
Și ne-ai lăsat cu sufletele goale.

S-au înălțat nămeții înspre cer
Și s-a zidit tăcere în morminte,
Iar eu aici sunt un străin stingher,
Rămas doar cu aducerile-aminte.
E pleoapa grea de plâns și-ndoliată,
Nici lacrimi nu mai am, măicuța mea,
Ești de plecarea asta vinovată
Și vânt de dorul meu vei suspina.

Și stelele din ceruri au căzut,
Nu-ți mai ridici privirea către mine,
Plecarea ta, măicuță, m-a durut...
Din lumea-aceea nimeni nu mai vine.
Și stelele pe cer se sting tăcut,
Te-ai dus în zbor de pasăre măiastră,
Măicuța mea, ce tare m-a durut
Că ai plecat, că ai plecat de-acasă...

Azi pleoapele sunt plumburii și grele,
Și candela se stinge-n noi tăcut,
Mamă, s-a stins lumina vieții mele
Și să te am aproape n-am putut.
Ți-e trupul lut și te-a chemat destinul
Să mergi să te-ntrupezi cu Dumnezeu,
Măicuță bună, prelungindu-ți chinul,
Poate că aș fi suferit și eu.

Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut.
Te-ai rătăcit spre nicăieri în noapte
Și mângâierea-ți simt și te ascult
Strigându-mă, tu, înger, de departe.
Te-ai risipit în stele și în ploi,
În lacrimă de foc și în furtună,
Dar va veni un timp când amândoi
Destine frânte, fi-vom împreună.

Scumpă măicuță, știu că te-am pierdut,
Azi pleoapele sunt plumburii și grele
Și stelele din ceruri au căzut,
S-au înălțat nămeții înspre stele.
Eu, lăcrimând de doruri sunt aici,
S-a-ntunecat privirea ta divină,
Și clipa s-a oprit la ora cinci...
Te-ai dus spre ceruri, înger de lumină!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee interesantă, exprimare superbă, ton trist

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Abia te-ai dus

S-a înnorat și cerul și pământul...
Și cerul și pământul au apus...
Sunt sângerii și sufletul și gândul
De când te-ai dus, oh, da, de când te-ai dus...

Plouă pământul lacrimă amară
Mustind tăcut din cerul amărui...
Plouă și-n mine și căsuța-ți plânge...
Și câinele ce azi e-al nimănui.

La poartă, mamă, scârțâie fântâna...
E șanțul ruginit și obosit,
Iar casa ta cu lacăte e-nchisă,
Dar ele, scumpă mamă, n-au murit.

Abia te-ai dus... și vezi?! Mi-e dor de tine...
În vânt se simte mângâierea ta.
Mi-aplec genunchiul și te chem, măicuță,
Dar piatra de mormânt e-atât de grea!

În ochii mei se oglindește doliul
Și-atâtea amintiri, măicuță bună,
Dar glasul astăzi, nimeni nu-l ascultă,
Tu nu mai poți să mă mai strângi de mână.

Singurătatea te-a ascuns acolo
Unde în timpuri ne vom regăsi,
Trepte transcendentale urci, măicuță,
Iar eu te plâng în fiecare zi.

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Abia te-ai dus

S-a înnorat și cerul și pământul...
Și cerul și pământul e-n apus...
Sunt sângerii și sufletul și gândul
De când te-ai dus, oh, da, de cândt te-ai dus...

Plouă pământul lacrimă amară
Mustind tăcut din cerul amărui...
Plouă și-n mine și căsuța-ți plânge...
Și câinele ce azi e-al nimănui.

La poartă, mamă, scârțâie fântâna...
E șanțul ruginit și obosit,
Iar casa ta cu lacăte e-nchisă,
Dar ele, scumpă mamă, n-au murit.

Abia te-ai dus... și vezi?! Mi-e dor de tine...
În vânt se simte mângâierea ta.
Mi-aplec genunchiul și te chem, măicuță,
Dar piatra de mormânt e-atât de grea!

În ochii mei se oglindește doliul
Și-atâtea amintiri măicuță bună,
Dar glasul astăzi, nimeni nu-l ascultă,
Tu nu mai poți să mă mai strângi de mână.

Singurătatea te-a ascuns acolo
Unde în timpuri ne vom regăsi,
Trepte transcendentale urci măicuță,
Iar eu te plâng în fiecare zi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Amintire pentru mama

Mamă, vin la crucea ta c-o floare!
Lacrimi curg din cer... Sub nori de pleoape,
Sufletul mi-e plin de întristare...
S-a trezit în mine-atâta noapte...

Mamă, vin acum din nou la tine
Și te-mbrățișez cu gând curat...
Mi-amintesc și eu... vorbeam cu tine,
Iar apoi dezastru s-a-ntâmplat.

Vin la capul tău c-o lumânare...
Eu – lumina sufletului tău,
Mamă scumpă, sufletul mă doare,
Fără tine, mamă, mi-este greu.

Crucea ta, la colțul casei noastre,
E povara morții tale, mamă!
Tu veghezi tăcut iubirii sacre
Destrămată-n muguri de aramă.

Mamă, casa parcă-i mai străină...
Nu mai știu, a noastră-i sau a ta?!
Mai trăiesc doar umbre-n ea, măicuță,
Căci de-acum, în vis te vom avea.

Ică ți-a lăsat un semn pe cruce...
Câte, mamă, ai fi vrut să-i spui!
De iubirea ce i-o porți în gânduri,
Fiindcă e feciorul tău dintâi.

Ți-a adus în dar o nepoțică
O iubeai, ca și pe noi, măicuță,
Ai murit în suflet cu-ntristarea...
O, măicuță, mama mea cea plânsă!

Magda, soața lui, precum o fiică
Te-a încununat cu lacrimi, mamă...
Ai murit, Neta era departe...
A venit în lacrimi, la pomană...

Cătălin și Daria, alături,
Plânsul peste umeri l-au purtat...
Dana și Ionel, cu tine-n suflet,
Mamă scumpă,-n gânduri te-au urmat,

Ți-ai dorit ca el să-ți cânte! Iată,
O dorință ți s-a împlinit...
Au și ei, da, au și ei o fată,
Mamă... și pe tine te-au iubit!

Ai crescut-o ca întâi născută,
Ea te-a dus pe brațe la mormânt,
Oh, iubirea asta nu se uită!
Nu se uită sufletul tău blând!

Fiica mea, Alexa, îți deschide
Poarta vieții-n fiecare noapte...
Te-a visat! I-ai spus să stea alături
Celor ce tu i-ai lăsat departe.

I-ai spus, mamă, că îți este bine,
Și să nu mai plângem... tu veghezi
Din adânc de ceruri, în iubire,
Cu iubire să ne-ncununezi.

Ca-ntr-un stup, albinele, măicuță,
Pruncii-ai strâns, nepoți, prieteni, frați,
Sufletul ți-e, luminând iubire,
Dar cu toții suntem înlăcrămați...

Mamă, ai fi vrut să-mi joci la nuntă,
Când credeam și eu în fericire...
Dar măicuță, viața ți-a fost scurtă,
N-ai avut această împlinire...

Plâng și eu, deasupra plânge cerul!
Te desparți de noi și pleci ușor.
Azi te-nalți, te-nalți spre mântuire,
Mamă! Și pe noi ne lași cu dor...

Te-ai născut un fluture de-o clipă
Și ți-ai luat adio de la noi...
Dar te vom purta în gând, mămică!
Ne-ai lăsat în suflet triști și goi...
Căci ești același înger de lumină
Care-ai plecat cu noi când am plecat,
În chip alb de fluture de noapte,
Sau cel care pe noi s-a așezat...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă pentru cei săraci

Este o noapte geroasă,
Vulcani se înalță spre cer,
Ninsoare mă cheamă acasă,
Sub ram de mătasă, în ger.
La cumpăna nopții adoarme,
Sub umbre, un înger de nea,
Și nori se adună. Mi-e foame,
Mi-e foame de dragostea ta!

Este o noapte geroasă,
Copacii sunt triști și sunt goi
Și croncăne corbii pe casă,
Flămânzi și stingheri ca și noi.
Și gerul ne strânge, tot strânge,
Sărăcia mai mult ne apasă,
Mama suspină și plânge,
Amară tristețe e-n casă.

Vulcani se înalță spre cer,
Durerea-i prelungă văpaie,
Afară e ger, tot mai ger
Și vântul mai tare se-nfoaie.
Nici lemne de foc nu mai sunt,
Nici lacrimi a plânge cu jale,
Doar Ție-ți rugăm, Tată Sfânt,
Eternă, creștină-alinare.

Ninsoare mă cheamă acasă,
Mă-ntorc prin nămeți la trecut,
La mamă, la Zâna Crăiasă,
Cuminte, mă-ntorc spre-nceput.
Mi-e dor de gutuile coapte,
Le văd strălucind ca o lampă,
Le văd strălucindu-mi în noapte,
Le văd strălucindu-mi pe pleoapă.

Sub ram de mătasă, în ger,
Se pierde alaiul de îngeri,
Dispare – un vis, în eter,
Iar eu plâng cu lacrimi de sângeri.
Un cânt de argint peste sat,
Un clopot, biserici uitate,
Credință, un strigăt spre-nalt,
Le-am luat amintire pe toate.

La cumpăna nopții adoarme
Același colind de copil
Și goana prin vânt și ninsoare,
Iubirea cu iz juvenil.
Pe geană omătul coboară
Și visu-i văpaie și jar
Și lacrimi pământu-mpresoară,
Pe crucea și trupul-amnar.

Sub umbre, un înger de nea,
În timpuri, un înger de ceară,
Un înger în inima mea,
Din cer, ca un vis se coboară.
Pe tălpile goale, de prunci,
Dureri încrustate... și boală...
Și cute mereu mai adânci,
Pierzându-se-n ura de smoală.

Și nori se adună. "Mi-e foame!"
Răspunde ecoul mâhnit.
Pe față curg lacrimi amare
Și corbi, din adânc, s-au ivit.
Sub pleoape izbește furtuna –
Același ecou repetat.
Zadarnic fac semne cu mâna,
Ninsoarea, tăcut, m-a-ngropat.

Mi-e foame de dragostea ta,
Copil adormit în uitare,
Mi-e viața mai grea, tot mai grea
Și sufletul doare, tot doare!
Veghează-mi, ca somnul de veci,
Ușor, plin de taină să-mi fie!
Nu-mi da, n-am să vreau, (mă-nțelegi?),
Să port a durerii armie!

Mi-e foame de dragostea ta
Și nori se adună! Mi-e foame!
Sub umbre, un înger de nea,
La cumpăna nopții adoarme.
Sub ram de mătasă, în ger,
Ninsoare mă cheamă acasă.
Vulcan se înalță spre cer,
Este o noapte geroasă...

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Copil străin

Eram străin și-am pribegit,
Tu, mamă, pruncul ți-ai iubit,
Când zările erau pustii,
Mamă, doar tu puteai să știi.

Și ființa ta acoperea
În somn, întreaga ființă-a mea,
De-aceea mamă-ți mulțumesc
Și te iubesc!

..............................................
Eram străini și pribegeam prin sat,
Nu aveam mamă, casă și nici pat,
Tu m-ai crescut cu trudă și amar,
Îmi amintesc măicuță, iar și iar.

Strigam la porți de oameni ferecate,
În suflet, mamă, ne clădeam palate,
Aveam iubirea, rostul de a fi
- mpreună, mamă,-n fiecare zi.

Umblam pe drumuri lungi și prăfuite...
Doar Dumnezeu și noi mai ținem minte.
De-aveai un colț de pâine strâns în sân,
Tot mie mi-l dădeai, ca și acum.

Când pentru viața noastră asudai
Muncind cu ziua pentru a trăi,
Tu îți puneai o temelie-n rai
Și-n suflet taina dragostei de fii.

Tu îmi vefgeai și creșterea și somnul
Și brațul, pernă mamă ți-l puneai,
Să doarmă lângă tine puișorul
Cel pentru care zi de zi trudeai.

Ne-acopeream cu cerul și pământul
Ne era veșnic țol și așternut,
Ne biciuia în nopți de sticlă vântul...
Doar noi durerea vieții am știut.

Nu m-ai lăsat să sufăr, oh, știu bine!
Dormeam în gări, pe bănci de lemn murdare,
De-aceea azi, măicuță, pentru tine,
Ridic rugi simple întru înălțare.

M-ai dat la școală... Mândră erai mamă
Când mă vedeai că mă înalț... Iar eu
Spuneam în sat, întregii lumi, cu fală,
Că m-ai crescut și sunt feciorul tău.

Prin tine, mamă, prins-am rădăcină,
Doar ție mamă scumpă-ți mulțumesc...
Mă iartă mamă dacă am vreo vină!
O viață-ntreagă am să te iubesc!

Și dincolo de moarte, în lumină,
Eu rugi fierbinți spre cer voi înălța,
Domnul, măicuță, să te aibă-n pază
Căci am ajuns ce sunt, prin grija ta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Glossă de înmormântare

Ești atâta de departe!
Timpul trece, zi și noapte...
În clepsidră risipite,
Trec aducerile-aminte.
Nu-ți mai amintești, copile,
Nici de frați și nici de mine.
În chilia mea, deodată,
Singură-s și-nlăcrimată.

Ești atâta de departe!
Lacrimile mele, toate
Și năframa, doliul, plânsul,
De când ți-a plecat tăicuțul,
Sunt măicuță, într-o ladă,
Să le ai când vei veni.
Vezi, că lacătul din poartă,
La Maria e, să știi!

Timpul trece zi și noapte,
Tu ai rostul tău, măicuță,
Plâng de-un timp, sperând că poate
Sub a bradului crenguță,
Umbra pasului meu, încă,
Va rămâne pe pământ,
Ca o ultima avere,
Fiindcă n-am să-ți scriu vreun rând.

În clepsidră risipite,
Cad ca niște cruci de piatră
Gânduri, lacrimi... amintirea
Despre mamă, despre tată.
Dor de dorurile toate
Clopotele. Îngeri trec
Valuri peste timp, copile.
Ca pe tine le petrec...

Trec aducerile-aminte...
Vei veni la parastas?!
A fost ultima dorință
Mamă, care mi-a rămas...
Nu-mi împodobiți mormântul!
Iarbă verde vreau să crească
Trupul meu, umbrind pământul.
Doar așa voi fi acasă.

Nu-ți mai amintești copile!
Varsă-o lacrimă străinii...
Ei aprind câte-o lumină...
Pită-mi coc, plângând, vecinii.
Și-amintesc că tremurândă
Mi-era mana... Că am dat
Și eu bunilor lor, maică,
Când și ei au înnoptat.

Nici de frați și nici de mine
Nu-ți mai amintești... Bogat
Poți să fii, să-ți fie bine...
Tu de-acasă ai plecat!
Rod de lacrimă străbună
Curge-n țarină și-n vin,
Tu te-ai dus orfan în lume,
Scormonind pământ străin...

În chilia mea, deodată,
Pași aud... sau mi se pare.
Văd o umbră la fereastră...
Mă închin... Ce este oare?!
-" Cine ești?! întreb aiurea.
Ce aud?!"
- "Sunt eu, măicuță!"
"Plâng și lacrimile mele
Curg șiroi pe ochi, Lenuță!

Singură-s și-nlăcrimată...
Nu știu, vis e, ori așa,
E vreun gând... Scârțâie ușa!
Intră-n casă cineva.
- Cine ești?! Că nu văd bine!"
- "Biata mea măicuță,-s eu!
Am venit din țări străine
Și am plâns de dorul tău."

Singură-s și-nlăcrimată,
În chilia mea, deodată.
Nici de frați și nici de mine
Nu-ți mai amintești, copile!
Trec aducerile-aminte,
În clepsidră, risipite
Timpul trece zi și noapte...
Ești atâta de departe!

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Păduri de brazi

Se luminează cerul dintr-odată
Plouă de-un timp și vântul suflă tare
Această primăvară-i minunată

Plutesc tăcut pe-nrinderea albastră
Și raze dulci de aur ma-nvelesc
Zbor peste grânele în flăcări... oare
Din drumul meu mai pot să mă opresc?

Speranța și durerea mi-o leagă infinitul
În vânturi calde, noaptea, o clipă mă-nfășoară
Păduri de brazi în sânul lor mă cheamă
Din lumea mea de vise, ireală

Pătează răsăritul trupu-mbibat cu sânge
Și în apus se-ascunde tristețea acestei lumi
Strămoșii ne recheamă și sufletul lor plânge,
Scut ne-am lăsat credința și trupul căpătâi.

Se tânguie-n valuri de verde, pădurea
Și albă ninsoare de flori se revarsă...
Pământul e sprijin și-n noi se ridică
O dulce speranță și dorul de casă.

Coboară-n adâncul din sufletul nostru
Vuiește de lacrimi și râuri de dor
Se stinge în noapte pe cerul albastru
Un cântec de leagăn pe-aripi de cocor.

Mă simt ca o doină plutind printre stele
O umbră uitată de nori, printre stânci
Mă-ntorc iar acasă... Dulce ești, revedere!
Lacrimi grele pe-obrajii scumpei măicuței mele
Vin să spele durerea dintre cutele adânci.

poezie de din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Constantinescu

Te-aștept să vii, măicuță

Îți scriu măicuța mea acum câteva rânduri
Ascunsă printre umbre și multele suspine,
Eu, puiul tău de om, aștern aceste gânduri
Cuprinsă de amar, visând că ești cu mine.
Să știi, că Buna plânge adesea pe-nfundate
În timp ce-mi împletește din resturi un fular,
Are privirea stinsă, iar sufletu-i departe
Și parcă totu-i fum, doar lucruri în zadar.
Te-aștept să vii acasă, măcar de sărbători
Să-mpodobesc cu tine, crenguțele de brad,
Eu știu că-ți este greu și gemi spre cer și nori,
Dar mamă, leacul meu sunt ochii tăi de jad.
Lui Moș Crăciun, aseară, scrisoare i-am trimis
Și sper să înțeleagă din ruga mea fierbinte,
Eu nu vreau jucării nici darul mult promis,
Ci brațul tău duios și-a tale dulci cuvinte.
Tu să-mi auzi chemarea, în ziua cea senină
Și-atunci să pleci măicuță, din neștiuta zare,
Întoarce-te degrabă, din lumea cea străină
La satul dintre munți îmbrățișat de soare.
Pe drum am să-ți presar luceferi argintii,
Un pod de crini voi face, să vii peste zănoagă
Vor lumina-n cărare, doar candele-făclii,
Să nu ajungi cumva cu pasii-ntr-o pârloagă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Spre dincolo de viață

Aici, în sanctuarul acestei suferințe,
Încarcerat de lacrimi, cu veșnicia-n gând,
Te-ai avântat, tu, înger cu aripe de ceară
Și te-ai topit în iadul în flăcări, din mormânt.

Cu ochii-n lacrimi încă, privindu-ne cu sete,
Așa, ca orice mamă, purtând în suflet dor,
De dincolo de viață, încinsă-n sacre bete,
Te-ai dus să stingi în moarte lumina tuturor.

Te-ai dus, lăsând în urmă și lacrimă și taină,
Mamă și soră, fiică, doamnă și înger, stea...
Ca un quasar în lume, te-ai dus spre nemurire,
Te-ai dus ca o lumină! Te-ai dus din viața mea...

Te-ai dus precum o umbră, spre dincolo de viață
Și clopotul durerii în suflet se prelinge,
Sub pleoapa cenușie, alene, lacrimi pică...
Cu înc-o picătură, durerea mea se stinge!

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Miros de sat...

Miroae-a mere dulci și-a pâine coaptă,
Miroase-a must, a nuci și a gutui...
Măicuța, tristă, mă așteaptă-n poartă.
Îi curg pe față lacrimi amărui...
Pe banca veche,-n seară, mă așteaptă.

Țăstu-i crăpat de timpuri și de vremi.
Icoana din perete mai veghează
Și amintiri și visuri sunt străjeri
Și sufletu-i rănit 'l-mbălsămează.
Ea calcă pe cărările de ieri...

E drumul gol și trist și prăfuit,
Nici clopotul din sat nu mai răsună
Și casele de mult s-au năruit,
Doar mama spune-n gânduri "Noapte bună!"
Durerea-i între gânduri și-a zidit.

Și vântul suflă șoaptele-i de dor...
Mi-a scris alalteri mama o scrisoare:
"E toamnă și e frig și este nor
Și nu am nici un strop de alinare
Și-o mângâiere până să adorm..."

Rămâi măicuță aripă și stea!
Până la tine calea este lungă.
Îți las în gând o lacrimă de-a mea
Și vin măicuță, vin la tine-n fugă.
....................................................................
Măicuța nu mai șade la perdea.

La poze ai privit și-ai lăcrimat...
Ai adormit, măicuță,-n veșnicie!
Din lume, mamă bună, ai plecat,
Doar lacrimi mi-ai lăsat, măicuță, mie.
Și azi, pământ și cer e-ndoliat.

Într-o batistă înnodată-n colț
Era iertarea, cât ai strâns de-o viață...
Acum ești Sus în Ceruri, nu mai poți
Să stai aici, cu noi, cu toți, la masă.
Ești printre sfinți și îngeri, Sus, acasă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Din lacrimă m-ai plămădit

(Cameliei Rogojinaru)

Din lacrimă m-ai plămădit, mamă,
Fiindcă fecior ți-ai fi dorit, mamă.
Tu n-ai știut, când am să cresc,
Iubire c-am să-ți dăruiesc, mamă.

În leagăn mi-ai pus busuioc, mamă,
În viața eu să am noroc, mamă.
Știai cât suferă o fată
De n-are noroc de la soartă, mamă.

Mi-ai pus arnici cules din ie, mamă
Și-n păr floare de păpădie, mamă
În leagăn, mamă mi-ai cântat,
De tine, mamă, m-ai legat, mamă.

În cântul meu ți-aduc cinstire, mamă,
Căci mi-ai dat viață și iubire, mamă.
M-ai legănat cu drag și dor,
Iar azi îți sunt de ajutor, mamă.

Măicuță, mâna îți sărut, mamă,
Și pentru tine îngenunchi la icoană.
Îți dăruiesc inima mea,
Măicuță bună, mama mea, mamă!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Neagu

Casa străbună

Rămasă neatinsă-n mintea mea,
străbuna casă-n care m-am născut
cu amintiri mă cheamă în trecut
s-o mai revăd cum o știam cândva.
Dar de mă-ntorc acolo, uneori,
în locul ei găsesc o altă casă
ce se înalță mult mai arătoasă,
însă răceala ei... îmi dă fiori.

Ai dispărut și tu, iubită mamă! –
te-ai dus precum copilăria mea
și mă privești acum de undeva
când dorurile mele te recheamă.
Betoane grele-au invadat grădina
iar pomii strânși în ele se sufocă,
coroana lor se-ntoarce echivocă
să caute-ntre ziduri reci lumina.

Au fost sădiți de tata-n clar de lună
căci ziua-ntreagă nu era pe-acasă,
pleca la muncă să avem pe masă
ce trebuia..., pentru o viață bună!
Tu, mamă, l-așteptai cu masa plină
și îl priveai cu ochi adânci ca marea,
ca să-i alungi din cuget întristarea,
în suflet să-i aduci numai lumină.

V-ati dus, și el și tu, iubită mamă!...
și frații mei, apoi, în urma voastră,
doar eu, rămas pe-a timpului fereastră,
mă-ntorc acolo bântuit de teamă.
Privesc din drum și mă întorc grăbit
plângând copilăria mea trădată
și casa părintească dărâmată,
neștearsă umbră-n sufletu-mi rănit.

poezie de din Cunoașterea de sine
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Adio, mamă!

Mi-ai fost ca o mamă!
Așa te cinstesc...
Și viațați-ai dus-o
În iad pământesc

Cuprinsă de grija
Trei prunci ai crescut,
Cedința în Tatîl
Ți-a fost veșnic scut.

Atâta durere în suflet ai strâns!
În viață-ai luptat să trăiești cum se cade
Și iată, acum, măicuță, te-ai dus,
Căci toate-ale vieții sunt urme deșarte.

Simt lacrima-n gânduri cum pică și plâng!
Ce zi-nsângerată de ploi și durere!
E doliu și sora în brațe mi-o strâng,
Dar ea nu mai poate găsi mângâiere.

Lumina prea sfântă a vieții s-a dus...
Zadarnic și lacrimi, zadarnic suspine...
De-acolo, din ceruri, cu sufletul strâns,
Măicuța-ți privește, privește spre tine.

Oh, fie-i țărâna ușoară de-acum!
Și trupul lumesc de acum doarmă-n pace!
Prea bună măicuță, așa te cinstesc,
Tu pumn de pământ căutându-ți luminĂ,
Plecat de curând dintre noi, fără vină...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Maica Prea-Curată Sfântă Fecioara Maria - rugăciune

Maică sfântă te cântăm.
Măicuță te lăudăm.
Măicuța Sfântă Fecioară
Copiii te înconjoară.

Măicuță fiicele-ți Cântă.
Măicuță ești Maica Sfântă.
Măicuță pentru copii
Ești Măicuță printre Vii.

Măicuță Maică Fecioară
Copiii te înconjoară.
Măicuță fiicele-ți Cântă.
Măicuță fii-ți Cuvântă.

Măicuță ești Prea-Curată.
Măicuță ești Prea-Cântată.
Măicuță tu mi-te-ai dus
Să stai cu Fiu-ți Isus.

Măicuță Pururi Fecioară.
Măicuță, hai te Coboară!
Măicuță vino privește
Fiice, fii, cum te jălește.

Roagă-te Măicuța mea
Roagă-te dacă vei vrea
Roagă-te la Dumnezeu
Când ne este cel mai greu.

Roagă-te Măicuță Sfântă
Roagă Viața și-i Cuvântă
Spune-i tu Măicuța mea
Lacrima ce-o vei vedea.

Măicuță îți lăcrimăm.
Măicuță te implorăm.
Măicuță Sfântă Fecioara
Fă-ne viața mai ușoară.

Măicuță și scumpă Mamă
Toate fiicele te cheamă.
Măicuță cu chip frumos
Tu ești Mama Lui Hristos.

Măicuță noi te iubim.
Măicuță îți glăsuim.
Măicuță Pururi Fecioară
Toți Copiii te-nconjoară.

Măicuță nu ne lăsa.
Măicuță nu ne uita.
Măicuță ești implorată
Și de Copilași Cântată.

Măicuță Mămică Sfântă
Mămică, lumea te Cântă
Te Cântă Mămica mea
Și te mai roagă ceva:

Te rugăm Sfântă Măicuță
Să fii cu Isus drăguță
Să ne vadă că-L Iubim
Și-n veci Numele-i Slăvim.

Măicuță îți mulțumim.
Măicuță toți te iubim
Ești Măicuță Născătoare
Și rămâi printre Fecioare.

Rogu-te să fim Spălați
Suntem toți surori și frați.
Măicuță și Scumpă soră
Toți copiii te imploră.

Măicuță te-am implorat.
Măicuță te-am Lăudat.
Măicuță te mai Cântăm
Și iubire multă-ți dăm.

Măicuță mai mult nu-ți știm.
Măicuță nu-ți mai vorbim.
Măicuță fii sănătoasă
Și iubită-n orice casă.

Măicuță Pururi Fecioară
Toți Creștinii te-nconjoară:
Îți sărută Frumusețea
Și-ți sărută și Blândețea.

Amin

rugăciune de din Carte de poezie religioasă și rugăciuni (20 iulie 2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Mihai Marica

Mi-e dor de trăirea primului sărut

Mă-ntorc mereu pe drumul meu,
Fără de tine, fără de mine.
Mi-e dor de un popas la sânul tău,
De un zâmbet, de zâmbetul tău.

Mă-ntorc mereu prin timpul nostru,
Doar Eu cu mine, un sihastru.
Mi-e dor de un cer, de cer albastru,
De minutul tot, de tot ce era măiastru.

Mă-ntorc de atâtea ori
Răscolind doar amintiri,
Mi-e dor de ochii tai,
Scântei în priviri.
De glasul tău,
De glasul ce n-a spus bun rămas,
De ultimul pas.

Mă-ntorc la tine de atâtea ori
Cu lacrima ce curge,
Cu inima ce-mi plânge.
Cu clipa ce se frânge,
Cu viața ce se scurge,
Mă-ntorc....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook