Ariadna
În existențialul meu de vagabond
Persistă un ceva, legat cu ață
Nu viața, nu... niște frânturi de orizont
Cu noduri, să nu uit cumva de casă
Și să nu uit de vagul mapamond
Pe care paralel abrutizată
Stă versiunea mea de simbiont
Cu-o-ntoarcere acasă diluată...
Și raza violetului de soare blond
În întunericul crispat de dur la față
Să fie Ariadna mea de vagabond
Și firul, ce m-ar duce drept acasă...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2012)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.